La Mulţi Ani 2012!

AMEFA 1911 urează un sincer şi călduros "La Mulţi Ani!" tuturor membrilor, susţinătorilor, adversarilor şi cititorilor acestui blog! Să avem parte de un an 2012 mai bun, cu împliniri şi realizări pe toate planurile!

Învinşi, dar cu şanse de calificare: AMEFA 1911 - SPARTA 1-2 (0-1)

Ultima partidă din anul jubiliar 2011 pentru AMEFA 1911 s-a disputat luni, 19 decembrie, de la ora 19, pe terenul CMC 1, în turul 2 al cupei în faţa echipei SPARTA, din divizia D. Trebuie menţionat că, în consens cu conducerea echipei Melcii Furioşi, s-a stabilit ca returul partidei câştigate de AMEFA 1911 în primul tur cu 4-3 să nu se mai dispute, astfel că echipa s-a calificat în turul al doilea după o singură manşă.
Pentru meciul de luni, drept consecinţă a apropierii sărbătorilor de iarnă, problemele de efectiv au fost parcă mai mari ca niciodată, dar până la urmă s-au prezentat următorii: Paul Şofron - Raularian Rusu, Andrei Braşovan, Mădălin Petcu, Mihai Certiga, Flaviu Marc, Tudor Boier, Robert Macula, Andrei Şişoe. Cartonaş galben: Flaviu Marc (pentru fault şi proteste). Trebuie menţionat că Robert Macula a evoluat doar câteva minute, după care s-a accidentat şi nu a mai putut continua, iar Andrei Braşovan a jucat tot meciul accidentat.
În aceste condiţii, se părea că vom fi o pradă uşoară pentru o echipă clasată destul de bine într-o divizie superioară. Cu toate acestea, pe teren diferenţa de valoare nu s-a prea văzut. Prima repriză a fost destul de echilibrată, cu ratări la ambele porţi. Raularian Rusu a ratat cu poarta goală, iar adversarii au fost opriţi de paradele lui Paul Şofron. Ei au reuşit totuşi să marcheze în urma unui corner, cu un şut la colţul lung.
În a doua repriză, AMEFA a forţat egalarea, pe care a şi reuşit-o prin Mădălin Petcu, cu un şut de la distanţă cu piciorul stâng. SPARTA a replicat mai mult pe contraatac, unde atacanţii lor au avut câteva situaţii bune, iar AMEFA a ratat ocazii prin Andrei Şişoe şi Flaviu Marc. Golul decisiv a venit din penalty, după un fault al lui Paul Şofron în careul propriu. În final, AMEFA şi-a masat adversarii în careu pentru mai multe minute, dar golul egalizator n-a mai venit, portarul lor având mai multe intervenţii salvatoare.
În ciuda înfrângerii, scorul la limită ne face să păstrăm în continuare şanse la calificare, mai ales că în retur am putea conta pe echipa standard.

Răsturnări de situaţie şi happy-end: AMEFA 1911 - FC PORTO 4-3 (2-1)

Joi, 15 decembrie, de la orele 21, pe terenul CMC 2, AMEFA 1911 a obţinut cele trei puncte, la limită, în faţa echipei FC PORTO, după o serie "neagră" de trei înfrângeri consecutive. Victoria s-a conturat abia spre final, după ce ambele echipe au condus pe tabelă de două ori. Rezultatul este cu atât mai preţios cu cât, şi de data aceasta, au lipsit o bună parte dintre titularii "de drept" pentru AMEFA, prezentându-se următorii: Andrei Braşovan - Paul Şofron, Mădălin Petcu, Raularian Rusu, Sabin Nicula, Flaviu Marc, Robert Macula, Andrei Şişoe. Paul Şofron l-a schimbat între buturi pe Andrei Braşovan în repriza a doua, la scorul de 2-2.
Meciul a fost unul spectaculos, mai ales prin evoluţia scorului. Adversarii au marcat primii, cu ajutorul nostru, mingea intrând în poartă la o fază la care Paul Şofron şi Andrei Braşovan s-au încurcat reciproc. AMEFA a revenit prin două goluri ale lui Robert Macula, care şi-a valorificat calitatea driblingului şi şutul de la distanţă.
În a doua repriză, FC PORTO a atacat mai mult, dar au egalat tot printr-un autogol, mingea fiind deviată în mod nefericit în poartă de Raularian Rusu (altfel, şutul nu era pe spaţiul porţii). La acest scor, Paul Şofron şi-a reluat postul obişnuit, cel de portar, deşi Andrei Braşovan apărase foarte bine. Paul parcă a anticipat iureşul adversarilor, el remarcându-se la mai multe şuturi ale acestora. AMEFA a replicat prin execuţiile lui Mădălin Petcu şi Robert Macula, rămase însă fără rezultat. FC PORTO a reuşit să preia conducerea cu un şut la care Paul Şofron a fost "mascat", dar imediat AMEFA a egalat spectaculos, prin Robert Macula, după un un-doi cu Andrei Şişoe, la o lovitură liberă. Finalul a fost foarte strâns, cu ambele echipe căutând lovitura decisivă. Aceasta a fost reuşită tot de Robert Macula, eroul nostru în acest meci.
Această victorie vine ca o gură de oxigen pentru echipă, fiind al patrulea rezultat favorabil de 4-3 (după cele cu BISTRIŢA şi Morocănoşii în campionat, şi cu Melcii Furioşi, în cupă). În mod realist, trebuie să admitem că ea a fost obţinută şi cu o anumită doză de şansă, pe fondul absenţelor din tabăra noastră. Ca un ultim amănunt, trebuie remarcat fair-play-ul ambelor echipe, în special legat de anumite decizii greşite ale arbitrului, dar şi în joc.

Nici măcar n-am dat gol: AMEFA 1911 - FC Luptii 0-5 (0-1)

A treia înfrângere consecutivă pentru AMEFA 1911, un record negativ şi nedorit, s-a consemnat joi, 8 decembrie, de la ora 18, pe terenul CMC 1, adversară fiind ocupanta locului 3, FC Luptii. Dincolo de faptul că aceştia au fost mai buni, înfrângerea are şi alte cauze, unele identice cu cele de data trecută: numărul mic de jucători prezenţi pentru AMEFA (sau, altfel spus, numeroasele absenţe), accidentările survenite în timpul meciului, demoralizarea.
Pentru AMEFA au evoluat: Paul Şofron - Andrei Şişoe, Raularian Rusu, Adrian Macavei, Flaviu Marc, Horaţiu Mureşan, Raul Tat şi Cătălin Schuller. Cartonaşe galbene: Andrei Şişoe (pentru proteste) şi Paul Şofron (pentru faulturi repetate).
Jocul a fost destul de echilibrat în prima repriză, ambele echipe ratând câteva bune oportunităţi, prin Cătălin Schuller şi Raul Tat (pentru AMEFA), iar Paul Şofron s-a opus golului la o situaţie de unu contra unu cu un atacant advers. FC Luptii au mai avut o ocazie foarte mare, când au scăpat doi atacanţi cu portarul, dar au ratat cu poarta goală! Totuşi, ei au deschis scorul dintr-o lovitură liberă executată la colţul scurt.
După pauză s-a produs dezastrul. AMEFA a încercat să atace, lăsând însă numeroase spaţii libere în apărare, iar adversarii, pe contraatac, au marcat de mai multe ori. La 0-3, Andrei Şişoe a trebuit să plece, iar echipa a rămas în şapte (fără rezerve). Din păcate, Horaţiu Mureşan s-a accidentat şi a mai continuat doar formal meciul, iar Cătălin Schuller a suferit o accidentare şi mai gravă, şi a fost trimis în poartă, iar Paul Şofron a intrat pe teren. Singurul rezultat a fost că adversarii au înscris pentru 0-5, Cătălin nu a mai continuat nici măcar în poartă, fiind înlocuit de Flaviu Marc între buturi, iar Paul Şofron a primit cartonaş galben din postura de jucător de câmp şi s-a ciondănit fără rost cu adversarii, când conturile erau demult încheiate.
FC Luptii a arătat ca o echipă solidă, dar ne-ar fi plăcut să putem juca cu ei în formula "de bază" şi atunci am fi putut trage nişte concluzii. Aşa, putem doar să constatăm, încă odată, că nu reuşim să strângem echipa meci de meci, şi atâta vreme cât vor exista probleme de efectiv, nici rezultatele nu vor putea fi constant bune.

Repriza a doua, fatală de această dată: AMEFA 1911 - Pata 3-6 (2-1)

Duminică, 4 decembrie, de la orele 21, pe terenul CMC 1, s-a consemnat o nouă înfrângere pentru AMEFA 1911, în  faţa echipei Pata, una dintre contracandidatele din zona locurilor 4-11 din clasament. AMEFA 1911 s-a prezentat cu un număr redus de jucători: Paul Şofron - Andrei Şişoe, Raularian Rusu, Horea Ionuţ Meleg, Flaviu Marc, Robert Macula, Tudor Boier şi Cătălin Schuller.
În prima repriză, adversarii au avut câteva mari ocazii de a înscrie, dar fie au ratat, fie s-au lovit de inspiraţia portarului nostru, Paul Şofron, sau a defensivei, cu Andrei Şişoe în prim plan. În atac, bine coordonaţi de Robert Macula, AMEFA a reuşit să înscrie de două ori, prin Cătălin Schuller (singur în faţa porţii) şi Tudor Boier (cu un şut din unghi), şi se părea că va fi un meci uşor, mai ales că şi Flaviu Marc a ratat din poziţie ideală. Chiar în prelungirile reprizei însă, după o eroare a lui Raularian Rusu pe partea stângă, adversarii au redus din handicap.
A doua parte a fost una catastrofală, deşi a început bine, cu o bară a lui Robert Macula. În rândul nostru s-a instaurat tot mai pregnant oboseala, condiţia fizică deficitară trădându-i pe câţiva jucători. În schimb, cei de la Pata au zburdat în atac şi ne-au dat gol după gol, pe fondul unei defensive tot mai firave. AMEFA a încercat să replice pe atac, cu singurul rezultat că le-a oferit adversarilor oportunitatea de a contraataca supranumeric. La scorul de 6-2 pentru Pata, AMEFA a reuşit să mai înscrie, cu ajutorul unui fundaş advers, acesta trimiţând mingea în poartă după un corner executat "tare" de Robert Macula.
După această partidă am rămas cu un gust amar, mai ales datorită faptului că, în formaţie completă, s-ar fi putut obţine un rezultat bun. De asemenea, demoralizarea (care s-a instaurat de la 2-2) a fost un factor important, care a făcut ca scorul să capete proporţii, pe fondul dezorganizării în aproape toate compartimentele. Sperăm ca sintagma conform căreia nici un meci nu seamănă cu altul să se aplice în favoarea noastră în partida următoare, de joi, 8 decembrie, cu FC Lupţii.

Două reprize identice şi nefavorabile: AMEFA 1911 - Feleacul SA 2-6 (1-3)

Pe o vreme rece, ceţoasă, vineri, 25 noiembrie, de la orele 20, pe terenul CMC 2, AMEFA 1911 a pierdut al patrulea meci din acest campionat, de data aceasta fără drept de apel, în faţa unei echipe care, în acest joc, ne-a fost superioară la toate capitolele. Pentru AMEFA 1911 au evoluat: Paul Şofron - Eugen Ciobanu, Horaţiu Mureşan, Raularian Rusu, Florin Mureşan, Tudor Boier, Andrei Şişoe, Flaviu Marc şi Cătălin Schuller.
Meciul a început furtunos, cu o bară pentru AMEFA, respectiv un gol pentru Feleacul SA, după o pasă greşită a lui Horaţiu Mureşan. Acelaşi Horaţiu Mureşan s-a revanşat câteva minute mai târziu, egalând pe contraatac. Pe finalul primei părţi însă, adversarii au făcut diferenţa şi s-au desprins la două goluri, în urma unor combinaţii reuşite, la care apărarea noastră nu s-a sincronizat.
În a doua repriză, AMEFA a încercat din răsputeri să revină în joc, dar tot adversarii au fost cei care au înscris, beneficiind de spaţiile destul de libere lăsate în defensivă de jucătorii noştri. La unele goluri au avut şi noroc, dar, în ansamblu, scorul de 6-1 pe care îl arăta tabela aproape de final exprima, din păcate, realitatea din teren. În ultimele minute, AMEFA a rămas în şapte oameni (fără rezerve), deoarece Horaţiu Mureşan a trebuit să plece mai repede, iar Flaviu Marc s-a accidentat destul de grav. Chiar şi aşa, la ultima fază, Cătălin Schuller a marcat din pasa lui Andrei Şişoe, stabilind scorul final: 2-6.
După un astfel de meci, în care multe goluri s-au luat din greşeli individuale în apărare, atacul nu a funcţionat iar mijlocul aproape că nu a existat, este greu să tragi concluzii. Cert este că am întâlnit o echipă puternică, căreia nu am reuşit să-i facem faţă.

Scor de proporţii la un presupus derby: Friend Boys - AMEFA 2-9 (0-2)

Duminică, 20 noiembrie, de la orele 19, pe terenul CMC 2, AMEFA 1911 a întâlnit o vecină de clasament - Friend Boys, care înaintea jocului avea acelaşi număr de puncte, dar golaveraj mai bun. Cu toate acestea, AMEFA a tranşat fără probleme meciul, jucând şi într-o formulă apropiată de cea optimă: Paul Şofron - Eugen Ciobanu, Horaţiu Mureşan, Raularian Rusu, Flaviu Marc, Florin Mureşan, Raul Tat, Tudor Boier, Andrei Şişoe. Cartonaş galben: Eugen Ciobanu (pentru alunecare).
Prima repriză a fost mai echilibrată, deşi scorul s-a deschis repede, după o aruncare cu mâna a lui Paul Şofron în careul advers. Mingea a fost uşor deviată de un fundaş advers, derutându-l pe portar: 0-1. Pe finalul primei părţi, AMEFA şi-a majorat avantajul printr-un şut puternic al lui Raul Tat.
În a doua repriză, echilibrul s-a rupt complet, iar golurile au curs în poarta adversă, autori fiind Horaţiu Mureşan (cu două reuşite), Andrei Şişoe şi Tudor Boier (cu ajutorul transversalei). La 0-6, Flaviu Marc a făcut un fault în careu, şi Friend Boys au marcat din penalty. La faza următoare, un fundaş advers a scos mingea cu mâna de pe linia porţii şi a fost eliminat. Penalty-ul a fost executat de Tudor Boier, care a înscris după ce portarul a respins în faţă. Până la final au mai punctat Raul Tat (cu călcâiul) şi Florin Mureşan. Întrucât toată lumea a dorit să înscrie, apărarea a fost puţin neglijată, astfel că adversarii au reuşit şi ei să marcheze (în inferioritate), stabilind scorul final: 2-9.
A fost probabil cel mai bun meci al AMEFA 1911 de la înfiinţare, o victorie fără emoţii în faţa unei echipe cu care suntem în concurenţă directă pentru un loc pe podium.

Acum 100 de ani: fotbalul în cadrul societăţilor de gimnastică

Într-o postare mai veche, am prezentat contextul apariţiei fotbalului în Transilvania, Banat şi Crişana, în corelaţie cu ceea ce se întâmpla în Imperiul Austro-Ungar la sfârşitul secolului al XIX-lea şi începutul secolului XX din punct de vedere fotbalistic. Scopul general este acela de a explica şi apariţia echipei AMEFA în anul 1911.
În afara cluburilor atletice, în cadrul cărora s-au înfiinţat şi dezvoltat secţii de fotbal, o deosebită importanţă pentru mişcarea sportivă au avut şi societăţile de gimnastică (Torna Egylet - TE, Torna Club - TC sau Torna és Vivó Egylet - TVE, dacă în titlu apărea şi scrima). Acestea, de cele mai multe ori, erau cu adevărat cluburi polisportive, cu numeroase ramuri, între care şi fotbalul. Ele au proliferat în Imperiul Austro-Ungar începând cu ultimele decenii ale secolului al XIX-lea, iar fotbalul s-a impus relativ repede în cadrul lor. Cele mai renumite sunt cluburile din Budapesta, care au obţinut performanţe fotbalistice deosebite, inclusiv mai multe titluri de campioană a Ungariei: Ferencvárosi TC şi Újpesti TE.
În România, se evidenţiază Societatea de Gimnastică Arad (ATE) şi Societatea de Gimnastică Sibiu, echipe puternice în perioada antebelică şi interbelică. După al doilea război mondial, societăţile de gimnastică au dispărut de pe harta sportivă a României, fiind probabil considerate o reminiscenţă a epocii burghezo-moşiereşti.
În continuare, în acelaşi mod în care am procedat cu cluburile atletice, prezint o listă cu societăţile de gimnastică (uneori şi scrimă) din Ungaria, Banat, Crişana şi Transilvania, înfiinţate înainte de Marea Unire sau imediat după acest eveniment. Evident, această listă este incompletă, astfel că orice fel de completări sau adăugiri sunt binevenite:

Budapesti Torna Club (BTC) – 9 mai 1885, secţia de fotbal 7 februarie 1897

Újpesti Torna Egylet (ÚTE) – 16 iunie 1885, secţia de fotbal 1899 (până în 1901 separat)

III. Kerületi Torna és Vivó Egylet (Budapesta) – 24 ianuarie 1887, fotbal - 1902

Ferencvárosi Torna Club (FTC) – 3 mai 1899, secţia de fotbal din 3 decembrie 1900

Fővárosi Torna Club (viitoarea Terézvárosi TC Budapesta, din 1909) – ianuarie 1902

Nagykanizsai Torna Egylet (NTE) – 1866, secţia de fotbal – 1912

Debreceni Torna Egylet (DTE) – 1867, secţia de fotbal – înainte de 1910

Aradi Torna Egylet (ATE / Societatea de Gimnastică Arad) – 1871, fotbal - 1901

Temesvári Torna Egylet (SG Timişoara) – 1875, secţie de fotbal 1911, din 1913 FC Timişoara?

Szabadkai Torna Club (Clubul de Gimnastică Subotica) – 1880, secţie de fotbal - ?

Kecskeméti Torna és Vívó Egyesület (din 1910 Kecskeméti AC) – 1899, secţia de fotbal - ?

Nyíregyházi Torna- és Vívó Egylet – 30 decembrie 1905

Kolozsvári Torna Club (KTC, un presupus strămoş al CFR Cluj) – 1909?

Szatmári Torna és Vívó Egylet (Societatea de Gimnastică şi Scrimă Satu Mare) - ?

Csepeli Torna Klub (Budapesta) – 1912

Szebeni Torna Egylet / Hermannstadter Turnverein (Societatea de Gimnastică Sibiu) – 1913?

Societatea de Gimnastică Lugoj – 1919

O nouă victorie cu acelaşi scor: Morocănoşii - AMEFA 3-4 (2-1)

Pe un frig pătrunzător, duminică, 13 noiembrie, de la orele 18, pe terenul CMC 1, AMEFA 1911 a repurtat o nouă victorie la limită, înregistrându-se acelaşi scor (4-3) ca şi la precedentele două succese. Adversari au fost Morocănoşii, o echipă bună şi care a pus multe probleme, în ciuda locului (antepenultimul) ocupat în clasament. Pentru AMEFA au evoluat: Paul Şofron - Flaviu Marc, Tudor Boier, Horea Ionuţ Meleg, Raularian Rusu, Horaţiu Mureşan, Florin Mureşan, Raul Tat, Andrei Şişoe şi Cătălin Schuller. Cartonaşe galbene: Tudor Boier (pentru un fault dur) şi Andrei Şişoe (pentru comportament nesportiv).
Partida a avut încă din debut un ritm foarte bun, cu ocazii la ambele porţi. Pentru AMEFA au ratat câteva ocazii bune Andrei Şişoe, Tudor Boier şi Cătălin Schuller. În poarta noastră, Paul Şofron s-a remarcat la şuturile puternice ale adversarilor. Spre finalul primei reprize, s-a deschis scorul printr-un şut plasat al lui Raul Tat. Aproape imediat însă, Morocănoşii au egalat cu un şut puternic, iar în ultimul minut al primei părţi au preluat conducerea după o acţiune colectivă.
În a doua repriză, AMEFA a dominat mult mai clar întâlnirea, presând constant poarta adversă. Egalarea a venit repede, prin reuşita lui Andrei Şişoe, singur cu portarul. Dar, din nou adversarii au replicat rapid, şi au profitat de neatenţia defensivei noastre la o lovitură liberă, fază finalizată nefericit de Tudor Boier (autogol, în încercarea de a evita golul). Până la sfârşitul meciului, AMEFA a reuşit să-şi materializeze pe tabelă superioritatea din joc şi să întoarcă rezultatul, prin golurile lui Raul Tat (şut puternic de la distanţă) şi Florin Mureşan (cu o execuţie spectaculoasă din careu).
A fost însă mult mai greu decât ne aşteptam iar numeroasele rezultate la limită indică un echilibru valoric evident în această divizie.

Debut cu dreptul în cupă: Melcii Furioşi - AMEFA 3-4 (1-1)

AMEFA 1911 şi-a rezolvat parţial problemele de lot pentru meciul de debut în cupă, astfel că duminică, 6 noiembrie, de la orele 18, pe terenul CMC 1, au fost prezenţi următorii: Paul Şofron - Andrei Şişoe, Raularian Rusu, Horea Ionuţ Meleg, Flaviu Marc, Tudor Boier, Florin Mureşan şi Cătălin Schuller. Cartonaş galben: Andrei Şişoe (pentru proteste).
Adversari au fost Melcii Furioşi, o echipă din divizia F (inferioară), dar care se află pe locul 2 în clasament şi care s-a dovedit extrem de dificil de învins. De altfel, meciul retur se anunţă de pe acum a fi unul foarte încins!
Partida a început în nota de dominare a celor de la AMEFA, care s-a materializat prin golul marcat de Florin Mureşan, cu un şut puternic şi plasat. Încet-încet, Melcii au echilibrat partida şi au avut mai multe ocazii de a înscrie, dar Paul Şofron a intervenit salvator de mai multe ori. Nu a mai putut face nimic însă la o combinaţie a atacanţilor adverşi, care au ajuns în situaţie de singur cu portarul, astfel că la pauză a fost 1-1.
Repriza a doua a fost mult mai disputată, dovadă şi cele două cartonaşe galbene (câte unul de fiecare parte), dar putem spune că arbitrul a dat dovadă de clemenţă! S-a jucat de multe ori la "rupere". De altfel golul doi al adversarilor a venit după o incursiune a lui Paul Şofron în afara careului, deposedat fiind printr-o intervenţie mai puţin ortodoxă de vârful lor de atac, dar nesancţionată de arbitru. Poarta a rămas goală, astfel că Melcii au preluat conducerea. Puţin mai târziu a fost 3-1 şi se anunţa o nouă înfrângere pentru AMEFA.
Finalul partidei ne-a aparţinut însă. La un fault grosolan asupra lui Andrei Şişoe (în urma căruia a luat galben tocmai cel faultat, pentru proteste şi injurii), arbitrul a lăsat avantaj, Flaviu Marc a şutat şi a înscris. Adversarii şi îndeosebi portarul au cerut să se dea lovitură liberă, pentru că (cică) se opriseră, dar s-a acordat, normal, golul: 3-2. Egalarea a survenit în urma unei degajări a lui Paul Şofron în faţa porţii adverse, de unde Tudor Boier a deviat cu capul. Acelaşi Tudor Boier a adus victoria cu un gol marcat din careu după o acţiune colectivă de atac. Paul Şofron a salvat şi în a doua repriză mai multe mingi de gol, astfel încât AMEFA se poate declara foarte mulţumită de această victorie.
Nu suntem însă la fel de mulţumiţi de felul în care au înţeles unii jucători adverşi să trateze jocul şi mai ales picioarele noastre. Sperăm ca în retur Melcii să nu mai fie atât de furioşi iar noi să învăţăm să nu mai răspundem la şicane şi să putem disputa un meci în spiritul fair-play-ului.

Înfrângere la scor: AMEFA 1911 - FC Timişoreana 1-9 (1-4)

Vineri, 4 noiembrie, de la orele 18, pe terenul CMC, AMEFA 1911 a fost învinsă categoric de FC Timişoreana, o echipă mai valoroasă, dar care a profitat de numeroasele absenţe din lotul nostru şi, în special, de lipsa unui portar. Eforturile de a amâna meciul au eşuat, astfel că AMEFA s-a prezentat cu următorii: Flaviu Marc, Andrei Braşovan, Adrian Macavei, Adrian Silaghi, Adrian Coman, Horaţiu Mureşan, Raul Tat, Tudor Boier şi Cătălin Schuller.
Fără un portar de "meserie", s-a făcut cu schimbul în poartă. Consecinţa a fost că adversarii au marcat aproape la fiecare fază de atac, inclusiv din situaţii mai puţin clare. Scorul putea fi şi mai mare, dar Flaviu Marc a apărat un penalty, pe care tot el l-a produs.
Golul de onoare a fost înscris de Cătălin Schuller, din pasa lui Flaviu Marc.
La un asemenea scor, alte comentarii sunt de prisos. Sperăm ca această înfrângere să rămână un caz izolat şi, în viitor, să programăm meciurile cu mai multă atenţie.

Repriza a doua, decisivă: AMEFA 1911 - BISTRIŢA 4-3 (0-2)

După două înfrângeri, era mare nevoie de o victorie, care a fost obţinută duminică, 30 octombrie, de la orele 19, pe terenul CMC 1, de următorii: Paul Şofron - Flaviu Marc, Andrei Braşovan, Raularian Rusu, Horea Ionuţ Meleg, Andrei Şişoe, Florin Mureşan, Horaţiu Mureşan, Tudor Boier şi Cătălin Schuller.
Nici nu am intrat bine pe teren, şi adversarii au înscris două goluri, dând senzaţia că vor câştiga la scor întâlnirea. AMEFA a echilibrat însă jocul, iar apoi a dominat destul de clar teritorial, dar Cătălin Schuller, Horea Meleg, Horaţiu Mureşan sau Tudor Boier nu au reuşit golul în prima parte.
În repriza a doua, Andrei Şişoe a trecut vârf de atac şi rezultatele nu au întârziat să apară. Mai întâi, el a aruncat mingea din aut la colţul lung, de unde Raularian Rusu a trimis în centru lui Tudor Boier, care a înscris: 1-2. În următoarele minute, Andrei Şişoe şi-a făcut datoria de vârf şi a marcat de două ori din careu, prima dată din pasa lui Flaviu Marc, apoi din cea a lui Tudor Boier, cu un şut din întoarcere. Abia începuse repriza şi BISTRIŢA era groggy! Pentru ca lucrurile să fie "liniştite", Horaţiu Mureşan a finalizat o fază la care mingea a "curs" pe banda dreaptă pe traseul Paul Şofron - Horea Meleg - Florin Mureşan: 4-2. În prelungiri, la ultima fază a partidei, adversarii au redus din handicap cu un şut puternic la colţul scurt.
Victoria, deşi obţinută la o diferenţă minimă, a fost una pe deplin meritată şi mai clară decât o arată scorul.

Liderul a întors rezultatul: Klausenburg 07 - AMEFA 4-2 (2-2)

Duminică, 23 octombrie 2011, de la ora 19, pe terenul CMC 1, am întâlnit liderul la zi al diviziei E, Klausenburg 07. Deşi se anunţase o prezenţă masivă la acest meci, până la urmă AMEFA a avut o singură rezervă, evoluând cu: Paul Şofron - Adrian Macavei, Flaviu Marc, Raularian Rusu, Andrei Braşovan, Tudor Boier, Horaţiu Mureşan, Andrei Şişoe. Cartonaş galben: Tudor Boier (pentru comportament nesportiv).
Meciul poate fi descris foarte simplu imaginând două părţi ale sale: primele 10 minute, dominate de AMEFA, care a şi condus cu 2-0, şi apoi restul partidei, care a aparţinut echipei adverse, Klausenburg 07, care a şi reuşit până la pauză să egaleze, iar pe final să întoarcă rezultatul.
Fiind vorba de un meci în compania echipei de pe primul loc, cu şapte victorii din tot atâtea meciuri, pe de o parte, şi având pe teren mai mulţi jucători cu profil defensiv, pe de altă parte, am adoptat de la început o aşezare cu 3 fundaşi, 2 mijlocaşi şi un singur vârf (Andrei Şişoe). Acest fapt a părut să dea rezultate în debutul meciului, Andrei Şişoe reuşind să înscrie de două ori, prima dată reluând din apropiere un şut-centrare a lui Andrei Braşovan, iar a doua dată din degajarea lui Paul Şofron, prelungită de Horaţiu Mureşan.
La 2-0, adversarii au început să atace hotărât şi au pus presiune la poarta noastră. Ei au redus din handicap profitând de o eroare a lui Adrian Macavei şi au egalat cu un şut puternic din afara careului, mingea trecând printre mai mulţi jucători înainte de a intra între buturi.
În a doua repriză, atacurile s-au succedat la cele două porţi, dar, în vreme ce AMEFA nu a reuşit să-şi creeze situaţii clare de gol, atacurile celor de la Klausenburg 07 s-au dovedit mai de fiecare dată periculoase, Paul Şofron salvând de mai multe ori golul. Inevitabilul s-a produs spre sfârşitul partidei, când, pe fondul inexactităţilor din apărarea noastră, adversarii au reuşit să înscrie pentru 3-2 şi apoi chiar să se desprindă, la o fază la care Raularian Rusu şi Paul Şofron s-au încurcat reciproc în încercarea de a bloca adversarul.
Este a doua înfrângere consecutivă, şi în consecinţă moralul echipei este unul destul de scăzut, dar sperăm să ne revenim cât mai repede, şi cu aportul celor care au fost absenţi de la acest meci.

Acum 100 de ani: fotbalul în cadrul cluburilor atletice

Contextul înfiinţării clubului AMTE / AMEFA în 1911 nu poate fi înţeles fără o analiză de ansamblu a ceea ce însemna fotbalul acum 100 de ani în Imperiul Austro-Ungar, şi cu precădere în jumătatea maghiară a acestuia, până la Marea Unire.
De la început, trebuie precizat că, la fel ca şi în alte părţi, fotbalul a ajuns în imperiu cu ajutorul britanicilor. Primul club de fotbal s-a înfiinţat la Viena în 1894 şi s-a numit First Vienna Football Club (echipa este încă activă, în a doua ligă austriacă). Prima echipă de fotbal a apărut la Budapesta în 1897 şi până în 1900 existau deja suficiente echipe pentru ca în anul următor, 1901, să ia fiinţă Federaţia Maghiară de Fotbal şi să se organizeze primul campionat (e drept, exclusiv cu echipe din Budapesta, situaţie care va rămâne identică şi în anii următori).
Majoritatea echipelor de fotbal s-au înfiinţat în cadrul unor cluburi sportive deja existente. Dintre acestea, se evidenţiază cluburile atletice, cluburile de gimnastică şi scrimă, cercurile de educaţie fizică, reuniunile şi asociaţiile sportive, cluburile universitare, cluburile sportive muncitoreşti sau feroviare. Au fost şi situaţii în care s-au înfiinţat cluburi de fotbal exclusive, dar acestea au fost puţine şi deseori au avut o existenţă efemeră. De pe teritoriul actual al României, se evidenţiază Societatea de Fotbal Arad, înfiinţată în 5 iulie 1899, şi peste mai puţin de două luni "înghiţită" de Clubul Atletic Arad, şi Clubul de Fotbal Timişoara, înfiinţat în 26 aprilie 1902, şi devenit ulterior Clubul Atletic Timişoara.
De altfel, cluburile atletice aveau să joace un rol decisiv în dezvoltarea fotbalului la începuturile acestuia. Tocmai din acest motiv, am alcătuit o listă a cluburilor atletice (cu denumirea originală, în maghiară, şi traducerea corespunzătoare) din Budapesta şi Viena, din zona de est şi sud a Ungariei, precum şi din Vojvodina, Banat, Crişana, Transilvania, Maramureş şi estul Slovaciei, pentru a avea o privire de ansamblu asupra dezvoltării sportului cu balonul rotund în cadrul cluburilor atletice până la Marea Unire şi imediat după. Fără îndoială, această listă nu este una exhaustivă, şi nici nu putem garanta 100% corectitudinea sa, iar orice completări sau corecturi sunt binevenite. De asemenea, nu minimalizăm sub nicio formă celelalte cluburi în cadrul cărora au apărut secţii de fotbal, ele urmând să fie prezentate în viitor.

Cluburi atletice (AC sau AK):

Magyar Athletikai Club (MAC Budapesta) – 1875, secţia de fotbal – 1898

Wiener Athletiksport Club (WAC) – 1896, secţia de fotbal – 14 octombrie 1897

Szegedi Atlétikai Klub (SZAK) – 22 mai 1899

Aradi Athlétikai Club (AAC / CA Arad) – 25 august 1899 - iniţial Societatea de Fotbal Arad - 5 iulie 1899 

Budapesti Atlétikai Klub (BAK) – 31 martie 1900

Bácska Szabadkai Athlétikai Club (viitoarea Spartak Subotica) – 3 august 1901

Temesvári Football Klub (TFK, mai târziu TAC / CA Timişoara) – 26 aprilie 1902

Kaposvári Atlétikai Club – 2 mai 1903

Verseci Athletikai Club (CA Vârşeţ) – 1903

Kassai Atlétikai Club (CA Kosice) – 1903

Kolozsvári Atlétikai Club (KAC / CA Cluj, viitoarea Ferar) – 8 februarie 1885, fotbal – 1904

Pécsi Atlétikai Club (PAC) – 1886, fotbal – înainte de 1910

Ungvári Athletikai Club (CA Ujgorod) – 1906

Gyöngyösi Atlétikai Klub – 1906

Kispesti Atlétikai Club (viitoarea Honvéd Budapesta) – 10 august 1908

Lippai Atlétikai Club (CA Lipova) – 1908? secţia de fotbal - ?

Szarvasi Torna és Atlétikai Club (SzTAC) – 17 iunie 1909

Sátoraljaújhelyi Athletikai Club – 8 iulie 1909

Nagyváradi Atlétikai Club (NAC / CAO – Oradea) – 1910

Újvidéki Athletikai Club (UAC / CA Novi Sad) – 1910

Csabai (Békéscsabai) Atlétikai Klub (CsAK) – 31 martie 1912

Makói Atlétikai Klub (MAK) – 1912

Diósgyőri Atlétikai Club (Miskolc) – 1913

Gyulai Atlétikai Club (GyAC) – 1 noiembrie 1913

Clubul Atletic al Minelor Petroşani (CAMP, viitoarea Jiul) – 1919

Clubul Atletic Român Lugoj – 1919

Prima înfrângere: MADI - AMEFA 3-2 (2-1)

O seară tristă, cea de luni, 10 octombrie, când am consemnat primul eşec pentru AMEFA 1911 în acest campionat. Partida, jucată de la orele 18 pe terenul CMC 2, a fost în nota ultimelor întâlniri, deosebit de disputată, câteodată prea tensionată, iar rezultatul a fost sub semnul întrebării până în ultima secundă.
Deşi se anunţase o prezenţă-record pentru acest meci, până la urmă doar nouă jucători s-au prezentat pentru AMEFA, şi anume: Paul Şofron - Andrei Şişoe, Eugen Ciobanu, Raularian Rusu, Flaviu Marc, Raul Tat, Tudor Boier, Horaţiu Mureşan şi Cătălin Schuller. Fără a căuta justificări, trebuie totuşi precizat că Flaviu Marc şi Cătălin Schuller au evoluat accidentaţi, iar Tudor Boier s-a accidentat în repriza a doua. Adversarii au scăpat fără cartonaş galben (deşi vârful lor de atac a întrecut măsura, şi ca faulturi, şi ca limbaj şi atitudine), în schimb a primit cartonaş galben Paul Şofron, la una din incursiunile sale în atac, încheiată cu un fault din spate.
Cei de la MADI au arătat de la bun început că sunt o echipă solidă şi au expediat câteva şuturi puternice, dar Şofron a apărat bine. La poarta cealaltă, Horaţiu Mureşan, Raul Tat şi Tudor Boier au încercat vigilenţa portarului, fără succes. Golurile au venit abia pe finalul primei reprize. Adversarii au înscris în urma unui corner, cu un şut pe jos, apoi la capătul unei acţiuni de atac în care au făcut şah-mat defensiva noastră: 2-0. AMEFA a redus din diferenţă aproape imediat, printr-o execuţie din lovitură liberă, pe sub zid, a lui Tudor Boier, dintr-un unghi destul de dificil.
În repriza a doua, AMEFA a alergat după egalare, în vreme ce MADI a încercat să dea replica pe contraatac, fără să aibă însă situaţii clare de gol. Asaltul buturilor adverse s-a intensificat şi finalmente s-a concretizat pe tabelă, deşi printr-un autogol, la o minge deviată în proprie poartă de un fundaş la o pasă a lui Andrei Şişoe: 2-2. Adversarii au reuşit însă golul victoriei cu doar câteva minute înainte de final, drept rezultat al unui atac în care au avut superioritate pe flancuri. În prelungiri, Raularian Rusu ar fi putut egala din careu, dar fundaşii adverşi au respins de pe linia porţii, la o fază la care s-a cerut şi penalty (pentru un presupus henţ).
Victoria celor de la MADI este totuşi meritată, deşi, cu puţin mai multă şansă, AMEFA ar fi putut obţine măcar un egal. Sperăm ca această înfrângere să ajute echipa să "crească", să-şi înţeleagă mai bine carenţele, în special la capitolul la care adversarii s-au dovedit superiori: organizare în joc.

Greu, dar meritat: Casa Locco - AMEFA 2-3 (0-1)

Vineri, 7 octombrie, în ultima zi frumoasă a unui sezon cald prelungit, AMEFA a întâlnit pe terenul CMC, de la orele 18, echipa Casa Locco. Partida a fost una deosebit de aspră, tensionată, presărată cu intrări la limita şi peste limita regulamentului. Adversarii, cu o medie de vârstă mai ridicată decât a noastră, au încercat să joace uneori la intimidare, fiind sancţionaţi şi cu un cartonaş galben.
AMEFA s-a prezentat cu un lot mult schimbat faţă de întâlnirile anterioare: George Gligor - Andrei Şişoe, Raularian Rusu, Horea Ionuţ Meleg, Flaviu Marc, Horaţiu Mureşan, Marius Marchiş, Cătălin Schuller. În acest context, relaţiile de joc au avut de suferit, în special în debutul partidei, dominat de cei de la Casa Locco, care au şi ratat câteva ocazii. Treptat însă, AMEFA a pus stăpânire pe joc şi, după o serie de ratări ale celor două vârfuri de atac - Marius Marchiş şi Cătălin Schuller - a venit şi golul, printr-o execuţie spectaculoasă, la vinclu, a lui Flaviu Marc.
În a doua repriză, adversarii au avut mai mult iniţiativa, încercând din răsputeri să egaleze, şi au avut şi câteva bune oportunităţi de a marca, nevalorificate. AMEFA a dat însă o replică destul de consistentă şi, beneficiind de spaţiile largi din apărarea adversă, a reuşit să-şi majoreze avantajul prin Horaţiu Mureşan.
La 2-0 şi-a făcut din nou apariţia relaxarea în tabăra noastră, repede taxată de echipa adversă, care a redus din diferenţă. Horaţiu Mureşan a înscris pentru 3-1 din poziţie de singur cu portarul, după o acţiune colectivă, dar, cu trei minute înainte de sfârşitul timpului regulamentar, Casa Locco a mai punctat odată. Minutele de final şi cele din prelungiri au trecut foarte greu, dar în cele din urmă ne-am bucurat pentru un nou succes, la limită, dar obţinut pe merit.

Fără goluri: AMEFA 1911 - ŢÂNŢARII 0-0

Duminică, 2 octombrie, de la orele 18, AMEFA ar fi trebuit să întâlnească pe cei de la Casa Locco, dar în cele din urmă am avut parte de un alt adversar, ŢÂNŢARII, care, în ciuda numelui mai comic, s-a dovedit a fi o echipă destul de solidă şi bine aşezată în teren.
AMEFA 1911 s-a prezentat cu: Paul Şofron - Adrian Macavei, Andrei Braşovan, Raularian Rusu, Sergiu Ardelean, Flaviu Marc, Florin Mureşan, Tudor Boier şi Andrei Şişoe. Cartonaş galben: Tudor Boier (pentru faulturi repetate).
Prima repriză a fost una destul de echilibrată, cu AMEFA având mai mult posesia mingii, dar ajungând rareori în poziţie de finalizare. Adversarii au avut câteva contraatacuri reuşite, dar nu au reuşit să înscrie.
În a doua parte, fazele de poartă s-au înmulţit, dar ambele defensive şi-au făcut foarte bine treaba. ŢÂNŢARII erau cât pe-aici să ne "înţepe" în câteva rânduri, dar fie a intervenit Paul Şofron, fie atacanţii lor nu au nimerit spaţiul porţii. Au avut inclusiv o bară, la o fază la care au scăpat singuri cu portarul.
AMEFA a forţat mai mult victoria, în special pe final, când şi atacanţii noştri au avut câteva situaţii clare de gol, inclusiv în ultimul minut (prin Florin Mureşan), dar mingea parcă nu a dorit să intre în poartă.
Echipa a părut din păcate deseori ruptă la mijlocul terenului, majoritatea mingilor fiind aruncate "la bătaie" în atac, unde fundaşii adverşi au câştigat majoritatea duelurilor. Atacanţii (la un moment dat în număr de patru) "uitau" la rândul lor să vină în sprijinul apărării, dând posbilitatea adversarilor să contraatace supranumeric.
În cele din urmă, rezultatul este echitabil, deşi este unul cu totul neobişnuit!

Fără paşi greşiţi: AMEFA 1911 - DUNĂRII BOYS 5-2 (1-0)

Un nou meci, o nouă victorie pentru AMEFA, duminică, 25 septembrie 2011, de la orele 19, în compania echipei DUNĂRII BOYS. Pentru prima dată, AMEFA a avut şi doi oameni în plus (rezerve), evoluând cu: Paul Şofron - Raularian Rusu, Adrian Macavei, Andrei Braşovan, Flaviu Marc, Florin Mureşan, Tudor Boier, Adrian Părău şi Andrei Şişoe.
Partida a fost la discreţia celor de la AMEFA încă de la început. Adversarii s-au remarcat pe contraatac, iar în apărare au apelat la unele intrări mai tari, fiind "gratulaţi" şi cu două cartonaşe galbene. Din păcate, după o astfel de intrare, Adrian Părău s-a accidentat grav şi nu a mai putut continua, forţa în atac a echipei noastre fiind astfel diminuată. AMEFA a reuşit să deschidă în cele din urmă scorul printr-un penalty obţinut de Andrei Şişoe şi transformat tot de el.
În repriza a doua, ne-am distanţat cu mai mare uşurinţă, prin reuşitele lui Andrei Şişoe, Tudor Boier şi Flaviu Marc, DUNĂRII BOYS fiind mai mult preocupaţi să conteste (fără motiv) arbitrajul. La 4-0 s-a instaurat o stare de relaxare, pe fondul căreia adversarii au reuşit să marcheze de două ori. Portarul Paul Şofron s-a remarcat din nou şi a intervenit salvator şi la alte oportunităţi de gol. Andrei Şişoe a "închis" însă tabela printr-un şut spectaculos din întoarcere şi a risipit şi ultimele emoţii.
AMEFA acumulează astfel 12 puncte din tot atâtea posibile.

AMEFA 1911 este pe locul 2

Înaintea meciului de duminică cu Dunării Boys, AMEFA 1911 ocupă locul 2 în clasamentul intermediar, având maxim de puncte - 9, fiind depăşită doar de formaţia Klausenburg 07, care are 12 puncte, dar şi un meci mai mult disputat. Victorii pe linie au mai înregistrat şi formaţiile Friend Boys şi Softvision 2, care au 6 puncte din 2 partide. În faţa lor se clasează formaţiile FC Timişoreana cu 9 puncte din 4 partide şi MADI cu 7 puncte tot din 4 partide. Deşi are un golaveraj mai bun decât AMEFA 1911, FC Timişoreana se clasează pe locul 3, întrucât la număr egal de puncte în clasament, primul criteriu luat în calcul de organizatorii campionatului "Fair-Play" este numărul de meciuri disputate, în sensul că echipa cu mai puţine jocuri este clasată mai bine.
Deocamdată campionatul este abia la început şi clasamentul nu este, bineînţeles, foarte relevant, dar am dorit să scoatem încă odată în evidenţă startul bun al echipei noastre.

Victorie la scor: PROSONIC - AMEFA 1-9 (1-4)

A treia partidă din acest campionat (a doua jucată efectiv) s-a desfăşurat duminică, 18 septembrie, de la ora 18, pe terenul CMC 1, în compania echipei PROSONIC. AMEFA s-a prezentat în următoarea formulă: Paul Şofron - Raularian Rusu, Adrian Macavei, Flaviu Marc, Tudor Boier, Adrian Părău, Andrei Şişoe.
Meciul a stat sub semnul întrebării doar în primele 15 minute, când AMEFA a deschis scorul printr-o spectaculoasă lovitură de cap a lui Tudor Boier, după care adversarii au reuşit să egaleze. AMEFA a dat imediat replica prin acelaşi Tudor Boier, iar până la pauză ne-am distanţat la 4-1 prin golurile lui Adrian Părău şi (din nou) Tudor Boier.
În a doua repriză s-a pus doar problema scorului. Adversarii s-au demoralizat repede şi au neglijat aproape complet defensiva, dar în atac s-au lovit de un portar, Paul Şofron, aflat în zi de graţie. În condiţiile acestea, AMEFA atacând mai mereu supranumeric, nu e de mirare că scorul a luat proporţii. Două goluri s-au înscris din degajări cu mâna ale lui Paul Şofron, deviate în poartă cu capul de Andrei Şişoe, respectiv de un fundaş advers. Andrei Şişoe a mai înscris şi cu un şut de la distanţă, alte două reuşite aparţinând lui Tudor Boier (golgeterul zilei) şi Adrian Părău (care a demonstrat multe calităţi tehnice la meciul său de debut).
Diferenţa de scor este poate mai mare decât diferenţa reală de valoare dintre cele două echipe, dar jucătorii de la AMEFA au avut şi un plus de atitudine şi concentrare.

Victorie prin neprezentare: United - AMEFA 0-3

Duminică, 11 septembrie, de la ora 18 era programat al doilea meci din campionat (dar contând pentru etapa a 19-a) cu United. Din păcate, adversarii noştri nu s-au prezentat şi am fost informaţi că vom câştiga meciul cu 3-0. Dacă tot ne-am deplasat până la baza CMC, am jucat o "miuţă" între noi până la ora 19.

2011 - 100 de ani şi totodată încheierea unui ciclu

Într-o precedentă postare, am descris pe scurt istoria clubului AMEFA de la înfiinţare şi până în prezent.
Aş dori acum să insist asupra unor aspecte privind istoria mai recentă a acestei echipe de fotbal, mai ales datorită faptului că, pe diverse site-uri şi forumuri, apar tot felul de informaţii, unele adevărate, unele discutabile.
Anul 1994 este, din punctul meu de vedere, punctul final al istoriei "clare" a echipei de fotbal AMEFA. Din acel an, istoria este interpretabilă. O interpretare, cea mai simplă, este aceea că, în acel an, prin desfiinţarea secţiei de fotbal la CS Astra Arad (numele clubului din 1991), s-a încheiat şi "povestea" echipei de fotbal, începută în 1911. Clubul a continuat cu celelalte secţii, dintre care unele există şi în prezent; mai mult, s-a revenit din 2008 la denumirea istorică de AMEFA (cu excepţia secţiei de lupte, care a rămas ca CS Astra).
O a doua interpretare posibilă este aceea de a continua istoricul echipei de fotbal, separat de cel al clubului-mamă, şi a admite că FC Arad, club născut în 1994 din fuziunea celor două echipe de fotbal - Astra (fostă Vagonul) şi Aris (fostă Strungul), este continuatoarea de fapt şi de drept a ambelor echipe. Pentru mine, ca suporter vagonar, acest club a însemnat o "diluare" a tradiţiei şi o renunţare prea facilă la simbolurile echipei. Noul club a preluat loturile şi conducerile ambelor echipe, dar a adoptat culorile roşu-albastru (ale echipei Aris) şi şi-a desfăşurat meciurile de pe teren propriu pe arena Aris (Strungul). Din această perspectivă, FC Arad a fost mai mult Strungul decât Vagonul.
FC Arad a existat un singur an (şi nu doi, cum apare prin diverse statistici). Deşi la începutul sezonului 1994-1995 echipa era creditată drept candidată la promovare în divizia B, în final abia a reuşit să se salveze de la retrogradare, cu o victorie in extremis la concitadina CPL (care nu a avut nimic împotrivă).
Tot în iunie 1995, campioana judeţului Arad, înfiinţată nu de mult timp, Telecom Arad, a pierdut barajul de promovare în divizia C. Preşedintele grupării, Gheorghe Marinca, avea însă ambiţia de a-şi vedea echipa cât mai repede în divizia C, şi în acest sens a ajuns la un acord cu cei de la FC Arad. A urmat o nouă fuziune, între FC Arad şi Telecom Arad, noua echipă numindu-se FC Arad Telecom. A evoluat în divizia C (Liga a III-a) începând din sezonul 1995-1996, şi şi-a schimbat numele mai târziu în FC Telecom Arad, apoi doar Telecom Arad, şi în cele din urmă, la finalul existenţei, Romtelecom Arad.
Trebuie menţionat că, încă de la bun început, echipa a jucat pe terenul Telecom (din cartierul Micălaca), şi a avut culorile acestei echipe (galben-albastru). De la FC Arad au rămas o parte din jucători şi câţiva oficiali. Echipa a fost condusă însă pe toată durata existenţei sale de Gheorghe Marinca, care nu avea nicio legătură cu FC Arad (sau cu Astra sau Aris). În primul an, 1995-1996, a existat şi o a doua echipă Telecom, în campionatul judeţean Arad, continuatoarea "de jure" a celei care a pierdut barajul în 1995. La un moment dat s-a mutat la Vladimirescu şi apoi a dispărut din postura de echipă secundă a clubului, preşedintele Marinca preferând să se concentreze doar pe prima echipă. De altfel, Telecom Arad s-a dovedit una din cele mai longevive echipe de la nivelul diviziei C, unde a evoluat vreme de 11 ani, din 1995 până în 2006. Din păcate, retrogradarea din 2006 a condus şi la desfiinţarea echipei.
O a treia interpretare posibilă este aceea de a lega istoria AMEFA de clubul ACU Arad. În anul 1999, la Arad s-au celebrat 100 de ani de la primul meci de fotbal jucat pe teritoriul actual al României, în data de 15 august 1899, pe un teren situat aproximativ pe locaţia stadionului CFR-Astra. Cu această ocazie, în cadrul manifestărilor s-a reiterat ideea reînfiinţării echipei Astra. Astfel, în sezonul 1999-2000, o parte din vechii conducători ai echipei de fotbal Astra (anterior anului 1994) au preluat echipa Motorul Arad, retrogradată din divizia C, care evolua în campionatul judeţean Arad. Noua echipă s-a numit tot Motorul şi a jucat tot pe stadionul Motorul (în cartierul Aradul Nou), dar deja lumea fotbalistică arădeană ştia că era vorba de o "nouă Astra". Chiar şi mass-media scria despre Motorul-Astra. Echipa a câştigat fără probleme campionatul judeţean şi a promovat (fără baraj) în divizia C.
În vara anului 2000, s-au reluat discuţiile în jurul acestei noi echipe. Antrenor a fost numit Marcel Coraş, iar echipa a fost redefinită. Deşi toată lumea se aştepta ca numele echipei să fie Astra, s-a ales o soluţie mai complexă. În memoria acelui prim meci de pe teritoriul României şi a celui mai vechi club de fotbal, Clubul Atletic Arad, s-a adoptat denumirea de Atletic Club; datorită faptului că Universitatea "Vasile Goldiş" a devenit un sponsor important şi a renunţat la propria sa echipă (Universitatea Arad, care a jucat un an şi în divizia C), s-a adoptat numele de Universitatea; iar Fabrica de Vagoane Marfă a contribuit prin numele de Astra Trinity. A rezultat aşadar Atletic Club Universitatea Astra Trinity Arad, nume cu care echipa s-a înscris în divizia C în sezonul 2000-2001.
Aşa cum a reieşit şi din ceea ce am scris mai sus, pentru un suporter, trei elemente sunt deosebit de importante: numele echipei, terenul pe care îşi dispută partidele de "acasă" şi culorile.
La momentul respectiv, pentru un suporter vagonar, echipa întrunea toate aceste aspecte: avea şi numele de Astra, juca meciurile de pe teren propriu pe stadionul CFR-Astra şi avea culorile tradiţionale ale vagonarilor, alb-albastru.
Totuşi, toate aceste elemente aveau, rând pe rând, să dispară.
În primul rând, numele. Încă din a doua parte a sezonului 2000-2001, Fabrica de Vagoane Marfă (Astra Trinity) nu a mai putut susţine financiar echipa. Astfel, conducătorii au crezut de cuviinţă să înlăture din numele echipei sintagma "Astra Trinity". Aşa a rămas numele de Atletic Club Universitatea, sau ACU, cum este mai cunoscut iubitorilor fotbalului.
Apoi, stadionul. Încă din 2003 a început să se vehiculeze ideea demolării stadionului CFR-Astra (de 8000 de locuri), de către autorităţile locale arădene (în speţă, primarul de atunci, Dorel Popa), pentru a face loc unui supermarket (Kaufland). Proiectul iniţial prevedea supermarket şi stadion nou, dar mai mic (3000 de locuri), pe locaţia terenului de antrenament pe zgură. În 2004, Dorel Popa pierdea alegerile şi, ce să vezi!, noul primar, Gheorghe Falcă, preia ideea demolării stadionului (primul pe care s-a jucat un meci de fotbal în România, în 1899), dar nu şi pe cea a construirii unui stadion nou, fie el şi mai mic. În ciuda opoziţiei opiniei publice, primarul şi consilierii locali arădeni emit două hotărâri de Consiliu Local, în anul 2005, prin care stadionul este jertfit. Demolarea propriu-zisă a mai întârziat puţin, până în primăvara anului 2006.
Trebuie menţionat că în 2003 ACU a promovat în divizia B şi juca pe acel stadion, chestiune care încurca teribil de mult treburile. Echipa a reuşit cu greu să se menţină în divizia B în 2003-2004, dar sezonul 2004-2005 a început dezastruos. Marcel Coraş a părăsit gruparea încă din tur, iar retrogradarea se întrevedea la orizont. În ciuda dificultăţilor financiare majore, echipa nu s-a desfiinţat, cum probabil îşi doreau unii. Chiar şi fără bani, jucătorii au continuat să joace şi în retur. Echipa a terminat însă pe ultimul loc, şi avea să înceapă stagiunea 2005-2006 cu 8 puncte penalizare în divizia C. Chiar şi aşa, conducerea clubului a avut "curajul" de a ataca în instanţă hotărârile Consiliului Local privind stadionul şi, la prima instanţă, judecătorul a decis suspendarea hotărârilor până la judecarea completă a cauzei. Primarul însă nu mai putea probabil să aştepte, mai ales că exista posibilitatea (mare) de a pierde procesul, aşa că a început negocierile cu clubul. Până la urmă, conducătorii care nu vroiau să renunţe la stadion au fost îndepărtaţi, şi a apărut o nouă conducere, favorabilă primarului, care a fost de acord cu suspendarea procesului şi cu mutarea echipei pe stadionul Motorul, unde Primăria avea să facă unele investiţii (s-au modernizat vestiarele). ACU a mai jucat pe stadionul CFR-Astra şi în turul campionatului 2005-2006, precum şi câteva meciuri din retur (printre dărâmături), până când stadionul a fost efectiv demolat, şi apoi s-a mutat pe Motorul (de la 8000 de locuri în tribună la 500), stadion denumit pompos "Municipal".
Încă din vara anului 2005, noua preşedintă a clubului a devenit Gheorghiţa Onu. Nu e aici locul să comentez felul în care dânsa a înţeles să conducă acest club. Totodată, Universitatea "Vasile Goldiş" a devenit sponsorul unic al echipei. În anul 2005-2006, şi din cauza celor 8 puncte de penalizare, ACU nu a reuşit să se menţină în divizia C, retrogradând. Totuşi, la modă fiind fuziunile, cei de la ACU au găsit o echipă, Tricolorul Alparea (judeţul Bihor), care promovase în acel an în urma barajului, şi care a fost dispusă să vândă locul în divizia C celor de la ACU.
Toate aceste evenimente au făcut ca numărul suporterilor echipei ACU, niciodată prea mulţi, să scadă dramatic. Probabil însă că atragerea suporterilor de partea echipei nu a făcut niciodată parte dintr-o strategie a noii conduceri. Echipa a mai reuşit să promoveze de două ori în Liga a II-a, în 2008 şi 2010. La sfârşitul sezonului 2008-2009 din Liga a II-a, conducerea clubului a fost implicată într-un nou scandal, acela al miturii jucătorilor echipei FC Bihor, la meciul din ultima etapă, pe teren propriu. O victorie în acea partidă ar fi însemnat salvarea de la retrogradare (şi retrogradarea Universităţii Cluj). Meciul s-a încheiat 1-1 şi "U" Cluj s-a salvat. Jucătorii bihoreni au făcut plângere însă la DNA, cum că li s-ar fi oferit o sumă de bani la pauză, ca să cedeze meciul. Dacă nu ar fi existat acel proces, ACU ar fi primit loc în Liga a II-a şi în sezonul următor, fiind prima "sub linie", ca urmare a desfiinţării echipei Liberty Salonta. A fost o nouă pată pe imaginea clubului.
A urmat însă o nouă promovare în Liga a II-a şi o nouă retrogradare, la finalul sezonului 2010-2011. În iulie 2011, Gheorghiţa Onu a anunţat că echipa nu va mai continua în niciun eşalon fotbalistic. Dispărând echipa, a dispărut şi ultimul element care mai lega ACU de tradiţia vagonară: culorile.
Astfel, putem spune că, la 100 de ani de la înfiinţarea AMEFA, se încheie un ciclu. Indiferent de felul în care se interpretează istoria recentă a clubului, din punct de vedere fotbalistic AMEFA nu mai există.
Prin echipa de fotbal pe teren sintetic AMEFA 1911 încercăm, la Cluj, să păstrăm în amintire un nume, pe care sperăm să-l purtăm cu demnitate, chiar şi într-o competiţie neoficială.

Primul meci, prima victorie: ARobs - AMEFA 1-2 (1-0)

AMEFA 1911 a debutat cu dreptul în ediţia 2011-2012 a campionatului "Fair-Play" pe teren sintetic. Primul meci a avut loc duminică, 4 septembrie, de la orele 20, pe terenul CMC 1 din Gruia (Cluj-Napoca). Pentru AMEFA au evoluat: Paul Şofron - Raularian Rusu, Andrei Şişoe - Tudor Boier, Horaţiu Mureşan - Horea Ionuţ Meleg, Flaviu Marc. Adversari au fost cei de la ARobs, o echipă bătăioasă, dar care până la urmă a trebuit să se recunoască învinsă. De altfel, meciul s-a jucat într-un singur sens, spre poarta celor de la ARobs. Aceştia au reuşit să deschidă scorul la una din puţinele faze de atac ale lor, în prima repriză. În a doua repriză, mingea a intrat în cele din urmă în poarta adversarilor, după numeroase încercări, autorii golurilor fiind Horea Ionuţ Meleg şi Horaţiu Mureşan. Scorul ar fi putut fi mult mai mare, dacă ne-am fi concentrat mai mult la finalizare, în faţa unui adversar care nu a pus prea multe probleme. Importante sunt până la urmă cele 3 puncte şi satisfacţia unui debut cu dreptul.

AMEFA 1911 va evolua in campionatul "Fair-Play", divizia E

Un secol a trecut de când a luat fiinţă echipa arădeană AMEFA (Asociaţia Muncitorilor pentru Educaţie Fizică Arad), cunoscută şi ca AMTE (Aradi Munkás Testedző Egyesület) - numele maghiar de la înfiinţare, şi care s-a păstrat ca şi tradiţie în paralel cu cel românesc. Este vicecampioana României la fotbal în sezonul 1935-1936. După al doilea război mondial, fuzionează cu echipa Fabricii de Vagoane - Astra, şi evoluează şi sub alte nume, mai cunoscute fiind acelea de Vagonul şi Rapid Arad. Vagonul Arad reuşeşte să ajungă în semifinalele Cupei României în 1968 şi promovează în acelaşi an în Divizia A, unde rămâne un singur sezon (1968-1969). În 1991 echipa va lua numele Astra, şi va dispare din peisajul fotbalistic românesc după 1994, când fuzionează cu Aris (fosta Strungul Arad), şi pentru un an va juca ca FC Arad. În 1995 FC Arad va fuziona cu Telecom Arad, echipă care la rândul său dispare în 2006. Clubul Sportiv Astra şi-a continuat existenţa după 1994 fără secţia de fotbal, cu ramuri sportive precum polo, tenis, haltere, box, lupte, culturism etc. Din 2008, clubul Astra a revenit la denumirea de AMEFA, fiind funcţionale secţiile de polo, haltere, tenis, box şi culturism. În paralel funcţioneaza şi Clubul Sportiv Astra, reînfiinţat doar cu secţia de lupte.
Reluarea activităţii unei echipe de fotbal de tradiţie în Arad pare un deziderat greu de atins în momentul de faţă, astfel încât am luat iniţiativa unei reînfiinţări simbolice a unei echipe de fotbal pe teren sintetic, în campionatul "Fair-Play" din Cluj-Napoca. Noua echipă se va numi AMEFA 1911 şi va evolua în divizia E, fiind formată, în cea mai mare parte, din studenţi de la Facultatea de Geografie a Universităţii "Babeş-Bolyai" din Cluj-Napoca. O parte din aceşti jucători provin de la echipa "Geografii", din divizia F, iar o altă parte sunt nou-înscrişi în competiţie, provenind de la specializarea Cartografie.