AMEFA a avut și a dat, timp de peste un secol, numeroși sportivi de valoare, inclusiv medaliați olimpici sau mondiali, la diferite discipline sportive. Dintre cei mai renumiți fotbaliști, unii au jucat la echipa națională, alții au ajuns la echipe din străinătate, au câștigat cupe europene sau alte competiții interne sau internaționale.
Totuși, nu toți fotbaliștii de mare valoare au avut șansa aceasta, nu toți au fost văzuți atunci când trebuia de un antrenor sau de un scouter, iar talentul lor s-a risipit, putem spune, în fotbalul din ligile inferioare. Poate la un nivel mai ridicat nu ar fi fost la fel de strălucitori; dar în fotbalul mic și foarte mic, prezența lor a adus lumină în jocul echipelor la care au evoluat, a creat spectacolul pe care orice iubitor al fotbalului și-l dorește atunci când vine la stadion.
Este și cazul lui Mihai Corsenți. Jucător ofensiv, folosit mai ales în spatele atacanților, un fel de ”volante” sau mijlocaș ofensiv, uneori mijlocaș coordonator sau de ”creație”, mai rar în bandă, a fost un adevărat talent al fotbalului arădean în deceniul anilor 1990 și începutul anilor 2000. A fost totodată și un excepțional executant al fazelor fixe (lovituri libere și cornere). În ciuda geniului său fotbalistic, vizibil de la o poștă atunci când era pe teren, n-a ajuns niciodată mai sus de divizia C, având ghinionul ca nici o echipă arădeană (cu excepția UTA) să nu promoveze în divizia B între 1992 și 2003, practic perioada în care a jucat la cel mai înalt nivel al său. La UTA se pare că nu au fost ochi pentru el, iar perioada anilor 90 a coincis cu anii cei mai grei ai tranziției, în care și fotbalul românesc a avut mult de suferit, mai ales la nivelul local, prin desființarea multor echipe, în ciuda succeselor echipei naționale.
Cariera sa fotbalistică a fost legată organic de locul său de muncă de la Schela de Petrol Arad. Născut la 13 ianuarie 1971, Mihai Corsenți apare prima dată pe firmamentul fotbalului în lotul echipei Petrolul Arad, care promovase în vara anului 1988 în divizia C, cu Ionuț Popa ca antrenor-jucător. Din 1989 se înmulțesc cerințele din partea FRF ca echipele de divizia C să folosească cel puțin un junior și alți patru jucători sub 24 de ani pe parcursul întregului joc, astfel că toate echipele de la acest nivel fac loc în lot, obligatoriu, și tinerilor. De această șansă beneficiază și Mihai Corsenți, care se impune repede ca un jucător de bază al echipei petroliste, care își desfășura partidele de acasă pe stadionul din localitatea Zădăreni, fiind cunoscută de altfel și cu numele de Petrolul Zădăreni.
În sezonul 1991-1992, Petrolul Arad se retrage la un moment dat din competiție iar echipa se mută, din sezonul următor, la Pecica, unde joacă însă în divizia D (Campionatul Județean Arad) cu numele de West Petrom Pecica (oficial s-a numit West Petrom Arad).
În primul an, 1992-1993, echipa petroliștilor pecicani a fost devansată de CPL Arad, care a și promovat apoi în divizia C, dar în sezonul următor, 1993-1994, West Petrom Pecica devine campioana diviziei D a județului Arad și participă la barajul de promovare. Deși nu trece de baraj, West Petrom Pecica ajunge în divizia C datorită fuziunii dintre Astra Arad și Aris Arad, care au format FC Arad, iar West Petrom primește locul lăsat liber. Formal, FC Arad a fost continuatoarea Astrei (Vagonul) iar West Petrom a primit locul de la Aris (Strungul).
West Petrom Pecica, campioana diviziei D Arad 1993-1994
Rândul de sus (de la stânga la dreapta): Al. Țamboi - antrenor secund, I. Șișa - administrator, Văleanu, Nedelea, Corsenți, Vărșăndan, Zaharia, Bobu, Bălan, K. Kovacs - maseur, M. Drăgucean - antrenor principal.
Rândul de jos: Gîrba, Igna, Cameniță, Ardelean, Takacs, Sucigan, Arman, Negrea.
În afara titlului de campioană județeană, West Petrom Pecica a câștigat în 1994 și ”Cupa României” - faza județeană. În finala disputată în data de 23 iunie 1994, la Zăbrani, West Petrom Pecica a învins pe Mureșul Zădăreni cu 4-2, Mihai Corsenți marcând cel de-al treilea gol al echipei sale la scorul de 2-1.
Din 1994 Mihai Corsenți joacă vreme de cinci sezoane la West Petrom Arad (Pecica) în divizia C, fiind unul dintre cei mai constanți jucători ai acestei echipe și aflându-se mereu printre remarcați, în special datorită numeroaselor pase de gol dar și a unor goluri spectaculoase.
West Petrom Pecica, campioana diviziei D Arad 1993-1994
Rândul de sus (de la stânga la dreapta): Al. Țamboi - antrenor secund, I. Șișa - administrator, Văleanu, Nedelea, Corsenți, Vărșăndan, Zaharia, Bobu, Bălan, K. Kovacs - maseur, M. Drăgucean - antrenor principal.
Rândul de jos: Gîrba, Pupăză, Cameniță, Ardelean, Attila, Sucigan, Arman, Negrea.
În acești ani, echipa pecicană a avut evoluții destul de diferențiate, luptând uneori pentru supraviețuire, alteori pentru promovare. Iese în evidență campionatul 1998-1999, când echipa s-a numit ”U” West Petrom, având un sprijin și din partea Universității de Vest ”Vasile Goldiș”, și a fost cel mai aproape de promovare, terminând în cele din urmă pe locul 4, la egalitate de puncte cu CFR Cluj. Trebuie spus că în acel an și locul 2 din serie putea promova în divizia B, în urma unui joc de baraj.
În vara anului 1999 se împlineau 100 de ani de la primul meci de fotbal jucat pe teritoriul de astăzi al României, la Arad, pe 15 august 1899. În cinstea acestui eveniment, au sosit la Arad numeroase personalități ale fotbalului și jurnaliști, s-au jucat meciuri de old-boys. Evenimentul a fost umbrit de degradarea tot mai accentuată a stadionului Astra, locul unde se jucase acel meci. Totuși, conducerea Uzinei de Vagoane Astra-Trinity a promis, cu acea ocazie, că va reface echipa de fotbal și totodată stadionul va fi pus la punct în cel mai scurt timp, pentru a putea din nou găzdui meciuri.
Proiectul inițiat de directorul fabricii, domnul inginer Gheorghe Albu, a avut consecințe imediate. A fost preluată echipa Motorul Arad, aflată în degringoladă în divizia D, și în acel sezon a purtat numele de Motorul Astra. Obiectivul a fost de la bun început promovarea în divizia C. În acest scop, sub conducerea tehnică a lui Cean, Cuedan și mai târziu a lui Marcel Coraș, ajutați de Ioan Șold și Mihai Jivan, s-a constituit un lot competitiv, format din jucători cu care se putea promova fără probleme, urmând ca apoi să se forțeze promovarea în divizia B.
Dintre jucătorii care au rezonat cu acest proiect al vagonarilor, de refacere a vechiului club AMEFA (care până la urmă s-a numit ACU Astra), s-a numărat și Mihai Corsenți. Pentru prima dată, după foarte mulți ani sub culorile petroliste, a părăsit echipa West Petrom pentru o echipă de divizia D, care avea însă obiective dintre cele mai mărețe. În sezonul 1999-2000, Mihai Corsenți a jucat în aproape toate cele 30 de meciuri disputate de Motorul Astra, marcând și destule goluri și, ca de obicei, și mai multe pase de gol. A fost de multe ori și căpitanul echipei, fiind respectat de toți ceilalți jucători și datorită valorii, dar și experienței. Motorul Astra a jucat inițial meciurile de pe teren propriu chiar la Zădăreni, apoi pe stadionul ”Motorul”, înainte de a reveni cu adevărat ”acasă”, pe stadionul Astra-CFR.
Motorul Astra a câștigat fără prea mari emoții divizia D în acel an și a promovat fără baraj (a fost anul în care toate campioanele județene au fost primite în divizia C). Totodată, echipa vagonară câștiga și ”Cupa României” - faza județeană, învingând pe Șoimii Lipova pe stadionul UTA cu 3-1, în data de 7 iunie 2000. Și de această dată, Mihai Corsenți a fost decisiv, marcând golul al doilea al echipei Astra la scorul de 1-1, în minutul 71.
În vara anului 2000, echipa tocmai promovată este adoptată și de Universitatea de Vest ”Vasile Goldiș”. În cinstea primului club de fotbal de pe actualul teritoriu al României (Clubul Atletic Arad) s-a luat decizia ca echipa să se numească Atletic Club Universitatea (ACU) Astra Trinity Arad. Din păcate, din 2001 Uzina de Vagoane nu a mai putut susține financiar echipa, astfel că ea a rămas doar cu numele de ACU Arad până la desființare (2011).
Pentru sezonul 2000-2001, echipa a fost întărită iar Marcel Coraș a fost (re)adus ca antrenor principal. Mihai Corsenți a fost păstrat în lot și a jucat în peste 20 de meciuri din campionatul 2000-2001. Surprinzător, nu a marcat niciun gol în acest sezon, dar s-a revanșat din plin prin pasele de gol, din care ne amintim de acea minge pusă ”pe tavă” lui Coriolan Vizitiu pentru golul de 2-0 din meciul cu liderul clasamentului, Universitatea Cluj, echipă la care Ionuț-Ovidiu Sabău era antrenor-jucător.
Din păcate, ACU Astra Trinity Arad n-a reușit promovarea în acel an, terminând în cele din urmă pe locul 4, după ce a fost aproape tot campionatul pe locul 3, după Universitatea Cluj și Telecom Arad. Mihai Corsenți a fost tot mai rar folosit în retur, și decide să se despartă de echipa vagonară în vara anului 2001.
Urmează un ultim an (2001-2002) în divizia C, la vechea sa echipă, West Petrom Pecica. Revenirea la Pecica s-a datorat și familiei, Mihai Corsenți însurându-se la Pecica și fiind tătic din vara anului 2000. După anul 2002 renunță încetul cu încetul la activitatea de performanță, jucând mai mult din plăcere la a doua echipă de atunci din Pecica, Progresul, care evolua în Campionatul Județean ”Onoare” (Liga a 5-a). În sezonul 2004-2005 răspunde unei ultime provocări în divizia D, la Voința Zimandu Nou, echipă unde a jucat alături de unii dintre foștii săi colegi de la Pecica sau de la Astra.
În prezent, mai joacă fotbal pe teren mic, sintetic, în ”Liga Desavoia” Arad, la echipa Victoria Ursus. Activitatea sa fotbalistică nu pare foarte spectaculoasă, în contrast cu jocul său de pe teren, unde a fost mereu unul dintre cei care s-au evidențiat și care au atras în mod pozitiv atenția publicului spectator. A purtat de multe ori tricoul cu numărul 10 și a fost un adevărat ”număr 10” prin abilitățile tehnice și execuțiile sale de mare finețe. Comparativ cu alți jucători, nu a avut șansa ca realizările sale să fie mediatizate, jucând mai mereu pentru echipe mici; în plus, a pus mare preț și pe alte realizări decât cele strict fotbalistice, respectiv cele legate de profesie și familie.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu