Constantin Vişan s-a născut pe 14 martie 1979 la Drobeta Turnu Severin, părinţii săi fiind Constantin şi Floarea Vişan.
A început fotbalul în 1986 în oraşul natal. A fost legitimat la grupele de copii şi juniori ale clubului FC Drobeta Turnu Severin. Fiind foarte talentat, la 15 ani a făcut obiectul celui mai scump transfer din istoria clubului severinean. Astfel a ajuns la Politehnica Timişoara unde şi-a petrecut ultimii ani de juniorat, remarcându-se în mod deosebit, fapt pentru care a şi fost convocat la echipa naţională de juniori a României, unde a fost coleg cu Adrian Mutu, Eric Lincar, Cătălin Munteanu, Tiberiu Lung, Cosmin Bărcăuan, Claudiu Drăgan, Decebal Gheară, printre alţii.
A debutat în prima divizie când era încă junior, în sezonul 1996-1997, la Politehnica Timişoara, în ultima etapă a campionatului, la un meci pierdut de Poli, 1-2, pe teren propriu cu Rapid Bucureşti. Formaţia timişoreană a retrogradat însă în acel an. Tot în acel sezon s-a reînfiinţat campionatul de tineret-rezerve, Vişan fiind nelipsit din primul 11 al acestei a doua echipe a lui Poli, antrenată de Dorel Maşcovescu, totodată tehnicianul echipei de juniori republicani.
Până în 2001, Constantin Vişan a jucat în divizia B la Poli (1997-1998), iar apoi la Electrica Timişoara, în divizia C (1998-2001), unde s-a impus ca titular şi a fost unul dintre cei mai apreciaţi jucători ai echipei.
În vara anului 2001 se transferă la Corvinul Hunedoara, care va deveni echipa sa de suflet. Corvinul tocmai retrogradase în divizia C. Cu Vişan titular şi marcator în meciul decisiv de la Deva, Corvinul a reuşit în acel an să promoveze în divizia B. A urmat încă un sezon şi jumătate (2002-2003 şi turul campionatului 2003-2004) la Corvinul, în divizia B.
În iarna anului 2004 se transferă la Atletic Club Universitatea (ACU) Arad, echipă care în acel an lupta să evite retrogradarea din divizia B, obiectiv pe care l-a îndeplinit şi cu sprijinul lui Vişan, care a jucat în 14 din cele 15 meciuri din retur (în toate ca titular; singura absenţă a fost din cauza unei suspendări). A urmat încă un sezon, 2004-2005, la ACU Arad, în care a jucat în 25 din totalul de 28 de meciuri şi a marcat un gol. A fost un campionat cu amintiri mai puţin plăcute, la finele căruia ACU a retrogradat în divizia C.
Deşi a fost în cantonament cu UTA, Vişan a revenit în vara lui 2005 la nou-înfiinţata Corvinul 2005, care a preluat locul în divizia B de la CS Deva. A jucat la Hunedoara până în 2008, aşadar încă trei ani în divizia B.
Deşi a avut oferte de la grupări de ligă secundă (Minerul Lupeni, Fortuna Covaci), considerând că familia este foarte importantă, din vara lui 2008 s-a mutat (împreună cu alţi corvinişti) mai aproape de casă, la CFR Marmosim Simeria, în Liga a 3-a, echipă care, în anii în care Vişan a jucat şi a fost căpitan de echipă (2008-2012), a obţinut cele mai bune performanţe din istoria clubului, luptându-se inclusiv pentru promovarea în Liga a 2-a.
Odată cu retragerea echipei din Simeria din Liga a 3-a, Vişan a revenit la FC Hunedoara, unde a evoluat în sezonul 2012-2013 şi în câteva partide din sezonul 2013-2014, în ambele cazuri echipa hunedoreană fiind implicată în lupta pentru promovarea în Liga a 2-a. Din cauza accidentărilor (a jucat multă vreme cu infiltraţii), a fost nevoit să renunţe la fotbalul de performanţă în toamna anului 2013. A plecat pentru scurt timp în Germania dar s-a întors înapoi acasă, la familie.
În returul campionatului 2013-2014 a jucat în Liga a 4-a Hunedoara, la Gloria Geoagiu. Din 2014 joacă la Şoimul Băiţa, echipă care a câştigat faza judeţeană a Cupei României în sezonul 2014-2015 iar în prezent este lider detaşat al Ligii a 4-a Hunedoara.
Lotul naţional de juniori UEFA 97 al României. Constantin Vişan pe rândul de jos, cu mingea, într-un lot unde îi mai recunoaştem pe Adrian Mutu, Cosmin Bărcăuan, Eric Lincar, Cătălin Munteanu, Marius Chihaia, Claudiu Drăgan, Decebal Gheară, portarii Tiberiu Lung şi Gheorghe Stoianov, şi alţii. Antrenori: Ioan Naghi şi Cornel Jurcă.
A debutat în prima divizie când era încă junior, în sezonul 1996-1997, la Politehnica Timişoara, în ultima etapă a campionatului, la un meci pierdut de Poli, 1-2, pe teren propriu cu Rapid Bucureşti. Formaţia timişoreană a retrogradat însă în acel an. Tot în acel sezon s-a reînfiinţat campionatul de tineret-rezerve, Vişan fiind nelipsit din primul 11 al acestei a doua echipe a lui Poli, antrenată de Dorel Maşcovescu, totodată tehnicianul echipei de juniori republicani.
Până în 2001, Constantin Vişan a jucat în divizia B la Poli (1997-1998), iar apoi la Electrica Timişoara, în divizia C (1998-2001), unde s-a impus ca titular şi a fost unul dintre cei mai apreciaţi jucători ai echipei.
În vara anului 2001 se transferă la Corvinul Hunedoara, care va deveni echipa sa de suflet. Corvinul tocmai retrogradase în divizia C. Cu Vişan titular şi marcator în meciul decisiv de la Deva, Corvinul a reuşit în acel an să promoveze în divizia B. A urmat încă un sezon şi jumătate (2002-2003 şi turul campionatului 2003-2004) la Corvinul, în divizia B.
La minge, Constantin Vișan, pe vremea când juca la Corvinul Hunedoara
În iarna anului 2004 se transferă la Atletic Club Universitatea (ACU) Arad, echipă care în acel an lupta să evite retrogradarea din divizia B, obiectiv pe care l-a îndeplinit şi cu sprijinul lui Vişan, care a jucat în 14 din cele 15 meciuri din retur (în toate ca titular; singura absenţă a fost din cauza unei suspendări). A urmat încă un sezon, 2004-2005, la ACU Arad, în care a jucat în 25 din totalul de 28 de meciuri şi a marcat un gol. A fost un campionat cu amintiri mai puţin plăcute, la finele căruia ACU a retrogradat în divizia C.
Deşi a fost în cantonament cu UTA, Vişan a revenit în vara lui 2005 la nou-înfiinţata Corvinul 2005, care a preluat locul în divizia B de la CS Deva. A jucat la Hunedoara până în 2008, aşadar încă trei ani în divizia B.
Vişan (în alb), la Corvinul 2005 Hunedoara (2005-2008)
Deşi a avut oferte de la grupări de ligă secundă (Minerul Lupeni, Fortuna Covaci), considerând că familia este foarte importantă, din vara lui 2008 s-a mutat (împreună cu alţi corvinişti) mai aproape de casă, la CFR Marmosim Simeria, în Liga a 3-a, echipă care, în anii în care Vişan a jucat şi a fost căpitan de echipă (2008-2012), a obţinut cele mai bune performanţe din istoria clubului, luptându-se inclusiv pentru promovarea în Liga a 2-a.
Căpitan de echipă la CFR Marmosim Simeria (2008-2012)
Odată cu retragerea echipei din Simeria din Liga a 3-a, Vişan a revenit la FC Hunedoara, unde a evoluat în sezonul 2012-2013 şi în câteva partide din sezonul 2013-2014, în ambele cazuri echipa hunedoreană fiind implicată în lupta pentru promovarea în Liga a 2-a. Din cauza accidentărilor (a jucat multă vreme cu infiltraţii), a fost nevoit să renunţe la fotbalul de performanţă în toamna anului 2013. A plecat pentru scurt timp în Germania dar s-a întors înapoi acasă, la familie.
În acţiune, ca jucător al FC Hunedoara (2012-2013)
În returul campionatului 2013-2014 a jucat în Liga a 4-a Hunedoara, la Gloria Geoagiu. Din 2014 joacă la Şoimul Băiţa, echipă care a câştigat faza judeţeană a Cupei României în sezonul 2014-2015 iar în prezent este lider detaşat al Ligii a 4-a Hunedoara.
La actuala sa echipă, Şoimul Băiţa, pentru care a înscris în primul tur al Cupei României, faza naţională, golul decisiv al victoriei (1-0) împotriva fostei sale echipe, FC Hunedoara (iulie 2015)
Pe la toate echipele la care a jucat, cel poreclit "Masivul" (în antiteză cu statura sa), s-a evidenţiat în primul rând prin spiritul său de sacrificiu, prin devotament, ambiţie şi dăruire. În ciuda faptului că era de obicei mai mic decât oponenţii săi, întotdeauna a compensat acest neajuns printr-o formă fizică de invidiat: părea să aibă ataşat un mic motoraş cu care "ara" terenul, neobosit, dintr-un capăt în celălalt! De asemenea, prin detenta sa, reuşea să sară la cap mai bine decât mulţi dintre adversarii mai înalţi şi a marcat, nu de puţine ori, şi cu capul. A fost utilizat deseori ca jucător de bandă, atât pe dreapta, cât şi pe stânga, deoarece a fost apreciat în primul rând pentru viteza sa, combinată cu un simţ aparte al jocului, al plasamentului în teren, şi totodată al porţii, numărându-se de obicei printre golgeteri.
Dincolo de aceste calităţi, el este şi un jucător tehnic, jucând la fel de bine balonul cu ambele picioare şi având la activ numeroase execuţii spectaculoase, între care "foarfeca" a ajuns să fie un fel de... specialitate a casei, acest procedeu fiind folosit şi în poziţie de finalizare dar şi în alte contexte, pe teren, spre deliciul publicului! De altfel, suporterii l-au iubit în mod deosebit atât pentru spectacolul pe care-l crea pe teren cât şi pentru spiritul său de luptător, jucător care dădea totul pentru echipă indiferent de scor, de adversar sau de alţi factori. A fost în egală măsură apreciat de antrenorii cu care a lucrat, precum şi de colegi: aproape peste tot pe unde a jucat a ajuns să fie desemnat căpitan de echipă!
Atenţie, moment acrobatic "marca" Vişan!
Fiind totodată un bun pasator (are mai multe assist-uri decât goluri), un fotbalist cu viziune a jocului, cu simţ tactic deosebit, a fost folosit şi pe postul de coordonator de joc sau de mijlocaş ofensiv, în spatele vârfurilor. Nu degeaba a purtat, de cele mai multe ori, tricoul cu numărul 10! A fost şi este un bun executant al fazelor fixe, remarcându-se prin precizia de "milimetru" a loviturilor libere sau a centrărilor.
Dintre jucătorii de astăzi, cel mai asemănător prin calităţile menţionate mai sus (în special devotament, spirit de luptă, tehnică, statură, poziţie în teren) mi se pare Torje, care a evoluat şi el la Politehnica Timişoara. Dintre cei de mai demult, l-aş compara cu regretatul Toma Jurcă, despre care am mai scris aici.
Atletic Club Universitatea (ACU) Astra Arad a fost ultima variantă arădeană a AMEFA, fotbalistic vorbind, deoarece AMEFA încă mai există la Arad, chiar cu acest nume, la alte discipline sportive, precum polo, haltere, tenis etc. Constantin Vişan a petrecut la acest club un an şi jumătate, pe vremea când meciurile de pe teren propriu se mai jucau pe istoricul stadion Astra-CFR, cel mai vechi din ţară, înainte de demolarea abuzivă a acestuia de către autorităţile locale arădene (Hotărârea Consiliului Local s-a dat în 2005 dar demolarea efectivă a început în martie 2006).
El a venit la echipă de la Corvinul Hunedoara la începutul anului 2004, de la aceeaşi echipă fiind curtaţi şi Băban şi Pepenar, partenerii săi din ofensiva hunedoreană, dar care n-au mai ajuns până la urmă la clubul universitar arădean.
Transferul lui Vişan în echipa antrenată de Marcel Coraş a fost unul dintre cele mai reuşite. El a debutat la ACU cu o victorie în deplasare (2-0 cu Minaur Zlatna) iar echipa a reuşit, cu el pe teren aproape în fiecare meci, să se salveze de la retrogradare, terminând pe locul 13 în seria a III-a a diviziei B, cea mai bună performanţă din istoria relativ scurtă (2000-2011) a clubului. Vişan a jucat în returul campionatului 2003-2004 în 14 din cele 15 meciuri disputate de ACU, lipsind doar din partida din deplasare de la Cluj, pierdută de arădeni cu 1-0, deoarece a fost suspendat din cauza cumulului de cartonaşe galbene. De altfel, ca număr de jocuri în retur, el a fost la egalitate cu alţi jucători de bază ai echipei universitare arădene: portarul Sinescu şi fundaşii centrali Bogoşel şi Balint, niciun jucător nefiind folosit în toate cele 15 partide. De asemenea, a fost titular în toate cele 14 meciuri jucate, fiind schimbat doar de două ori, şi astfel a acumulat 1210 minute în tricoul lui ACU în acel sezon. Poate mai important decât atât, a fost cel mai bun jucător al echipei în retur, statistică rezultată din media notelor acordate tuturor jucătorilor. Ca poziţie în teren, a jucat de 6 ori ca mijlocaş stânga, tot de 6 ori ca mijlocaş central-stânga (coordonator), o singură dată ca vârf şi tot o dată ca mijlocaş dreapta.
Campionatul 2004-2005 a fost unul de tristă amintire pentru ACU Arad. Problemele financiare deosebite au făcut ca echipa să aibă un parcurs foarte slab iar la un moment dat s-a pus chiar problema retragerii din campionat şi a desfiinţării. Până la urmă, spre deosebire de Corvinul (care s-a retras încă din tur), ACU a terminat cumva campionatul. Antrenorul Marcel Coraş, aflat la ACU practic de la înfiinţare (vara lui 2000), şi-a prezentat demisia după etapa a 3-a dar a mai stat două etape ca director tehnic, după care a plecat definitiv la UTA ca manager general. Antrenor principal a devenit, practic din etapa a 4-a şi cu "puteri depline" dintr-a 6-a, Marcel "Rico" Câmpian, fostul "secund". El a stat pe bancă în tur şi în primele două etape din retur, după care şi-a prezentat la rândul său demisia, când a realizat că salvarea de la retrogradare nu mai este posibilă. Din etapa a 18-a şi până la final, conducerea tehnică a fost asigurată de căpitanul de echipă, Mircea Aslău, care astfel a devenit antrenor-jucător, cu o pauză de o etapă (a 20-a), când pe bancă a stat Dumitru Marcu, care a văzut, s-a lămurit şi a plecat.
Din totalul de 28 de meciuri (meciurile cu Corvinul nu s-au mai disputat), Constantin Vişan a jucat în 25, lipsind din motive obiective (suspendări, accidentări) doar în deplasările de la Petroşani (în tur), Deva (în retur) şi în ultimul joc de la Zalău unde ACU s-a prezentat predominant cu juniorii. Din cele 25 de partide jucate, el a fost titular în 24, fiind rezervă doar la restanţa cu Tricotaje Ineu, disputată pe 4 decembrie 2004. Situaţia disperată a impus intrarea sa pe teren în acel meci încă din minutul 32 deşi el abia se întorsese, în noaptea de dinaintea meciului, din Olanda, unde participase alături de portarul Daniel Mutu la un turneu de pregătire, organizat de Mircea Petescu, scopul fiind un posibil transfer. Ca număr de partide jucate, a fost depăşit doar de Mircea Aslău (27), fiind la egalitate cu Radu Anca (tot 25). După etapa a 18-a, când căpitanul de echipă Mircea Aslău a devenit şi antrenor principal, Constantin Vişan a preluat banderola de căpitan la ACU.
În afară de meciurile din campionat, Vișan a intrat pe teren (din postură de rezervă) în singurul meci jucat de ACU Arad în Cupa României în sezonul 2004-2005, mai exact în septembrie 2004, când a pierdut cu 1-0 în deplasare cu Unirea Sânnicolau Mare.
Ca şi în campionatul precedent, el a fost cel mai bun jucător al echipei, atât în turul campionatului, cât şi în retur, situaţie documentată pe baza notelor primite de la jurnalişti. Este adevărat şi că lotul s-a "subţiat" considerabil faţă de sezonul precedent. Ca poziţie în teren, el a fost mai des folosit ca vârf de atac (de 11 ori), în special în tur, marcând din păcate o singură dată, mai exact golul 2 în înfrângerea de pe teren propriu, 2-3, cu Liberty Salonta, în etapa a 17-a (ultimul meci cu "Rico" Câmpian antrenor principal). A mai jucat mijlocaş dreapta (de 5 ori), mijlocaş central-dreapta (de 4 ori), mijlocaş central-stânga (de 3 ori) şi o singură dată ca mijlocaş stânga și o dată ca fundaş dreapta. Se evidenţiază faptul că, spre deosebire de campionatul precedent, a fost mai mult folosit în banda dreaptă decât în cea stângă.
În vara lui 2005 s-a încheiat "aventura" lui Constantin Vişan la Arad, el revenind la Hunedoara, la nou-înfiinţata Corvinul 2005 Hunedoara, care a preluat locul de divizia B de la CS Deva.
Sinteză a carierei sale fotbalistice de până acum (la seniori):
1996-1997: Politehnica Timișoara (Divizia ”Națională”). A jucat într-un singur meci, în care a intrat după pauză, Politehnica Timișoara - Rapid București 1-2, în data de 14 iunie 1997, aceasta fiind singura sa partidă la nivelul primei divizii. În acel an a jucat însă aproape în fiecare meci la echipa de tineret-rezerve a Politehnicii Timișoara, condusă de Dorel Mașcovescu.
1997-1998: Politehnica Timișoara (divizia B). A evoluat doar în câteva partide, fiind de obicei rezervă.
1998-1999: Electrica Timișoara (divizia C).
1999-2000: Electrica Timișoara (divizia C).
2000-2001: Electrica Timișoara (divizia C).
2001-2002: Corvinul Hunedoara (divizia C, promovează de pe locul 1).
2002-2003: Corvinul Hunedoara (divizia B).
2003-2004: tur - Corvinul Hunedoara (divizia B); retur - ACU Arad (divizia B).
2004-2005: ACU Arad (divizia B).
2005-2006: Corvinul 2005 Hunedoara (Liga 2).
2006-2007: Corvinul 2005 Hunedoara (Liga 2).
2007-2008: Corvinul 2005 Hunedoara (Liga 2, retrogradează).
2008-2009: CFR Marmosim Simeria (Liga 3).
2009-2010: CFR Marmosim Simeria (Liga 3).
2010-2011: CFR Marmosim Simeria (Liga 3).
2011-2012: CFR Marmosim Simeria (Liga 3).
2012-2013: FC Hunedoara (Liga 3).
2013-2014: tur - FC Hunedoara (Liga 3); retur - Gloria Geoagiu (Liga 4 Hunedoara).
2014-2015: Șoimul Băița (Liga 4 Hunedoara).
2015-2016: Șoimul Băița (Liga 4 Hunedoara).
Sinteză a activității sale la ACU Arad:
Sezonul 2003-2004 (divizia B, doar retur)
Total meciuri jucate: 14; din care titular: 14; din care integralist: 12; total minute jucate: 1210; goluri: 0.
Sezonul 2004-2005 (divizia B)
În campionat
Total meciuri jucate: 25; din care titular: 24; din care integralist: 15; total minute jucate: 2045; goluri: 1.
În Cupa României
Total meciuri jucate: 1; din care titular: 0; goluri: 0.
Total meciuri jucate la ACU Arad: 40.
A purtat în mod obișnuit tricoul cu nr. 10; în returul campionatului 2004-2005 a jucat mai des cu nr. 11.
Poziție în teren: mijlocaș central (coordonator), mijlocaș de bandă (stânga sau dreapta), vârf de atac.
Echipe favorite: Corvinul Hunedoara (în România), AC Milan (în străinătate; în special echipa din perioada lui Marco van Basten).
Jucători favoriţi: Gattuso (pentru dăruire şi devotament pe teren), Papin, Van Basten, Hugo Sanchez - sunt cei care i-au inspirat execuţiile spectaculoase.
Familie: este căsătorit din anul 2000 şi are doi copii: o fată, Mihaela Denisa, care recent a intrat la liceu, şi un băiat, Alexandru Gabriel, care, la 8 ani, calcă pe urmele tatălui său şi practică fotbalul în cadru organizat la grupele de copii de la Corvinul Hunedoara.
În afară de activitatea sa ca jucător pe teren mare, se cuvine să menţionăm şi faptul că el mai joacă şi într-o echipă de minifotbal, Corvinul Hunedoara 2011, în cadrul Campionatului de minifotbal Hunedoara. De asemenea, de ceva timp, Constantin Vişan a început şi activitatea de antrenor, ocupându-se de două grupe de la Centrul de Copii şi Juniori al clubului CFR Simeria. Dincolo de fotbal, el este angajat ca electronist la o firmă de IT din Deva.
Atletic Club Universitatea (ACU) Astra Arad a fost ultima variantă arădeană a AMEFA, fotbalistic vorbind, deoarece AMEFA încă mai există la Arad, chiar cu acest nume, la alte discipline sportive, precum polo, haltere, tenis etc. Constantin Vişan a petrecut la acest club un an şi jumătate, pe vremea când meciurile de pe teren propriu se mai jucau pe istoricul stadion Astra-CFR, cel mai vechi din ţară, înainte de demolarea abuzivă a acestuia de către autorităţile locale arădene (Hotărârea Consiliului Local s-a dat în 2005 dar demolarea efectivă a început în martie 2006).
El a venit la echipă de la Corvinul Hunedoara la începutul anului 2004, de la aceeaşi echipă fiind curtaţi şi Băban şi Pepenar, partenerii săi din ofensiva hunedoreană, dar care n-au mai ajuns până la urmă la clubul universitar arădean.
Transferul lui Vişan în echipa antrenată de Marcel Coraş a fost unul dintre cele mai reuşite. El a debutat la ACU cu o victorie în deplasare (2-0 cu Minaur Zlatna) iar echipa a reuşit, cu el pe teren aproape în fiecare meci, să se salveze de la retrogradare, terminând pe locul 13 în seria a III-a a diviziei B, cea mai bună performanţă din istoria relativ scurtă (2000-2011) a clubului. Vişan a jucat în returul campionatului 2003-2004 în 14 din cele 15 meciuri disputate de ACU, lipsind doar din partida din deplasare de la Cluj, pierdută de arădeni cu 1-0, deoarece a fost suspendat din cauza cumulului de cartonaşe galbene. De altfel, ca număr de jocuri în retur, el a fost la egalitate cu alţi jucători de bază ai echipei universitare arădene: portarul Sinescu şi fundaşii centrali Bogoşel şi Balint, niciun jucător nefiind folosit în toate cele 15 partide. De asemenea, a fost titular în toate cele 14 meciuri jucate, fiind schimbat doar de două ori, şi astfel a acumulat 1210 minute în tricoul lui ACU în acel sezon. Poate mai important decât atât, a fost cel mai bun jucător al echipei în retur, statistică rezultată din media notelor acordate tuturor jucătorilor. Ca poziţie în teren, a jucat de 6 ori ca mijlocaş stânga, tot de 6 ori ca mijlocaş central-stânga (coordonator), o singură dată ca vârf şi tot o dată ca mijlocaş dreapta.
Campionatul 2004-2005 a fost unul de tristă amintire pentru ACU Arad. Problemele financiare deosebite au făcut ca echipa să aibă un parcurs foarte slab iar la un moment dat s-a pus chiar problema retragerii din campionat şi a desfiinţării. Până la urmă, spre deosebire de Corvinul (care s-a retras încă din tur), ACU a terminat cumva campionatul. Antrenorul Marcel Coraş, aflat la ACU practic de la înfiinţare (vara lui 2000), şi-a prezentat demisia după etapa a 3-a dar a mai stat două etape ca director tehnic, după care a plecat definitiv la UTA ca manager general. Antrenor principal a devenit, practic din etapa a 4-a şi cu "puteri depline" dintr-a 6-a, Marcel "Rico" Câmpian, fostul "secund". El a stat pe bancă în tur şi în primele două etape din retur, după care şi-a prezentat la rândul său demisia, când a realizat că salvarea de la retrogradare nu mai este posibilă. Din etapa a 18-a şi până la final, conducerea tehnică a fost asigurată de căpitanul de echipă, Mircea Aslău, care astfel a devenit antrenor-jucător, cu o pauză de o etapă (a 20-a), când pe bancă a stat Dumitru Marcu, care a văzut, s-a lămurit şi a plecat.
Căpitan de echipă la ACU Arad (în roşu), câştigând un duel aerian al
"căpitanilor" cu Tiberiu Csik, în meciul ACU Arad - Olimpia Satu Mare
0-0, pe cea mai veche arenă sportivă a ţării, stadionul CFR-Astra (între
timp, demolat, în ciuda bannerului din fundal)
Din totalul de 28 de meciuri (meciurile cu Corvinul nu s-au mai disputat), Constantin Vişan a jucat în 25, lipsind din motive obiective (suspendări, accidentări) doar în deplasările de la Petroşani (în tur), Deva (în retur) şi în ultimul joc de la Zalău unde ACU s-a prezentat predominant cu juniorii. Din cele 25 de partide jucate, el a fost titular în 24, fiind rezervă doar la restanţa cu Tricotaje Ineu, disputată pe 4 decembrie 2004. Situaţia disperată a impus intrarea sa pe teren în acel meci încă din minutul 32 deşi el abia se întorsese, în noaptea de dinaintea meciului, din Olanda, unde participase alături de portarul Daniel Mutu la un turneu de pregătire, organizat de Mircea Petescu, scopul fiind un posibil transfer. Ca număr de partide jucate, a fost depăşit doar de Mircea Aslău (27), fiind la egalitate cu Radu Anca (tot 25). După etapa a 18-a, când căpitanul de echipă Mircea Aslău a devenit şi antrenor principal, Constantin Vişan a preluat banderola de căpitan la ACU.
În afară de meciurile din campionat, Vișan a intrat pe teren (din postură de rezervă) în singurul meci jucat de ACU Arad în Cupa României în sezonul 2004-2005, mai exact în septembrie 2004, când a pierdut cu 1-0 în deplasare cu Unirea Sânnicolau Mare.
Ca şi în campionatul precedent, el a fost cel mai bun jucător al echipei, atât în turul campionatului, cât şi în retur, situaţie documentată pe baza notelor primite de la jurnalişti. Este adevărat şi că lotul s-a "subţiat" considerabil faţă de sezonul precedent. Ca poziţie în teren, el a fost mai des folosit ca vârf de atac (de 11 ori), în special în tur, marcând din păcate o singură dată, mai exact golul 2 în înfrângerea de pe teren propriu, 2-3, cu Liberty Salonta, în etapa a 17-a (ultimul meci cu "Rico" Câmpian antrenor principal). A mai jucat mijlocaş dreapta (de 5 ori), mijlocaş central-dreapta (de 4 ori), mijlocaş central-stânga (de 3 ori) şi o singură dată ca mijlocaş stânga și o dată ca fundaş dreapta. Se evidenţiază faptul că, spre deosebire de campionatul precedent, a fost mai mult folosit în banda dreaptă decât în cea stângă.
În vara lui 2005 s-a încheiat "aventura" lui Constantin Vişan la Arad, el revenind la Hunedoara, la nou-înfiinţata Corvinul 2005 Hunedoara, care a preluat locul de divizia B de la CS Deva.
Vișan (în dreapta), la echipa sa actuală, Șoimul Băița, liderul Ligii a 4-a Hunedoara
Sinteză a carierei sale fotbalistice de până acum (la seniori):
1996-1997: Politehnica Timișoara (Divizia ”Națională”). A jucat într-un singur meci, în care a intrat după pauză, Politehnica Timișoara - Rapid București 1-2, în data de 14 iunie 1997, aceasta fiind singura sa partidă la nivelul primei divizii. În acel an a jucat însă aproape în fiecare meci la echipa de tineret-rezerve a Politehnicii Timișoara, condusă de Dorel Mașcovescu.
1997-1998: Politehnica Timișoara (divizia B). A evoluat doar în câteva partide, fiind de obicei rezervă.
1998-1999: Electrica Timișoara (divizia C).
1999-2000: Electrica Timișoara (divizia C).
2000-2001: Electrica Timișoara (divizia C).
2001-2002: Corvinul Hunedoara (divizia C, promovează de pe locul 1).
2002-2003: Corvinul Hunedoara (divizia B).
2003-2004: tur - Corvinul Hunedoara (divizia B); retur - ACU Arad (divizia B).
2004-2005: ACU Arad (divizia B).
2005-2006: Corvinul 2005 Hunedoara (Liga 2).
2006-2007: Corvinul 2005 Hunedoara (Liga 2).
2007-2008: Corvinul 2005 Hunedoara (Liga 2, retrogradează).
2008-2009: CFR Marmosim Simeria (Liga 3).
2009-2010: CFR Marmosim Simeria (Liga 3).
2010-2011: CFR Marmosim Simeria (Liga 3).
2011-2012: CFR Marmosim Simeria (Liga 3).
2012-2013: FC Hunedoara (Liga 3).
2013-2014: tur - FC Hunedoara (Liga 3); retur - Gloria Geoagiu (Liga 4 Hunedoara).
2014-2015: Șoimul Băița (Liga 4 Hunedoara).
2015-2016: Șoimul Băița (Liga 4 Hunedoara).
Sinteză a activității sale la ACU Arad:
Sezonul 2003-2004 (divizia B, doar retur)
Total meciuri jucate: 14; din care titular: 14; din care integralist: 12; total minute jucate: 1210; goluri: 0.
Sezonul 2004-2005 (divizia B)
În campionat
Total meciuri jucate: 25; din care titular: 24; din care integralist: 15; total minute jucate: 2045; goluri: 1.
În Cupa României
Total meciuri jucate: 1; din care titular: 0; goluri: 0.
Total meciuri jucate la ACU Arad: 40.
A purtat în mod obișnuit tricoul cu nr. 10; în returul campionatului 2004-2005 a jucat mai des cu nr. 11.
Poziție în teren: mijlocaș central (coordonator), mijlocaș de bandă (stânga sau dreapta), vârf de atac.
Echipe favorite: Corvinul Hunedoara (în România), AC Milan (în străinătate; în special echipa din perioada lui Marco van Basten).
Jucători favoriţi: Gattuso (pentru dăruire şi devotament pe teren), Papin, Van Basten, Hugo Sanchez - sunt cei care i-au inspirat execuţiile spectaculoase.
Familie: este căsătorit din anul 2000 şi are doi copii: o fată, Mihaela Denisa, care recent a intrat la liceu, şi un băiat, Alexandru Gabriel, care, la 8 ani, calcă pe urmele tatălui său şi practică fotbalul în cadru organizat la grupele de copii de la Corvinul Hunedoara.
În afară de activitatea sa ca jucător pe teren mare, se cuvine să menţionăm şi faptul că el mai joacă şi într-o echipă de minifotbal, Corvinul Hunedoara 2011, în cadrul Campionatului de minifotbal Hunedoara. De asemenea, de ceva timp, Constantin Vişan a început şi activitatea de antrenor, ocupându-se de două grupe de la Centrul de Copii şi Juniori al clubului CFR Simeria. Dincolo de fotbal, el este angajat ca electronist la o firmă de IT din Deva.
Sa fii generatie cu Mutu este ceva.Poate mai multa sansa? Oricum îi uram succes în noua cariera de antrenor
RăspundețiȘtergereO cariera frumoasa,asteptam sa antreneze una din echipele hunedorene
RăspundețiȘtergereCu el bateam mingea in fata blocului cand eram mici de dimineata pana seara , era un baiat exemplu ptr toti, era deosebit de restul , punea suflet🤗👏👏👏
RăspundețiȘtergere