AMEFA a obținut cele mai bune rezultate ale sale în perioada interbelică, și este din când în când necesar să analizăm cu mai multă atenție felul în care au fost obținute acele rezultate. Fotbalul era încă la începuturi, din perspectiva noastră de azi, dar totuși făcuse unele progrese remarcabile pe teritoriul României, cel mai important fiind acela că, din sezonul 1921-1922, exista un campionat național la care participau toate echipele de fotbal din România (România Mare, în granițele sale de atunci). Din cauza distanțelor mari și a posibilităților limitate, la fel ca și în alte țări, campionatul național era organizat pe districte. Mai exact, fiecare echipă juca în campionatul său districtual (regional, dacă doriți), în prima, a doua sau a treia ligă (dacă exista) a districtului, iar campioana primei ligi a districtului se califica la faza națională a Campionatului Național, care se desfășura în sistem eliminatoriu, la finalul sezonului. Numărul de districte a tot crescut în perioada interbelică, ajungând la începutul anilor 1930 la peste 20, organizate în ”ligi”, dar în 1925-1926 existau doar 13 districte. Acest sistem a fost practic înlocuit cu sistemul divizionar începând cu sezonul 1932-1933, când s-a desfășurat prima ediție a diviziei A, cu echipe din toată țara, iar din 1934-1935 a apărut și divizia B (ulterior și divizia C). Campionatele districtuale s-au păstrat însă ca ligi de nivel inferior, ale căror câștigătoare aveau drept de promovare în liga națională imediat superioară (inițial divizia A, apoi divizia B, ulterior divizia C). Ele sunt precursoarele campionatelor județene de astăzi (Liga a IV-a), ale căror câștigătoare joacă baraj de promovare în Liga a 3-a.
Revenind la sezonul 1925-1926, AMEFA era inclusă, evident, în campionatul districtului Arad, considerat ca fiind unul dintre cele mai puternice din țară la vremea respectivă (depășit, ca rezultate, doar de campionatul districtului Timișoara). Prima divizie a districtului Arad includea 8 echipe din județele Arad și Hunedoara. În sezonul precedent, 1924-1925, se produsese o mare surpriză: o echipă din afara Aradului câștigase campionatul districtual, respectiv UCASP (Uniunea Cluburilor Atletice ale Societății Petroșani). Clubul luase ființă chiar înainte de începerea sezonului respectiv, prin fuziunea cluburilor CAMP (Clubul Atletic al Muncitorilor din Petroșani) și CS Vulcan. UCASP s-a dovedit o echipă foarte puternică; nu doar că a câștigat campionatul districtual, ci ajunsese în finala campionatului național, după rezultate remarcabile (1-0 în deplasare cu Universitatea Cluj și 3-1 acasă cu Jahn Cernăuți), pierzând însă finala cu Chinezul Timișoara, 5-1, pe teren neutru, la Arad. Finala s-a jucat pe 9 august 1925. Înfrângerea dură din finală, dar și problemele financiare ale clubului, au făcut însă ca UCASP să nu se mai înscrie în ediția 1925-1926 a campionatului districtual, o situație de asemenea unică, în care campioana nu-și mai putea apăra titlul.
Astfel, în locul celor de la UCASP, a fost admisă pe ultima sută de metri Hakoah Arad, campioana ligii secunde districtuale, care nu era însă tocmai pregătită pentru această provocare, dovadă că a fost ”ciuca bătăilor” în campionatul 1925-1926. Totodată, retragerea celor de la UCASP a dat o șansă în plus echipelor arădene, dornice să-și ia revanșa în fața propriilor suporteri. Practic, la acel moment, în Arad existau 4 echipe de forțe relativ egale: Clubul Atletic Arad (CA Arad, cunoscut și ca AAC, în maghiară); Societatea de Gimnastică Arad (SG Arad, cunoscută și ca ATE, în maghiară); AMEFA (Asociația Muncitorilor pentru Educație Fizică Arad; AMTE, în maghiară) și Gloria CFR Arad. Clubul Atletic Arad era clubul de fotbal cel mai vechi din Arad, și totodată din România, fondat în 1899, însă perioada sa de glorie fusese mai degrabă în perioada antebelică; deja în anii 1920 se afla în declin. Societatea de Gimnastică din Arad era un club polisportiv, înființat în 1879, a cărui echipă de fotbal a apărut prin 1902, ca o rivală a CA Arad, fiind puternic susținută de autoritățile locale arădene din perioada antebelică. După Primul Război Mondial, susținerea a început încetul cu încetul să se risipească, astfel că și acest club, la fel ca și Clubul Atletic Arad, era deja în declin în anii 1920. AMEFA, club înființat în 1911, era clubul muncitoresc al Aradului, având susținere din partea proletariatului, dar și a multor patroni de fabrici și uzine. Asociat cu mișcarea sindicală, clubul a cunoscut o epocă de glorie în anii 1920 și 1930, când a ajuns să reprezinte cu cinste Aradul în competițiile naționale. Gloria CFR Arad a apărut în 1913 (cu numele de Gloria) ca și club care îi reprezenta pe românii din Arad. Clubul n-a avut un prea mare succes inițial, dar după Primul Război Mondial și mai ales după fuziunea cu CFR Arad în 1921, a primit și un sprijin consistent din partea autorităților locale, ceea ce a determinat o îmbunătățire constantă a rezultatelor în anii 1920 și 1930. Practic, la începutul anilor 1920 în Arad s-a făcut tranziția de la perioada dominată de Clubul Atletic Arad și de Societatea de Gimnastică Arad la perioada în care AMEFA și Gloria CFR au devenit cluburile de fotbal cele mai reprezentative ale orașului. Deja în 1925 această tranziție era practic completă, deoarece începând cu acest an doar AMEFA și Gloria CFR au mai câștigat campionatul districtului Arad, iar ulterior doar aceste două echipe au reprezentat Aradul în divizia A în perioada interbelică, începând cu sezonul 1932-1933. Gloria CFR, AMEFA și SG Arad jucau meciurile de ”acasă” pe stadionul Gloria, care era, la vremea aceea, stadionul orașului Arad, construit în 1913 pentru echipa orașului de atunci, SG Arad; ulterior, Gloria CFR a devenit echipa autorităților locale. Clubul Atletic Arad avea propria sa bază sportivă, construită în 1903, practic cel mai vechi stadion de pe actualul teritoriu al României (devenit ulterior stadionul CFR, și apoi Vagonul, actual Kaufland Banu Mărăcine).
În Arad existau însă și multe alte echipe de fotbal, împărțite după tot felul de criterii: etnice, religioase, spațiale (pe cartiere), pe categorii socio-profesionale, etc. De exemplu, la fel ca și în alte orașe multietnice și multiconfesionale, inițial criteriul etnic și confesional a fost foarte important în fondarea și susținerea unor cluburi și asociații sportive. Maghiarii susțineau în principal echipele Clubului Atletic Arad și a Societății de Gimnastică Arad; românii susțineau Gloria Arad; evreii susțineau Hakoah Arad; germanii aveau propria lor echipă, care evolua în liga secundă, Wacker Arad; sârbii aveau Slavia, și așa mai departe. Unele din aceste echipe aveau și un caracter confesional. De exemplu, Clubul Atletic Arad era profund atașat valorilor romano-catolice. În 1908 s-au schimbat chiar și culorile clubului, din albastru-negru în alb-galben, culorile Vaticanului. Hakoah era echipa comunității evreiești în toate sensurile (etnic și confesional). Clubul Gloria a inclus încă de la început în structura sa de conducere toate personalitățile marcante ale Episcopiei Ortodoxe Române a Aradului. Singura echipă care era, prin definiție, a tuturor, era AMEFA.
Multe dintre aceste echipe erau ale ”orașului”, dar aproape fiecare cartier avea echipa sa, iar unele cartiere aveau chiar mai multe echipe. Trebuie menționat că la vremea aceea Micălaca, Aradul Nou, Mureșelul și Sânnicolau Mic erau comune de sine stătătoare, abia mai târziu aveau să fie comasate cu orașul Arad. Ele aveau toate echipe proprii. Dintre acestea, Olimpia Micălaca era cea mai importantă, deoarece evolua în prima ligă districtuală. Cum Micălaca era o comună preponderent românească, și echipa de fotbal reflecta acest caracter românesc. Dintre jucătorii de la Olimpia Micălaca s-a remarcat Barbu II, care avea să facă parte din echipa națională a României ce avea să participe la prima ediție a Campionatului Mondial de Fotbal (Uruguay, 1930). Olimpia Micălaca avea propriul său stadion (ulterior stadionul Constructorul, apoi Telecom, actual Kaufland Micălaca). Celelalte echipe ale comunelor limitrofe de atunci (actuale cartiere ale orașului) sau ale cartierelor care deja erau parte din orașul Arad evoluau în liga secundă a districtului. Dintre acestea, se pot aminti: Înțelegerea (echipa cartierului Grădiște), Wacker (care era echipa germanilor, dar și a cartierului Aradul Nou, unde germanii erau majoritari), Banatul Sânnicolau Mic, Voința-Victoria (două echipe ale cartierului Pârneava, care tocmai fuzionaseră în 1925), Unirea (tot din cartierul Pârneava), Vulturul (din cartierul Șega), etc.
În afara acestora, în campionatul districtual participau și echipe din județul Hunedoara. În prima ligă districtuală, erau doar două echipe din acest județ: Clubul Atletic Jiul Lupeni, care reprezenta fotbalul din Valea Jiului, și CFR Simeria, care reprezenta fotbalul din zona Deva - Hunedoara - Călan - Simeria - Orăștie, fiind patronată de CFR.
AMEFA cuprindea și numeroși jucători care erau frecvent convocați la echipa națională, între care frații Auer, Ioan sau Pubi (Auer I) și Ștefan sau Rici (Auer II), și a câștigat fără probleme campionatul districtual în sezonul 1925-1926, terminând fără înfrângere și cu doar două rezultate de egalitate în cele 14 meciuri. Gloria CFR a părut să fie rivala cea mai importantă pe parcursul campionatului, dar în cele din urmă Gloria CFR a pierdut și locul al doilea, la golaveraj, în fața Clubului Atletic Arad. La capătul opus, Hakoah Arad a pierdut toate partidele din campionat, dar a câștigat barajul de promovare / retrogradare, disputat cu campioana ligii secunde, Voința-Victoria Arad, și astfel a rămas în prima ligă a districtului și în 1926-1927.
Pe la mijlocul lunii mai se cam terminaseră de disputat aproape toate meciurile din campionat, mai rămăseseră doar câteva. Trebuie menționat că sistemul de disputare era destul de diferit de cel din prezent. Astfel, nu existau etape propriu-zise, ca și astăzi. Echipele se înțelegeau între ele cu privire la data și ora la care să se joace meciul. Pe lângă meciurile de campionat, toate echipele erau angrenate în numeroase alte competiții, cu caracter amical, dar care erau văzute, la vremea aceea, ca fiind foarte importante. Unele meciuri amicale implicau echipe foarte puternice, venite de la mare distanță, inclusiv din Ungaria, Austria, Serbia, și care atrăgeau un număr mare de spectatori. De asemenea, unele echipe plecau ele însele în turnee prin țară sau prin străinătate. La toate acestea se adăugau meciurile echipelor naționale, dar și meciuri ale selecționatelor orașelor, considerate foarte importante în acea epocă. Astfel, selecționata Aradului juca frecvent meciuri cu selecționatele altor orașe, în principal Timișoara (rivalitatea cea mai mare), Oradea, Cluj, Brașov, etc. Când aveau loc astfel de meciuri între orașe, nu se prea puteau juca meciuri de campionat, fiindcă în selecționata Aradului erau jucători de la aproape toate echipele de primă ligă. De asemenea, echipa națională a României includea frecvent jucători de la echipele arădene, astfel că nici când juca naționala nu se puteau juca meciuri de campionat de primă ligă a districtului.
AMEFA s-a calificat la faza ”pe țară” a Campionatului Național, unde a avut o comportare meritorie, având însă și șansa de a juca toate meciurile pe teren propriu. Astfel, în optimi de finală, AMEFA a trecut cu 3-1 de Victoria Cluj, echipă foarte puternică, fostă vicecampioană națională. În sferturi de finală, AMEFA a obținut o victorie și mai categorică, 3-0 cu Colțea Brașov. În semifinale, AMEFA urma să întâlnească echipa prietenă (muncitorească) din Oradea, Stăruința. Se anunța o victorie ușoară și o calificare în finală. Cu toate acestea, lucrurile s-au dat peste cap din cauza unei contestații depuse de Chinezul Timișoara, care pierduse ”la mustață” campionatul districtului Timișoara, după o înfrângere, 1-0, cu Clubul Atletic Timișoara, care a făcut ca cei de la CA Timișoara să devină campioni. Deși contestația a fost inițial respinsă de forurile districtuale, cei de la Chinezul au făcut recurs la forurile sportive naționale, care le-au dat dreptate, în sensul că cei de la CA Timișoara utilizaseră în meciul decisiv doi jucători suspendați; aceștia nu fuseseră suspendați la nivel districtual, ci la nivel național. A fost un întreg scandal, mai ales că CA Timișoara deja jucase (și pierduse cu 5-2) sfertul de finală cu Stăruința Oradea. În urma deciziei FRF, Stăruința Oradea a fost obligată să joace din nou sfertul de finală, de data aceasta cu Chinezul, care s-a impus cu 5-0. Următoarea adversară a Chinezului (care era deja de patru ori consecutiv campioană a României la acel moment) era AMEFA. Meciurile însă se decalaseră. Pe 11 iulie trebuia să se joace finala, dar abia în 18 iulie s-a putut juca semifinala. În plus, clubul AMEFA trecuse printr-o groaznică tragedie chiar la începutul lunii iulie, care a afectat foarte mult jucătorii și staff-ul. La un antrenament obișnuit, chiar de dinaintea meciului cu Colțea Brașov, jucătorul Iuliu Schuh s-a accidentat la cap, la un duel pentru minge cu Pál Teleki. Iuliu Schuh a fost dus acasă, și abia mai târziu la spital, unde s-a constatat că făcuse o comoție cerebrală. Evident, el n-a putut fi folosit în meciul cu Colțea Brașov. Starea sa s-a înrăutățit însă constant în zilele următoare, și în cele din urmă jucătorul a decedat, spre stupefacția generală a întregii mișcări sportive arădene. Jucătorii de la AMEFA au fost profund afectați, acesta fiind, poate, și unul din motivele înfrângerii destul de drastice, 5-2, suferită în fața Chinezului, chiar în fața propriilor suporteri. Chinezul avea să câștige cel de-al cincilea titlu consecutiv, câștigând și finala, 3-0 cu Juventus București, la Timișoara.
Tur
30 august 1925
Gloria CFR Arad – Hakoah Arad 6-0 (3-0) Ardelean (2, unul din penalty), Guga (2), P. Szabó (penalty), L. Szabó.
SG Arad – CFR Simeria 3-2 (2-0) Szikula, Tóth (2) – Pataki, Pribil.
6 septembrie 1925
Olimpia Micălaca – CA Arad 1-3 (0-1) Barbu II – Kelly (2), Pfeiffer.
CFR Simeria – Gloria CFR Arad 1-1 (1-1) Pataki – P. Szabó.
CA Jiul Lupeni – AMEFA 2-4 (2-0)
13 septembrie 1925
Olimpia Micălaca – AMEFA 2-2 (1-1) Barbu II, Barbu I – Stoffa, Auer II.
CA Arad – Hakoah Arad 9-0 (5-0) Szabó (3), Gombócz (2), Gallov (2), Duffner, Török.
CA Jiul Lupeni – SG Arad 2-0 (1-0) Zintaller (2).
20 septembrie 1925
AMEFA – Gloria CFR Arad 6-0 (2-0) Rónai II, Teleki (3), Auer II (2).
CA Jiul Lupeni – CFR Simeria 7-2
4 octombrie 1925
SG Arad – Gloria CFR Arad 0-0
CA Arad – AMEFA 0-0
CFR Simeria – Hakoah Arad 6-0 (0-0) Pribil, Boroș (5).
CA Jiul Lupeni – Olimpia Micălaca 5-4
18 octombrie 1925
CA Arad – CA Jiul Lupeni 8-1 (4-0) Duffner, Czegka, Török (2), Gyebrovszky (2), Pálinkás (2) – Szabados.
Hakoah Arad – SG Arad 1-7 (0-2) Szabó (autogol) – Tóth (2), Julinszky, Balogh (2), Kaiser, Grosz.
CFR Simeria – Olimpia Micălaca 1-3 (0-1) Kreutz – Barbu I (2), Barbu II.
25 octombrie 1925
Meciuri de campionat amânate din cauza ploii:
SG Arad – CA Arad
Gloria CFR Arad – Olimpia Micălaca
Meci amânat din alte cauze:
CA Jiul Lupeni – Hakoah (Hakoah a pierdut trenul)
1 noiembrie 1925
Hakoah Arad – Olimpia Micălaca 0-10 (0-3) Barbu II (4), Kárpáthy I (2), Kárpáthy II (2), Barbu I (2).
8 noiembrie 1925
SG Arad – Olimpia Micălaca 5-1 (1-0) Szikula, Vajda (2), Bodnár, Balogh – Barbu I.
AMEFA – Hakoah Arad 12-0 (6-0) Auer II (6), Stoffa (2), Mikóczi, Gencsy, Feleky, Auer I.
15 noiembrie 1925
AMEFA – CFR Simeria 7-1 (4-1) Auer II (3), Stoffa (3), Ladányi – Kreutz.
Gloria CFR Arad – CA Arad 6-3 (0-2) Popescu (3), Guga, Tisza, Fürbacher (penalty) – Török, Duffner (2).
22 noiembrie 1925
AMEFA – SG Arad 4-0 (2-0) Stoffa (2), Auer II (2, primul din penalty).
Gloria CFR Arad – CA Jiul Lupeni 2-1 (2-1) Guga (2) – Zintaller.
29 noiembrie 1925
Gloria CFR Arad – Olimpia Micălaca 5-3 (2-2) Guga (2), L. Szabó (2), Giurgiu – Barbu II, Barbu I, Crișan.
Clasamentul înaintea pauzei de iarnă
|
1 |
AMEFA |
7 |
5 |
2 |
0 |
35-5 |
12 |
Calificare la faza națională |
|
2 |
Gloria CFR Arad |
7 |
4 |
2 |
1 |
20-14 |
10 |
|
|
3 |
CA Arad |
5 |
3 |
1 |
1 |
23-8 |
7 |
|
|
4 |
SG Arad |
6 |
3 |
1 |
2 |
15-10 |
7 |
|
|
5 |
CA Jiul Lupeni |
6 |
3 |
0 |
3 |
18-20 |
6 |
|
|
6 |
Olimpia Micălaca |
7 |
2 |
1 |
4 |
24-21 |
5 |
|
|
7 |
CFR Simeria |
6 |
1 |
1 |
4 |
13-21 |
3 |
|
|
8 |
Hakoah Arad |
6 |
0 |
0 |
6 |
1-50 |
0 |
Participă la baraj pentru menținere |
Notă: se acordau 2 puncte pentru victorie, 1 punct pentru egal, 0 puncte pentru înfrângere. Criteriul de departajare în caz de egalitate de puncte era golaverajul (în sensul de atunci, adică raportul dintre numărul de goluri marcate și numărul de goluri primite, nu diferența dintre ele).
Nu s-au disputat meciurile, reprogramate în anul următor:
CFR Simeria – CA Arad
SG Arad – CA Arad
CA Jiul Lupeni – Hakoah Arad
28 februarie 1926 (restanță)
SG Arad – CA Arad 1-1 (1-0) Vajda – Török.
7 martie 1926
CA Arad – Gloria CFR Arad 1-1 (1-0) Romváry – Mágory.
AMEFA – Olimpia Micălaca 7-0 Auer II (5), Auer I (penalty), Teleki.
Restanță
CA Jiul Lupeni – Hakoah Arad 3-1 (3-1) Kertész, Steiner (2) – Reich.
14 martie 1926
CA Arad – SG Arad 2-1 (1-1) Pálinkás (penalty), Romváry – Tóth.
Hakoah Arad – Gloria CFR Arad 0-4 (0-4) P. Szabó, Müller, L. Szabó, Gelb (autogol).
CFR Simeria – AMEFA 1-3 (0-1)
21 martie 1926
Hakoah Arad – CA Jiul Lupeni 1-4 (1-1)
Gloria CFR Arad – SG Arad 3-1 (2-0)
Restanță
CFR Simeria – CA Arad 1-1 (0-0)
28 martie 1926
Hakoah Arad – CA Arad 2-3 (2-3)
Gloria CFR Arad – AMEFA 0-3 (0-0) Auer II (2), Auer I.
Olimpia Micălaca – SG Arad 2-3 (2-1)
CFR Simeria – CA Jiul Lupeni 2-5 (2-3)
11 aprilie 1926
CA Arad – AMEFA 3-5 (0-3) Pálinkás (penalty), Török, Singer – Auer II (3, al doilea din penalty), Auer I (penalty), Teleki.
CFR Simeria – SG Arad 0-2 (0-1) Grosz (2).
Olimpia Micălaca – Hakoah Arad 6-0 (4-0)
18 aprilie 1926
SG Arad – AMEFA 1-2 (0-1) Grosz – Auer II, Stoffa.
CA Arad – CFR Simeria 1-0 (0-0) Gallov.
CA Jiul Lupeni – Olimpia Micălaca 2-2 (0-1)
23 aprilie 1926
SG Arad – Hakoah Arad 5-1 (2-0) Balogh (2), Tóth (2, al doilea din penalty), Grosz – Blum.
Gloria CFR Arad – CFR Simeria 5-5 (1-3) P. Szabó (2, al doilea din penalty), Mágory (2), Tulescu – Pribil, Ambrus (2), Pozsgay (2).
2 mai 1926
CA Jiul Lupeni – Gloria CFR Arad 0-2 (0-1) L. Szabó, Suciu.
Olimpia Micălaca – CFR Simeria 7-0 (0-0) Barbu II (4), Bali (2), Kárpáti.
9 mai 1926
Hakoah Arad – AMEFA 2-8 (0-1) Lengyel, Hartmann – Auer II (3), Stoffa (2), Auer I (2), Teleki.
16 mai 1926
Gloria CFR Arad – Olimpia Micălaca 2-0 (0-0) Dobos (autogol), P. Szabó (penalty).
SG Arad – CA Jiul Lupeni 2-2 (2-2) Tóth (2, al doilea din penalty) – Kertész, Zintaller.
6 iunie 1926
CA Jiul Lupeni – CA Arad 1-4 (0-2)
13 iunie 1926
AMEFA – CA Jiul Lupeni 8-0 (5-0) Teleki (4), Auer II (3), Stoffa.
4 iulie 1926
CA Arad – Olimpia Micălaca 4-2 (3-0) Duffner (2), Török, Gruber - ?.
Clasament final
|
1 |
AMEFA (C) |
14 |
12 |
2 |
0 |
71-12 |
26 |
Calificată la faza națională |
|
2 |
CA Arad |
14 |
8 |
4 |
2 |
43-22 |
20 |
|
|
3 |
Gloria CFR Arad |
14 |
8 |
4 |
2 |
37-24 |
20 |
|
|
4 |
SG Arad |
14 |
6 |
3 |
5 |
31-23 |
15 |
|
|
5 |
CA Jiul Lupeni |
14 |
6 |
2 |
6 |
35-42 |
14 |
|
|
6 |
Olimpia Micălaca |
14 |
4 |
2 |
8 |
43-39 |
10 |
|
|
7 |
CFR Simeria |
13 |
1 |
3 |
9 |
22-45 |
5 |
|
|
8 |
Hakoah Arad (B) |
13 |
0 |
0 |
13 |
8-83 |
0 |
Baraj de promovare / retrogradare |
Notă: se acordau 2 puncte pentru victorie, 1 punct pentru egal, 0 puncte pentru înfrângere. Criteriul de departajare în caz de egalitate de puncte era golaverajul (în sensul de atunci, adică raportul dintre numărul de goluri marcate și numărul de goluri primite, nu diferența dintre ele).
C – campioană districtuală
B – joacă baraj de promovare / retrogradare cu câștigătoarea ligii secunde districtuale
Lipsește meciul Hakoah – CFR Simeria (fie nu s-a mai jucat, fie rezultatul nu a fost consemnat). Indiferent de rezultat, ordinea în clasament ar fi fost aceeași.
Baraj de promovare / retrogradare (4 iulie 1926)
Hakoah Arad – Voința-Victoria Arad 2-1 (1-1) Dózsa (2) – Tolan.
Campionatul național
Echipele câștigătoare ale districtelor, calificate la faza națională:
Olimpia Satu Mare
Stăruința Oradea
AMEFA
Chinezul Timișoara (inițial CA Timișoara, doar ulterior Chinezul a primit titlul districtual)
Victoria Cluj
SG Sibiu
Colțea Brașov
Hakoah Cernăuți
Fulgerul Chișinău
Juventus București
Craiu Iovan Craiova
Notă: toate meciurile s-au jucat într-o singură manșă, desfășurată pe terenul primeia dintre echipe.
Optimi de finală, 20 iunie 1926
AMEFA – Victoria Cluj 3-1 (1-1) Auer II (3, 2 din penalty) – Istvánffy II.
AMEFA: Czinczér – Gencsy, Merffi – Schuch, Mikóczy, Ladányi – Blaskovics, Auer II, Stoffa, Teleki, Auer I.
Victoria: Molnar – Dóci, Chifor – Győry, Stanciu, Istvánffy I – Abrudan, Huniade, Istvánffy II, Mattauch, Cipcigan.
Arbitru: Volsanszky Eduard (Sibiu).
Stăruința Oradea – Olimpia Satu Mare 4-3 (disputat pe 13 iunie 1926)
Juventus București – Craiu Iovan Craiova 4-1
Celelalte echipe s-au calificat direct în sferturi.
Sferturi de finală, 29 iunie 1926
AMEFA – Colțea Brașov 3-0 (2-0) Teleki, Auer II (2).
AMEFA: Czinczér – Gencsy, Merffi – Ladányi, Mikóczy, Kolumbán – Blaskovics, Auer II, Stoffa, Teleki, Auer I.
Colțea: Kiss – Zordóczy, Varga – Daum, Adamovits, Vizváry – Ursulac, Szabó, Dandler, Kerschek, Szkladányi.
Arbitru: Volsanszky Eduard (Sibiu).
SG Sibiu – Juventus București 1-3 (disputat pe 27 iunie 1926)
Stăruința Oradea – CA Timișoara 5-2 (disputat pe 27 iunie 1926, rezultatul s-a anulat ulterior)
Stăruința Oradea – Chinezul Timișoara 0-5 (disputat pe 11 iulie 1926)
Hakoah Cernăuți – Fulgerul Chișinău 0-1 (disputat pe 12 iulie 1926)
Semifinale, 18 iulie 1926
AMEFA – Chinezul Timișoara 2-5 (0-2) Teleki, Auer I – Zemler (3), Wetzer, Matek.
AMEFA: Czinczér – Gencsy, Csajka – Merffi, Mikóczy, Ladányi – Walter, Auer II, Stoffa, Teleki, Auer I.
Chinezul: Ritter – Hoksári, Steiner – Lakatos, Vogel, Rössler – Tänzer, Lotter, Wetzer, Zemler, Matek.
Arbitru: Dr. Morar Teofil (Oradea).
Juventus București – Fulgerul Chișinău 2-2
Rejucare (20 iulie 1926): Juventus București – Fulgerul Chișinău 4-1
Finala, 1 august 1926
Chinezul Timișoara – Juventus București 3-0
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu