Meci slab, rezultat bun: AMEFA - Iris Cluj-Napoca 2-0 (1-0)

Vreme frumoasă de toamnă, soare, senin, și totuși doar 20 de spectatori s-au încumetat să vină duminică, 25 octombrie, de la ora 12.30, pe stadionul CMC, pentru a urmări un derby clujean al Campionatului Județean (Liga a V-a), între AMEFA și Iris. Nu este mai puțin adevărat că meciul a fost de o slabă factură tehnică, fapt la care au contribuit ambele formații.

AMEFA a evoluat cu: Tudor Herlea (64 Paul Șofron) - Marius Someșan (32 Lucian Macri), Eugen Ciobanu, Andrei Kökeinyesdi, Emil Trifan (48 Bogdan Puskas) - Raul Tat (54 Daniel Șinca), George Deac, Rareș Ciprian Câmpan, Robert Rus (46 Radu Neag) - Cosmin Gorga, Rareș Suciaghi. Antrenorul Radu Mureșan a efectuat așadar toate schimbările posibile și nu au mai fost alți jucători de rezervă. Pe bancă au mai luat loc Raularian Rusu, Răzvan-Horațiu Bătinaș și Mircea Alexe, iar la buna desfășurare a jocului au contribuit și Adrian Macavei și Mihnea Mihăiescu. Cartonașe galbene (la AMEFA): Rareș Ciprian Câmpan (minutul 36) și George Deac (minutul 59), ambii aflați la primul avertisment.

Au arbitrat bine, fără probleme deosebite, Bogdan Iuliu Popa (Cluj-Napoca) la centru, Claudiu Georgiu (Dej) și Ambra Maria Silaghi (Cluj-Napoca) la cele două margini. Observatorul partidei a fost domnul Ovidiu Fărăgău (Cluj-Napoca).

În ciuda faptului că AMEFA este echipa mai bine clasată și a jucat și pe teren propriu, oaspeții au fost cei care s-au aflat mai mult la cârma partidei. Ei au construit frumos, cu multă migală, dar au fost lipsiți total de inspirație la finalizare, în majoritatea cazurilor șuturile trimise de ei fiind inspirate de Cupa Mondială la rugby (încă în desfășurare). Au fost destul de rare situațiile când portarul a fost pus la încercare, cum s-a întâmplat în minutul 17, când Tudor Herlea a scos o minge care se îndrepta spre vinclu, dintr-o lovitură liberă de la marginea careului.

AMEFA a jucat slab, a pierdut multe mingi în încercarea de a ieși din apărare prin pase succesive, n-au mers nici lansările lungi pe atacanți, de multe ori izolați în avanposturi. Totuși, eficiența a fost una deosebită, dacă putem spune că acesta este un plus. Astfel, la primul atac mai legat, în minutul 20, Raul Tat l-a deschis printre fundașii adverși pe Robert Rus și acesta a finalizat cu piciorul drept (!) din interiorul careului, sub bară: 1-0.

Acesta a fost scorul de care AMEFA a reușit cumva să țină tot meciul, meritul fiind în primul rând al apărării, care a rezistat, dar să fim corecți și să atribuim un anumit rol și hazardului, norocului, care a fost în acest joc de partea gazdelor!

Cei de la Iris au mai avut câteva oportunități importante. În minutul 43, Tudor Herlea a respins un șut periculos de la 16 metri. După pauză, în minutul 52, în urma unui corner, un jucător al oaspeților a trimis mingea cu capul în bara transversală. Ratarea secolului s-a produs în minutul 63: deși portarul Herlea a fost depășit, jucătorul de la Iris, aflat singur, central, în fața porții goale, a trimis în bara laterală! Mingea a revenit la un alt jucător de la Iris dar Eugen Ciobanu a intervenit prin alunecare și a îndepărtat pericolul. În minutul 76 a fost rândul lui Paul Șofron (intrat în locul lui Tudor Herlea) să se evidențieze la o fază periculoasă în careul gazdelor.

Cum ocaziile se răzbună, AMEFA a închis meciul în minutul 87. Rareș Suciaghi și Rareș Ciprian Câmpan au jucat mingea între ei la un corner de pe partea stângă, apoi i-au pasat inspirat lui Bogdan Puskas, aflat la marginea careului, acesta și-a potrivit mingea pe piciorul de bază (cel stâng), a șutat iar mingea, ușor deviată, a intrat în plasă: 2-0!

Rezultatul este bun, nimic de zis, dar jocul a lăsat mult de dorit. E adevărat că unii spun că doar echipele mari pot să joace prost și totuși să câștige. E bine însă să nu ne îmbătăm cu apă rece, să analizăm cu atenție ce anume a mers și ce nu a mers în jocul echipei, dincolo de absența numărului 10, Lucian Dodea, care s-a văzut (prea mult).

Următorul meci al AMEFA se va disputa duminică, 1 noiembrie, de la ora 14, la Gârbău, cu echipa locală Viitorul.

Trei puncte muncite și circ la final: Viitorul Sânpaul - AMEFA 3-4 (1-1)

AMEFA a avut o deplasare dificilă duminică, 18 octombrie. Pe o vreme mohorâtă, cu câțiva picuri de ploaie, de la ora 15 s-a disputat pe terenul din Sânpaul partida dintre echipa locală, Viitorul, ocupanta locului 4, și AMEFA, pe locul 5. La meci au asistat doar vreo 10 spectatori, taberele fiind împărțite echitabil.

AMEFA a evoluat cu: Paul Șofron - George Deac, Eugen Ciobanu, Andrei Kökeinyesdi, Emil Trifan - Horea Ionuț Meleg (58 Robert Rus), Rareș Ciprian Câmpan, Lucian Dodea, Bogdan Puskas (46 Radu Neag) - Cosmin Gorga, Rareș Suciaghi. Pe bancă, alături de antrenorul Radu Mureșan și de Raularian Rusu, au fost următorii jucători (rezerve neutilizate): Tudor Herlea, Vlad Pop, Marius Someșan, Lucian Macri și Daniel Șinca.

Cartonaș galben (la AMEFA): Lucian Dodea (minutul 50). Acesta a primit al patrulea cartonaș galben în acest campionat și este suspendat pentru etapa viitoare.

Cei de la Sânpaul au avut probleme disciplinare la finalul meciului. A primit două cartonașe galbene Alexandru Ionuț Broscoi (min. 72 și 78), fiind eliminat, în vreme ce Marius Lingurar și Mihai Eugen Mîrza au primit direct cartonaș roșu în minutul 89.

Partida a început foarte bine pentru AMEFA, care a deschis scorul încă din minutul 4. Andrei Kökeinyesdi a trimis o minge lungă în atac, Rareș Suciaghi a profitat de ezitarea unui fundaș advers, a trecut de el și l-a învins pe portarul advers: 0-1. Bucuria n-avea să țină prea mult. În minutul 13, gazdele au egalat după o eroare a lui Andrei Kökeinyesdi, care și-a prelungit prea mult mingea, Cucuruzan Sebastian a recuperat, l-a depășit și a șutat din 16 m la colțul lung: 1-1. Viitorul Sânpaul a fost echipa mai bună și în restul primei reprize, impunându-și jocul axat pe lansări lungi spre mijlocași, cu devieri spre vârfuri. La două astfel de faze, Paul Șofron a intervenit miraculos, prima dată la picioarele lui Cucuruzan Sebastian, scăpat singur spre poartă, și a doua oară la un șut sub transversală al lui Cucuruzan Daniel.

După pauză, tot gazdele au fost mai insistente și au reușit iarăși să puncteze. Este adevărat că au profitat de faptul că, la un corner de pe partea dreaptă a celor de la AMEFA, apărarea a rămas descoperită și pe un contraatac foarte rapid, Cucuruzan Sebastian l-a lansat pe verișorul său Cucuruzan Daniel printre cei doi fundași rămași la centru, Andrei Kökeinyesdi și Emil Trifan, acesta a trecut în viteză și de Paul Șofron și a marcat în poarta goală (minutul 49). Din păcate, la acea fază, Cucuruzan Daniel, unul dintre cei mai buni jucători de pe teren, s-a accidentat și a fost înlocuit.

Practic, din acel moment, AMEFA a trecut la conducerea partidei, dominând tot mai accentuat, oportunitățile apărând tot mai des la poarta gazdelor și tot mai rar la cea a oaspeților. În minutul 63 s-a produs egalarea: mingea a circulat foarte bine pe partea dreapta a atacului, a ajuns în cele din urmă la Rareș Suciaghi, care l-a lobat pe portar și, cu toată intervenția fundașului Marius Gabriel Ielciu, balonul a intrat în poartă: 2-2.

Pe tot parcursul meciului, o parte a jucătorilor de la Sânpaul i-au reproșat diverse decizii arbitrului Vlad Alexandru Oltean (Cluj-Napoca), fără ca acesta să reacționeze. Abia în minutul 72 a acordat primul cartonaș galben unui jucător gazdă, Alexandru Broscoi, pentru un fault de la spate, iar în minutul 78 l-a eliminat pe acesta, după ce i-a acordat al doilea cartonaș galben pentru proteste. Nervii gazdelor erau întinși la maximum, mai ales că AMEFA domina, și aceștia au explodat în minutul 85, când arbitrul a acordat, pe bună dreptate, penalty la intervenția în careu a unui jucător al gazdelor asupra lui Cosmin Gorga, aflat în poziție iminentă de a marca. Nu atât penalty-ul i-a deranjat, cât mai ales cartonașul roșu (la rândul său justificat) acordat celui care a comis faultul. Parlamentările (inclusiv injuriile și amenințările) au făcut ca și un alt jucător al gazdelor să fie eliminat. Penalty-ul a fost transformat abia în minutul 89 de Rareș Ciprian Câmpan, în condițiile în care portarul gazdelor, în semn de protest, n-a dorit să participe la fază.

Rămași în opt, cei de la Sânpaul erau să nu termine partida, întrucât doi jucători s-au retras de pe teren, iar numărul minim de jucători cerut de regulament este de șapte. Până la urmă, cei doi au revenit, la insistențele colegilor și partida a reînceput, arbitrul arătând 5 minute de prelungire. În minutul 90+3, Rareș Ciprian Câmpan a executat precis un corner de pe partea dreaptă iar Lucian Dodea a reluat cu latul, din careul mic: 2-4. La ultima fază a meciului, în minutul 90+5, Sebastian Cucuruzan a trecut de defensiva relaxată a celor de la AMEFA și l-a învins pe Paul Șofron cu un șut din unghi, stabilind scorul final: 3-4.

După partidă, cei de la Sânpaul au fost cu greu liniștiți, brigada de arbitri formată din Vlad Alexandru Oltean (la centru) - Alin Cristian Mureșan și Ambra Maria Silaghi (asistenți, toți din Cluj-Napoca), rămânând multă vreme pe teren. Abia într-un târziu au venit la vestiare, chemați fiind de observatorul partidei, domnul Ovidiu Fărăgău (din Cluj-Napoca).

AMEFA va juca următorul meci pe teren propriu, duminică, 25 octombrie, de la ora 12.30, cu Iris Cluj-Napoca.

AMEFA s-a calificat, fără joc, în turul 2 al Cupei României, faza județeană

Miercuri, 14 octombrie, de la ora 16, AMEFA ar fi trebuit să joace în turul 1 al Cupei României la Sânnicoară, cu echipa locală Progresul. Aceștia au anunțat însă că se retrag din competiție din motive financiare, astfel că AMEFA a câștigat partida la ”masa verde” cu 3-0 și s-a calificat în turul 2 al Cupei României, faza județeană, unde va întâlni, probabil, un adversar mai motivat.

Fără probleme: AMEFA - Viitorul Dezmir 5-1 (2-0)

Duminică, 11 octombrie, de la ora 15, pe o vreme rece însoțită de o ploaie mocănească, AMEFA a obținut un nou succes categoric, de data aceasta în fața unei echipe din prima jumătate a clasamentului, Viitorul Dezmir, care însă s-a prezentat destul de slab. Tribunele au fost goale, doar 10 spectatori ambiționându-se să asiste la meci, dar n-au avut ce regreta!

AMEFA a jucat cu: Tudor Herlea - George Deac (76 Lucian Macri), Eugen Ciobanu, Andrei Kökeinyesdi, Emil Trifan (78 Bogdan Puskas) - Raul Tat (70 Daniel Șinca), Rareș Ciprian Câmpan, Lucian Dodea, Horea Ionuț Meleg (72 Robert Rus) - Cosmin Gorga, Rareș Suciaghi.

Au arbitrat: Dragoș Nicolae Lunca din Cluj-Napoca (la centru), Iosif Adrian Nașc din Câmpia Turzii și Csaba Antal din Cluj-Napoca (asistenți). Observator a fost domnul Claudiu Rusu (Cluj-Napoca). Niciun jucător de la AMEFA nu a fost avertizat în acest meci. De la oaspeți au primit cartonaș galben Mihai Ștefan Redeș (minutul 43) și Ioan Prunean (minutul 73).

Încă din primul minut, AMEFA putea deschide scorul dar Rareș Suciaghi, scăpat singur, a șutat în portar, fază care s-a repetat aproape identic în minutul 10. În minutul 16, Raul Tat a șutat de la marginea careului în bara transversală. Atacurile tot mai susținute ale gazdelor au fost în sfârșit materializate în minutul 24, când Cosmin Gorga a profitat de faptul că portarul advers n-a reușit să rețină mingea după o centrare de pe partea stângă, și a înscris din careul mic: 1-0. În minutul 29, Andrei Kökeinyesdi a marcat golul meciului și probabil al campionatului, cu o execuție din cercul de la centrul terenului, la vinclu: 2-0. Așa ceva probabil nu se va mai vedea curând! AMEFA a continuat să domine și a mai ratat câteva ocazii bune până la pauză, cea mai mare aparținându-i lui Horea Meleg care, servit de Rareș Suciaghi și rămas singur-singurel, a șutat în portar din centrul careului (minutul 34).

Repriza a doua a debutat surprinzător, cu oaspeții dând semne nesperate de viață, concretizate și pe tabelă în minutul 47, când, după o lovitură liberă de pe partea stângă, Florin Adrian Pavel a reluat din careul mic la colțul scurt: 2-1. Emoțiile au ținut până în minutul 53, când Cosmin Gorga l-a deschis pe Rareș Suciaghi printre fundașii adverși și acesta nu a mai ratat: 3-1. Partida s-a desfășurat cam în aceleași coordonate din prima repriză, cu numeroase ratări, îndeosebi la poarta oaspeților, remarcându-se cele ale lui Horea Ionuț Meleg (minutul 63 - bară) și Rareș Ciprian Câmpan (minutul 67). În minutul 68, după o altă oportunitate ratată de Raul Tat, mingea a ajuns la Cosmin Gorga, care a finalizat din 16 metri la colțul lung: 4-1. Ultimul gol s-a marcat în minutul 84 și a fost în mare măsură meritul lui Bogdan Puskas, care a alergat în banda stângă după o minge care părea pierdută și i-a pasat decisiv în centrul careului lui Rareș Suciaghi pentru 5-1.

Scorul putea fi și mai mare, să remarcăm totuși faptul că AMEFA a înscris câte 5 goluri în ultimele două meciuri... ceea ce nu e rău, iar în total, până acum, 26 de goluri în 7 meciuri, o medie de aproape de 4 goluri/meci! Sigur, contează mai mult numărul de puncte și poziția în clasament. Deocamdată, AMEFA este pe locul 5 și are 13 puncte, fiind la egalitate de puncte cu Voința Pata, dar cu golaveraj superior.

Urmează o deplasare dificilă la Sânpaul, comună a cărei echipă, Viitorul, este pe locul 4, exact înaintea echipei noastre, și având 2 puncte în plus. Așa cum, câștigând cu Viitorul Dezmir, AMEFA i-a devansat pe aceștia, tot așa, și la Sânpaul, în cazul unei victorii, AMEFA este sigură de faptul că va urca cel puțin o poziție în clasament.

Remember: AMEFA - CFR Timişoara 0-0 în ultima etapă a turului diviziei B, seria a III-a, 1960-1961

Ultima etapă a turului Campionatului Republican, divizia B, seria a III-a, s-a disputat duminică, 27 noiembrie 1960. În acea perioadă, toate meciurile se jucau duminica, cu excepţia etapelor intermediare şi a unor situaţii excepţionale. Aradul rămăsese cu o singură echipă în categoria B (divizia B), AMEFA, după ce CFR Arad retrogradase în Campionatul Regional la finele sezonului precedent.
Rivalitatea sportivă (și nu numai) era una deosebită între Arad și Timișoara. Contextul politic și economic a accentuat această rivalitate până aproape de dușmănie. În 1956, regiunea Arad era desființată și împărțită între regiunile Timișoara (din 1960, Banat) și Oradea (din 1960, Crișana). Orașul Arad era inclus în regiunea Timișoara și era redus la funcția de reședință de raion (la fel ca Pecica, de exemplu), multe instituții importante fiind mutate la Timișoara.
În plan fotbalistic, Timișoara își luase partea leului în perioada interbelică. Chinezul (în anii 20) şi Ripensia (în anii 30) aduseseră 10 titluri naţionale şi două Cupe ale României. După război însă fotbalul timişorean a intrat în declin. Multe din echipele tradiţionale au dispărut. Două echipe au rezistat totuşi şi au repezentat fotbalul timişorean la nivelul primelor două divizii: CFR şi Ştiinţa (Politehnica). În primii ani de după război, CFR-ul a fost echipa mai importantă. Feroviarii timişoreni au jucat 10 ani consecutiv în divizia A, din 1946 până în 1956, şi au ocupat locul 2 (după UTA) în sezonul 1947-1948, an în care au pierdut şi finala Cupei României, tot în faţa UTA-ei. CFR Timişoara moştenea parţial de la Chinezul tradiţia fotbalului feroviar timişorean, precum şi baza sportivă "Banatul" de lângă Gara Mare, cea mai mare din oraş la acea vreme. Imediat după război, la CFR au jucat şi o parte din jucătorii care evoluaseră anterior la Ripensia. Ştiinţa Timişoara a promovat abia în 1948 în divizia A şi a avut un traseu "spasmodic", cu retrogradări şi reveniri pe prima scenă fotbalistică a ţării. Totuşi, de pe la mijlocul anilor 1950, Ştiinţa (viitoarea Poli) devenea principala echipă a Timişoarei.
În opoziţie cu ce se întâmpla la Timişoara, Aradul fotbalistic a cunoscut gloria abia în anii de după război. În perioada interbelică, cea mai bună clasare a unei echipe arădene fusese un loc 2 obţinut de AMEFA în sezonul 1935-1936. Baronul Francisc von Neumann, care fusese şi în conducerea AMEFA, a decis imediat după război să-şi înfiinţeze propria echipă de fotbal: UTA (ITA). Aceasta avea să cucerească patru titluri naţionale şi două Cupe ale României în perioada 1946-1954. O parte dintre campionii de atunci au ajuns la AMEFA şi au şi jucat în meciul cu CFR, de exemplu portarul Francisc Kiss, fundaşii Radin Duşan şi Alexandru Dodeanu, aripa Toma Jurcă.
De altfel, AMEFA îşi disputa încă meciurile de acasă pe stadionul UTA ("30 Decembrie" atunci, "Francisc von Neumann" astăzi... dacă mai putem numi aşa grămezile de moloz de pe locul unde a fost stadionul). Era unul dintre cele mai frumoase din ţară! La meciuri veneau mii de spectatori. Cumva se rezolvase la Federaţie ca UTA (în divizia A) şi AMEFA (în B) să joace alternativ pe teren propriu; astfel, spectatorii arădeni aveau parte în fiecare duminică de un meci de fotbal pe stadionul UTA. La stadionul din cadrul Uzinei de Vagoane încă se mai lucra (câtă muncă irosită...). De altfel, acest meci cu CFR Timișoara a fost ultimul pe care AMEFA l-a jucat ”acasă” pe stadionul UTA, în campionat; în retur, în primăvara anului 1961, stadionul din incinta Uzinei de Vagoane era gata și echipa s-a mutat (tot temporar, din păcate) în noua sa casă.
Meciurile cu echipele timişorene erau însă întotdeauna mai deosebite! În epoca aceea (poate la fel ca şi astăzi...) oamenii îşi refulau frustrările la stadion. În sezonul precedent, 1959-1960, ca niciodată, nu fusese nicio întâlnire oficială între echipele arădene şi cele timişorene în primele două divizii. Nicio echipă timişoreană nu era în categoria A, ca să poată juca cu UTA; iar cele două echipe timişorene din categoria B, Ştiinţa şi CFR, au fost trimise în seria a II-a, în vreme ce echipele arădene, AMEFA şi CFR, jucau în seria a III-a.
Exista şi un motiv în plus de revanşă: CFR Arad tocmai retrogradase în Campionatul Regional (avea să revină în B după doar un an). Arădenii erau supăraţi deoarece se considera că Regionala CFR Timişoara sprijinise (şi sprijinea) mai mult CFR-ul timişorean, în dauna echipei arădene! Prin fuziunea cu Astra, în 1948, AMEFA devenise oficial echipa Uzinei de Vagoane Arad iar în ziarele locale se folosea alternativ şi denumirea UVA (Amefa) iar doar peste un singur an denumirea echipei avea să se schimbe oficial în Vagonul. Relaţiile vagonarilor cu echipa CFR Arad erau destul de apropiate, încă de atunci.
Să revenim însă la meci! La ora începerii partidei, 14.15, în tribunele stadionului UTA erau deja peste 2000 de spectatori, dintre care câteva sute de suporteri timişoreni, iar restul, suporteri ai AMEFA! AMEFA venea după o serie "neagră", fiind fără victorie pe teren propriu de două luni, mai exact din etapa a 4-a, când a câştigat chinuit, 3-2 cu Mureşul Târgu Mureş. În schimb, CFR-ul venea după 3 victorii consecutive şi încă la scor, per total 12-2 în ultimele trei partide!
La fluierul arbitrului Nicolae Cursaru (din Ploieşti), s-au aliniat echipele:
AMEFA: Kiss - Juhasz, Duşan, Dodeanu - Jerger, Golovescu - Jurcă, Papiu, Dibaczi, Oroszhegyi, Ciurugă. Antrenor: Gheorghe Albu. A fost ultimul joc din campionat în care fostul mare internațional Gheorghe Albu a antrenat AMEFA (a mai urmat un singur meci, în Cupă, cu CS Oradea). Din iarnă, la conducerea tehnică a echipei a (re)venit Francisc Dvorzsak.
CFR Timişoara: Boroş - Petac, Gal, Apter - Dragoş, Stepan - Gergely, Bălan, Feniaţ, Ionescu, Manciu.
Încă o precizare, foarte necesară: în vremea aceea nu erau permise schimbările! Astfel, dacă un jucător se accidenta şi nu mai putea continua, echipa juca cu un om în minus...
Remarcăm în atacul "leoparzilor" alb-vişinii prezenţa lui Ion V. "Jackie" Ionescu, viitorul antrenor de legendă al lui Poli (şi nu numai), care tocmai revenise în Timișoara după un periplu la mai multe echipe din capitală.
Meciul a fost unul deosebit de animat, a lipsit doar golul, sarea şi piperul fotbalului. Puternic susţinuţi din tribună, jucătorii de la AMEFA au jucat cu o ambiţie deosebită, cu multă însufleţire şi voinţă, dar au reuşit rareori să pună în pericol poarta adversă. De cealaltă parte, CFR a făcut o partidă foarte bună dar a ratat o mulţime de ocazii, scăpând victoria printre degete!
Încă din minutul 2, Stepan execută perfect o lovitură liberă de la 20 de metri dar Kiss intervine salvator, scoţând mingea din vinclu. În minutul 25, Gergely centrează şi Ionescu reia cu capul, puţin peste poartă. În minutul 30, Manciu îl depăşeşte pe Juhasz şi trage de la 14 metri dar Kiss apără miraculos!
AMEFA a dominat teritorial, dovadă şi raportul favorabil al cornerelor: 7-5 (la pauză 3-2). Oportunităţile de gol s-au ivit însă mai rar deoarece linia de atac a jucat slab, fără orizont. Au fost puţine acţiuni închegate şi finalizate cu şut la poartă iar şuturile au fost deseori anemice şi imprecise. Am remarcat doar şutul lui Oroszhegyi (min. 21). Acelaşi Oroszhegyi avea însă să irosească cea mai mare ocazie a gazdelor în acest meci în minutul 40 când, după un corner, a şutat peste poartă din careul mic!
După pauză, acţiunile se succed cu repeziciune la cele două porţi. CFR domină însă tot mai copios şi pune la grea încercare defensiva arădeană datorită atacurilor foarte incisive. Portarul Kiss şi fundaşii Duşan şi Dodeanu aveau să facă un meci excelent, salvând practic un punct pentru AMEFA!
Să enumerăm, aşadar, ocaziile cele mai mari de gol. În min. 52, Ionescu trage de la 10 metri în bară. În minutul 58, Kiss plonjează salutar la picioarele lui Bălan, scăpat singur spre poartă, şi salvează un gol ca şi făcut. În minutul 70, Feniaţ şutează în bară, mingea îi revine lui Gergely, care reia peste poartă. În minutul 81, Kiss este depăşit dar Dodeanu salvează de pe linia porţii şutul trimis de Feniaţ. În fine, în minutul 88, Gergely reuşeşte să treacă de Duşan, căzut la pământ, scapă singur cu Kiss, care-i iese în întâmpinare, şi şutează în acesta!
Lumea a plecat dezamăgită de la stadion. Arădenii, fiindcă AMEFA n-a reuşit să câştige şi, după cum a evoluat, dincolo de ambiţie şi voinţă, nici nu merita victoria. Timişorenii, fiindcă echipa lor, deşi a avut atâtea ocazii, nu a reuşit să le fructifice. Urma o lungă vacanţă fotbalistică de iarnă...La sfârșitul turului, AMEFA ocupa locul 10 (din 14 echipe), cu 11 puncte, iar CFR Timișoara - locul 6, cu 14 puncte.

Toma Jurcă (1 ianuarie 1928, Voiteg, TM - 25 martie 2013, Arad)

Extrema dreapă a echipei AMEFA în meciul cu CFR Timișoara

Poza este făcută mai târziu, când era antrenor al echipei Vagonul, pe care a promovat-o în divizia A (1968)

Este interesant de remarcat că AMEFA (devenită Vagonul peste un an) şi CFR Timişoara au avut un traseu asemănător în anii care au urmat. Ambele echipe aveau să retrogradeze (în ani diferiţi) la mijlocul anilor 1960 în divizia C, însă aveau să revină în B după un singur an. Şi ambele aveau să promoveze în divizia A: Vagonul în 1968 iar CFR Timişoara în 1970, însă tot pentru un singur an, aceasta fiind ultima performanţă de acest gen a celor două echipe! A existat totuşi o diferenţă: în 1968-1969, chiar în divizia A fiind, Vagonul rămânea a doua echipă a Aradului şi retrograda, în vreme ce UTA cucerea cel de-al cincilea titlu, în timp ce CFR-ul a fost în acel an, 1970-1971, singura reprezentantă a Timişoarei la nivelul primului eşalon.
Dedic această postare celor care au fost atunci pe teren şi astăzi nu mai sunt printre noi. De mulţi nu mai ştiu nimic... ştiu însă că doi vagonari de nădejde, Radin Duşan şi Toma Jurcă (nea Tomiţă), doi prieteni buni, care au ajutat echipa atât pe teren, ca jucători, cât şi (mai târziu) de pe banca tehnică, din postura de antrenori, au trecut la cele veşnice în ultimii ani. Dumnezeu să-i odihnească în pace! Şi ca să încheiem într-o notă mai veselă, să spunem că profesorul Ion V. Ionescu este încă în putere şi joacă în continuare... un rol important în fotbalul din oraşul de pe Bega.

Victorie pe terenul ultimei clasate: ACS Aghireșu - AMEFA 2-5 (2-2)

Vreme excelentă pentru fotbal, duminică, 4 octombrie, când, de la ora 16, AMEFA a întâlnit în deplasare o echipă foarte tânără, ACS Aghireșu, momentan ultima clasată în Campionatul Județean Cluj, Zona Cluj, dar care dispune de toate premisele pentru a evolua tot mai bine în viitor. Spunem aceasta nu doar datorită tinereții lotului (cu mulți jucători care promit), ci și din cauza impresiei deosebite pe care ne-a lăsat-o baza sportivă din Aghireșu, cu dotări demne de o divizie superioară și un gazon ca o masă de biliard.

Circa 60 de spectatori (dintre care 10 suporteri ai AMEFA) au luat loc în tribuna stadionului și au avut ocazia să vadă un meci cu multe goluri.

AMEFA a evoluat cu: Paul Șofron (84 Tudor Herlea) - Horea Ionuț Meleg (70 Vlad Pop), Eugen Ciobanu, Marius Someșan (77 Lucian Macri), Robert Rus (61 Bogdan Puskas) - George Deac (66 Daniel Șinca), Rareș Ciprian Câmpan, Lucian Dodea, Emil Trifan - Radu Neag, Rareș Suciaghi. Antrenorul Radu Mureșan a efectuat așadar toate cele cinci schimbări permise de regulament la acest nivel, utilizând toți jucătorii care au făcut deplasarea.

Gazdele au început destul de entuziast partida, cu multe lansări spre careul advers, mizând în special pe viteza jucătorilor din atac. AMEFA a deschis însă scorul, în minutul 10, prin Radu Neag, excelent servit în careu de Ciprian Câmpan, cu un șut la colțul lung, la vinclu: 0-1. ACS Aghireșu avea să egaleze în minutul 33, când Lucian Goia, lansat printre fundașii oaspeților, a reușit să strecoare mingea pe lângă Paul Șofron, ieșit în întâmpinare. Peste doar două minute, arbitrul a acordat penalty la un duel pentru minge în careu între Horea Ionuț Meleg și un jucător al gazdelor. După unele tergiversări, Robert Pașcalău avea să transforme lovitura de pedeapsă: 2-1 (minutul 36). Avantajul amfitrionilor nu avea însă să țină prea mult. AMEFA a pus stăpânire pe joc în finalul reprizei. După o combinație reușită între Rareș Suciaghi și George Deac, acesta din urmă a centrat perfect în fața porții pentru Radu Neag, care a ratat incredibil din 6 metri (minutul 41). În minutul 44 a venit și egalarea: Rareș Suciaghi a avut o incursiune tipică spre poarta adversă, șutul său a fost respins de portar la Radu Neag, care nu a mai ratat cu poarta goală: 2-2.

În repriza secundă, cu mici excepții, o singură echipă a mai existat pe teren: AMEFA. Gazdele au mai avut câteva ocazii și șuturi sporadice (rareori pe poartă), dar li s-a terminat și ”benzina” și entuziasmul din prima parte. Nu este de mirare, așadar, că AMEFA a obținut o victorie clară, în cele din urmă, deși în primele zece minute arbitrul a refuzat în trei rânduri să acorde penalty, la niște intervenții dubioase în careul gazdelor asupra lui Radu Neag, Ciprian Câmpan și Lucian Dodea (care a făcut o fază extraordinară, în dribling din propria jumătate a terenului, până în fața porții adverse, dar n-a mai apucat să finalizeze). Golul a venit oricum în minutul 56: Ciprian Câmpan a executat un corner de pe partea stângă, a trimis mingea la colțul lung, de unde Eugen Ciobanu a reluat cu capul peste portarul gazdelor: 2-3. În minutul 60, AMEFA avea să se desprindă: portarul advers s-a opus la șutul din careu a lui Rareș Suciaghi, mingea a sărit la Radu Neag, care a trimis din întoarcere, cu boltă, din 16 metri, sub transversală: 2-4. Scorul final a fost stabilit în minutul 76 de Rareș Suciaghi, lansat de Rareș Ciprian Câmpan, după ce a driblat toată defensiva adversă, inclusiv portarul.

S-au mai ratat și alte ocazii mari, important este însă că echipa a reușit să iasă din pasa proastă și să câștige, pe merit. Toți jucătorii merită felicitați.

Partida a fost arbitrată de o brigadă clujeană, cu Mircea Marcel Salomir (la centru), Mihai Robert Mereș și Christina Mureșan (asistenți). Observatorul partidei a fost domnul Grigore Szabo (Cluj-Napoca).

Cartonașe galbene (la AMEFA): Rareș Suciaghi (5), Horea Ionuț Meleg (35).

Următorul meci pentru AMEFA va fi duminică, 11 octombrie, ”acasă”, pe stadionul CMC, cu Viitorul Dezmir, de la ora 15.

Remember: turul Campionatului Republican, categoria B (divizia B), seria a III-a, 1960-1961

AMEFA încheia sezonul 1959-1960 pe locul 9 (din 14 echipe) în Campionatul Republican, categoria B (divizia B sau Liga a II-a de astăzi), seria a III-a. La acea vreme, ca de altfel pe mai tot parcursul perioadei comuniste, seria de vest a diviziei B era cea mai puternică. Dovadă că, atunci când echipele din această serie erau "mutate" în alte serii, de obicei promovau, cum a fost cazul echipei Ştiinţa Timişoara (viitoarea Poli), care la finele sezonului amintit promova din seria a II-a, unde fuseseră mutate echipele din Banat. Din seria a III-a a promovat Corvinul Hunedoara, iar din seria I, CSMS Iaşi.

Dar iată clasamentul complet al seriei a III-a la finele campionatului 1959-1960:

1 Corvinul 37 59-26

2 CSM Baia Mare 36 53-24

3 CS Oradea 33 43-27

4 Industria Sârmei Câmpia Turzii 27 41-34

5 Recolta Carei 27 35-40

6 ASA Sibiu 26 35-31

7 Rapid Cluj 26 32-35

8 CFR Cluj 24 33-36

9 AMEFA 23 26-33

10 Chimia Făgăraş 23 35-47

11 Gaz Metan Mediaş 23 25-42

12 Tractorul Or. Stalin 22 27-26

13 CFR Arad 20 23-35

14 CS Târgu Mureş 17 21-50

Ultimele două clasate au retrogradat.

Pentru anul competiţional 1960-1961, FRF a decis mărirea numărului de echipe în prima divizie (categoria A), de la 12 la 14, astfel că la sfârşitul campionatului 1959-1960 o singură echipă a retrogradat, cea clasată pe locul 12, şi anume Jiul Petroşani. Este interesant de remarcat că principala "contracandidată" a Jiului la retrogradare a fost o echipă vecină, Minerul Lupeni, iar vecinul mai mic s-a salvat! Oricum, regiunea Hunedoara rămânea la fel de bine reprezentată pe prima scenă fotbalistică a ţării, prin promovarea Corvinului.

Bineînţeles însă că Jiul Petroşani a fost inclusă în seria a III-a (de unde avea să revină imediat în categoria A), în vreme ce celelalte două serii au fost avantajate, întrucât nu includeau nicio formaţie venită dintr-un eşalon superior.

Pentru a compensa această "lipsă", a crescut numărul de echipe promovate din Campionatul Regional. Astfel, deşi au retrogradat şase echipe (ultimele două din fiecare serie), au promovat în urma barajelor opt echipe, deci două în plus.

Barajele s-au desfăşurat în 4 oraşe: Arad, Ploieşti, Bacău şi Bucureşti, în vara anului 1960. La acestea au participat cele 16 campioane regionale plus campioana municipiului Bucureşti, deci 17 echipe, împărţite în 3 grupe de 4 echipe şi o grupă de 5 echipe. Rezultatele la baraje au fost următoarele:

Arad

Voinţa Tg. Mureş – Voinţa Oradea 2-1 (1-0)

Sticla Arieşul Turda – Dinamo Săsar 2-1 (0-0)

Voinţa Tg. Mureş – Sticla Arieşul Turda 1-0 (0-0)

Dinamo Săsar – Voinţa Oradea 1-1 (0-1)

Voinţa Oradea – Sticla Arieşul Turda 3-2 (0-0)

Dinamo Săsar – Voinţa Tg. Mureş 1-0 (0-0)

Baraj pentru locul 2: Dinamo Săsar – Voinţa Oradea 1-0 (0-0)

Ploieşti

Aurul Brad – Minerul Oraviţa 3-3 (1-1)

Chimia Govora – Electroputere Craiova 1-0 (0-0)

Aurul Brad – Chimia Govora 5-1 (4-0)

Electroputere Craiova – Minerul Oraviţa 3-1 (1-0)

Aurul Brad – Electroputere 1-1 (0-0)

Chimia Govora – Minerul Oraviţa 2-0 (0-0)

Bacău

Academia Militară Bucureşti – Chimia Târnăveni 6-0 (1-0)

Rapid Reg. Ploieşti – Marina Constanţa 6-2 (4-1)

Academia Militară – CFR Roşiori 3-2 (2-0)

Chimia Târnăveni – Marina Constanţa 5-3 (3-2)

Academia Militară – Marina Constanţa 6-0 (4-0)

CFR Roşiori – Rapid Reg. Ploieşti 2-1 (2-0)

Rapid Reg. Ploieşti – Academia Militară 1-0 (1-0)

CFR Roşiori – Chimia Târnăveni 2-1 (1-0)

Chimia Târnăveni – Rapid Reg. Ploieşti 2-1 (2-0)

CFR Roşiori – Marina Constanţa 1-0 (1-0)

Bucureşti

Unirea Botoşani – Penicilina Iaşi 4-3 (0-2)

CSM Brăila – Steaua Roşie Bacău 1-1 (1-0)

CSM Brăila – Unirea Botoşani 5-2 (4-1)

Penicilina Iaşi – Steaua Roşie Bacău 5-3 (2-1)

Steaua Roşie Bacău – Unirea Botoşani 7-1 (2-1)

CSM Brăila – Penicilina Iaşi 4-1 (1-0)

Au promovat în categoria B: Voinţa Târgu Mureş, Dinamo Săsar (grupa 1), Aurul Brad, Chimia Govora (grupa 2), Academia Militară Bucureşti, CFR Roşiori (grupa 3), CSM Brăila şi Steaua Roşie Bacău (grupa 4).

În cele din urmă, echipele din Campionatul Republican, categoria B, seria a III-a, sezonul 1960-1961, au fost următoarele:

Jiul Petroşani - retrogradată din categoria A, unde avea să revină imediat (nu fără emoţii);

CSM Baia Mare - locul 2 în seria a III-a în ediţia precedentă de campionat şi principala contracandidată a Jiului, urma să rateze promovarea la golaveraj. Va promova abia în 1964 cu numele de Minerul Baia Mare;

CS Oradea - locul 3 în ediţia precedentă de campionat, principala echipă a fotbalului orădean la momentul respectiv. Va promova după sezonul următor, 1961-1962, cu numele de CSM Crişana Oradea;

Industria Sârmei Câmpia Turzii - locul 4 în sezonul 1959-1960, echipă foarte puternică în acea vreme, cu clasări constane pe primele poziţii;

Recolta Carei - locul 5 în sezonul precedent, formaţie care a petrecut mulţi ani de zile la nivelul eşalonului secund;

CFR Timişoara - echipă mutată înapoi din seria a II-a, unde se clasase pe locul 6 la finele campionatului 1959-1960. Era a doua echipă a Timişoarei, după Ştiinţa (Poli), care tocmai promovase;

CSM Cluj - formaţie care a rezultat în vara anului 1960 din fuziunea celor două echipe feroviare clujene, Rapid (locul 7 în sezonul precedent) şi CFR Cluj (locul 8), în încercarea de a crea la Cluj o puternică echipă muncitorească, în contrapondere la Ştiinţa ("U"), care juca atunci în categoria (divizia) A;

Gloria Bistriţa - echipă mutată din seria I, unde ocupase locul 9 în sezonul precedent. În seria a III-a nu avea însă să reziste;

AMEFA - locul 9 în sezonul 1959-1960, era a doua echipă a Aradului la momentul respectiv, după UTA, care juca în prima divizie;

CSM Reşiţa - echipă mutată din seria a II-a, unde ocupase locul 11 în campionatul precedent;

Aurul Brad - nou promovată, câştigătoarea grupei de baraj de la Ploieşti;

Mureşul Târgu Mureş - formaţie rezultată în vara anului 1960 prin fuziunea dintre Voinţa Târgu Mureş, câştigătoarea grupei de baraj de la Arad, şi CS Târgu Mureş, ultima clasată în seria a III-a, sezonul 1959-1960. Fuziunea avea drept scop crearea unei echipe puternice de fotbal în Târgu Mureş;

Dinamo Săsar - echipă clasată pe locul 2 în grupa de baraj de la Arad. Prin promovarea sa, Baia Mare devenea singurul oraş cu două reprezentante în competiţie. A fost marea surpriză a campionatului 1960-1961, în special în tur, când a deţinut pentru multe etape fotoliul de lider al seriei. După un an, echipa avea să fie mutată la Satu Mare, cu numele Asociaţia Sportivă Muncitoresc-Dinamovistă (ASMD) Satu Mare;

Arieşul Turda - campioana regiunii Cluj a ratat promovarea după barajul de la Arad, unde s-a clasat ultima, dar a beneficiat de locul liber lăsat de fuziunea celor două echipe clujene, Rapid şi CFR, pentru a participa în competiţie.

ASA Sibiu, Chimia Făgăraş, Gaz Metan Mediaş şi Tractorul Or. Stalin (Braşov) au fost mutate în seria a II-a pentru sezonul 1960-1961.

Pe regiuni administrativ-teritoriale, aşa cum erau ele în 1960, distribuţia era următoarea:

Regiunea Maramureş: CSM Baia Mare, Dinamo Săsar, Recolta Carei;

Regiunea Crişana: CS Oradea;

Regiunea Banat: AMEFA, CFR Timişoara, CSM Reşiţa;

Regiunea Hunedoara: Jiul Petroşani, Aurul Brad;

Regiunea Cluj: CSM Cluj, Industria Sârmei Câmpia Turzii, Arieşul Turda, Gloria Bistriţa;

Regiunea Mureş-Autonomă Maghiară: Mureşul Târgu Mureş.

Rezultatele turului de campionat au fost următoarele:

Etapa 1, 4 septembrie 1960

AMEFA – CSM Reşiţa 1-1 (0-1)

Dinamo Săsar – Recolta Carei 3-0 (2-0)

Arieşul Turda – Jiul Petroşani 0-0

Industria Sârmei Câmpia Turzii - CS Oradea 3-0 (0-0)

Gloria Bistriţa – CSM Cluj 0-1 (0-1)

Aurul Brad – CSM Baia Mare 3-2 (1-1)

Mureşul Târgu Mureş – CFR Timişoara 2-0 (1-0)

Etapa 2, 11 septembrie 1960

Recolta Carei – Gloria Bistriţa 2-0 (0-0)

CSM Reşiţa – Arieşul Turda 0-1 (0-1)

CS Oradea – Mureşul Târgu Mureş 3-3 (1-2)

CSM Cluj – Aurul Brad 1-0 (1-0)

Jiul Petroşani – Industria Sârmei Câmpia Turzii 1-1 (0-0)

CFR Timişoara – Dinamo Săsar 2-0 (2-0)

CSM Baia Mare – AMEFA 0-1 (0-0)

Etapa 3, 18 septembrie 1960

Dinamo Săsar – CSM Reşiţa 4-0 (1-0)

Industria Sârmei Câmpia Turzii – CFR Timişoara 2-1 (0-1)

Recolta Carei – Aurul Brad 1-1 (1-0)

Arieşul Turda – CSM Baia Mare 2-0 (1-0)

CS Oradea – AMEFA 4-0 (1-0)

Jiul Petroşani – CSM Cluj 5-0 (3-0)

Mureşul Târgu Mureş – Gloria Bistriţa 0-0

Etapa 4, 25 septembrie 1960

Aurul Brad – CS Oradea 0-1 (0-0)

Arieşul Turda – CSM Cluj 1-2 (1-0)

CSM Reşiţa – Industria Sârmei Câmpia Turzii 2-1 (1-1)

Gloria Bistriţa – Jiul Petroşani 1-2 (1-1)

AMEFA – Mureşul Târgu Mureş 3-2 (2-2)

CFR Timişoara – Recolta Carei 1-1 (0-0)

Dinamo Săsar – CSM Baia Mare iniţial amânat, apoi 0-0

Etapa 5, 2 octombrie 1960

CSM Baia Mare – CFR Timişoara 1-0 (1-0)

Recolta Carei – AMEFA 1-1 (0-0)

CSM Cluj – Dinamo Săsar 1-3 (1-1)

Industria Sârmei Câmpia Turzii – Arieşul Turda 3-3 (0-1)

Gloria Bistriţa – CSM Reşiţa 2-2 (0-2)

CS Oradea – Jiul Petroşani 4-1 (2-0)

Aurul Brad – Mureşul Târgu Mureş 1-2 (1-2)

Etapa 6, 9 octombrie 1960

Industria Sârmei Câmpia Turzii – Gloria Bistriţa 5-1 (0-1)

Dinamo Săsar – Aurul Brad 2-1 (1-1)

Arieşul Turda – CS Oradea 2-0 (1-0)

Jiul Petroşani – CFR Timişoara 2-0 (0-0)

Mureşul Târgu Mureş – Recolta Carei 0-1 (0-1)

CSM Reşiţa – CSM Baia Mare 0-1 (0-1)

AMEFA – CSM Cluj 0-0

Etapa 7, 16 octombrie 1960

Dinamo Săsar – Jiul Petroşani 0-0

Mureşul Târgu Mureş – Industria Sârmei Câmpia Turzii 4-1 (1-0)

Recolta Carei – CSM Baia Mare 0-2 (0-1) – s-a jucat la Baia Mare

Gloria Bistriţa – Aurul Brad 2-1 (0-0)

CFR Timişoara – CSM Cluj 4-2 (2-2)

Arieşul Turda – AMEFA 2-1 (1-0)

CSM Reşiţa – CS Oradea 1-0 (0-0)

Etapa 8, 23 octombrie 1960

Aurul Brad – Industria Sârmei Câmpia Turzii 0-0

AMEFA – Jiul Petroşani 0-1 (0-0)

CSM Cluj – Mureşul Târgu Mureş 0-0

Recolta Carei – Arieşul Turda 0-0

CSM Baia Mare – Gloria Bistriţa 1-0 (1-0)

CFR Timişoara – CSM Reşiţa 3-0 (2-0)

CS Oradea – Dinamo Săsar 4-1 (3-0)

Etapa 9, 30 octombrie 1960

CS Oradea – CFR Timişoara 1-0 (0-0)

Industria Sârmei Câmpia Turzii – Dinamo Săsar 4-0 (3-0)

Aurul Brad – AMEFA 0-1 (0-1)

CSM Reşiţa – Mureşul Târgu Mureş 1-1 (1-0)

Jiul Petroşani – Recolta Carei amânat, apoi 3-0 (1-0)

CSM Baia Mare – CSM Cluj 4-0 (1-0)

Arieşul Turda – Gloria Bistriţa 3-0 (0-0)

Etapa 10, 6 noiembrie 1960

Mureşul Târgu Mureş – CSM Baia Mare 1-1 (1-1)

CFR Timişoara – Aurul Brad 6-1 (2-1)

CSM Reşiţa – Jiul Petroşani 2-0 (0-0)

Dinamo Săsar – Arieşul Turda 3-0 (1-0)

Industria Sârmei Câmpia Turzii – AMEFA 2-0 (0-0)

Gloria Bistriţa – CS Oradea 0-1 (0-1)

CSM Cluj – Recolta Carei 3-1 (1-0)

Etapa 11, 13 noiembrie 1960

CFR Timişoara – Gloria Bistriţa 4-0 (3-0)

CSM Cluj – Industria Sârmei Câmpia Turzii 2-1 (1-0)

AMEFA – Dinamo Săsar 1-2 (1-0)

Recolta Carei – CSM Reşiţa 2-1 (1-0)

Aurul Brad – Jiul Petroşani 0-2 (0-0)

CSM Baia Mare – CS Oradea 1-0 (0-0)

Mureşul Târgu Mureş – Arieşul Turda 4-1 (3-0)

Etapa 12, 20 noiembrie 1960

Industria Sârmei Câmpia Turzii – Recolta Carei 4-0 (3-0)

Arieşul Turda – CFR Timişoara 1-2 (1-2)

CSM Reşiţa – Aurul Brad 2-0 (1-0)

Dinamo Săsar – Mureşul Târgu Mureş 3-2 (1-1)

Gloria Bistriţa – AMEFA 2-2 (1-1)

CS Oradea – CSM Cluj 3-2 (2-2)

Jiul Petroşani – CSM Baia Mare 0-0

Etapa 13, 27 noiembrie 1960

Gloria Bistriţa – Dinamo Săsar 0-0

CSM Baia Mare – Industria Sârmei Câmpia Turzii 1-0 (1-0)

CS Oradea – Recolta Carei 3-1 (3-0)

CSM Cluj – CSM Reşiţa 1-1 (1-0)

Jiul Petroşani – Mureşul Târgu Mureş 1-1 (0-0)

AMEFA – CFR Timişoara 0-0

Aurul Brad – Arieşul Turda 0-0

Clasamentul turului

1 CSM Baia Mare 17 14-7

2 Jiul Petroşani 17 18-9
3 CS Oradea 17 24-15

4 Dinamo Săsar 17 21-15

5 Industria Sârmei Câmpia Turzii 15 27-15

6 CFR Timişoara 14 23-13

7 Mureşul Târgu Mureş 14 22-16

8 Arieşul Turda 14 16-15

9 CSM Cluj 13 15-23

10 CSM Reşiţa 12 13-17

11 AMEFA 11 11-17

12 Recolta Carei 10 10-22

13 Gloria Bistriţa 6 8-24

14 Aurul Brad 5 8-22

Evident, la alcătuirea clasamentului trebuie să ţinem cont de faptul că în acea perioadă se acordau doar 2 puncte pentru victorie. Golaverajul se calcula de asemenea diferit, nu prin scădere (ca şi astăzi), ci prin împărţire. De exemplu, CSM Baia Mare cu golaveraj 14-7, prin împărţire 2 (iar prin scădere + 7), avea golaveraj mai bun decât CS Oradea cu 24-15, prin împărţire 1,6 (prin scădere + 9)! De fapt, cuvântul golaveraj vine de la "goal average" care înseamnă raportul (fracţia) sau media dintre golurile marcate şi cele primite, spre deosebire de "goal difference", cum folosim azi golaverajul, ca diferenţă dintre cele două.

AMEFA se clasa aşadar abia pe locul 11 la sfârşitul turului și urma să aibă emoţii destul de mari în privinţa retrogradării, în retur, când Gloria Bistrița a încercat să revină în clasament și să se salveze. Totuși, cele două echipe care la sfârșitul turului erau în coada clasamentului, Gloria Bistriţa şi Aurul Brad, nu au mai putut evita retrogradarea la finalul campionatului. Mult mai interesantă a fost bătălia pentru promovare. Încă de la finele turului, nu mai puţin de patru echipe se aflau la egalitate, practic, pe primul loc. Ea avea să se desfășoare până în ultima etapă de campionat, când printr-o răsturnare spectaculoasă și neașteptată de situație, Jiul Petroșani avea să promoveze la golaveraj.
În cele 13 meciuri din tur, antrenorul Gheorghe Albu a folosit 20 de jucători. În meciul de Cupă cu CS Oradea au mai fost utilizați doi jucători care nu au jucat deloc în campionat, deci se poate spune că lotul AMEFA a cuprins 22 de jucători. Echipa standard a turului de campionat 1960-1961 a fost următoarea: Kiss - Juhasz, Dușan, Dodeanu - Jerger, Golovescu - Jurcă, Oroszhegyi, Papiu, Mercea, Ciurugă.
În poartă, Francisc Kiss a fost titular în 12 din cele 13 meciuri, lipsind doar la partida cu Dinamo Săsar, când în locul său a apărat Idul.
Linia de fundași s-a definitivat abia din etapa a 6-a, când a sosit de la UTA Nicolae Dodeanu, folosit apoi în toate jocurile ca fundaș central stânga. Fundaș central dreapta a jucat în toate cele 13 partide Ștefan Juhasz, iar libero Radin Dușan, care a lipsit la un singur meci (la Bistrița). Până la venirea lui Dodeanu, pe postul de fundaș central stânga au mai jucat Soliu (un meci), Golovescu sau Jerger.
La mijloc, cel mai stabil pe postul de half a fost Ioan Jerger, care a jucat 12 meciuri, lipsind doar în prima etapă (acasă cu CSM Reșița). Inițial folosit și ca fundaș sau atacant, el a rămas apoi constant pe poziția de mijlocaș, fiind totodată și executantul loviturilor de pedeapsă. Alături de el au evoluat mai mulți jucători, între care, mai des, Golovescu (8 meciuri), dar și Oroszhegyi sau Mercea, aceștia fiind însă mai des introduși în linia de atac.
În atac, cel mai constant a fost Toma Jurcă, care a evoluat în toate partidele pe postul de extremă dreaptă. Integralist a fost și Papiu, care însă a fost mutat pe diverse poziții în linia de atac, mai des ca inter dreapta sau centru atacant. Oroszhegyi a evoluat la rândul său în 11 meciuri (din totalul de 13), fiind jucătorul cel mai ”mutat” de pe o poziție pe alta în linia de atac și uneori chiar la mijloc. Fostul internațional și campion al României, Andrei Mercea, a jucat în 12 partide, lipsind chiar la ultima (acasă cu CFR Timișoara). Au fost ultimele sale apariții la AMEFA, evoluând atât în atac, îndeosebi ca inter stânga, cât și la mijloc; din retur n-a mai jucat. Postul cel mai ”deficitar” a fost cel de extremă stângă, unde, mai frecvent, a evoluat Ciurugă (6 meciuri). Au mai fost încercați Honig (4 jocuri) și juniorul Kishazi (3 jocuri). Și alți jucători au mai evoluat în atac în anumite jocuri, de exemplu Nedelcu (4 meciuri), Ristin (4 meciuri), Dibaczi (3 meciuri), Hess (2 meciuri), Ciobota (1 meci).
În general, atacul a dat cel mai slab randament, dovadă numărul scăzut de goluri marcate, doar 11 în cele 13 partide de campionat. În 5 meciuri AMEFA nu a înscris. În aceste condiții, golgeterul turului a fost Jurcă, cu 3 goluri (toate în deplasare!), urmat de Mercea și Papiu cu câte 2 goluri, în vreme ce Nedelcu, Ciurugă, Dușan și Jerger au marcat fiecare câte un gol (cel al lui Jerger a fost din penalty).
Să mai remarcăm și faptul că mai mult de jumătate de goluri (6) au fost înscrise în deplasare și că, de altfel, în deplasare s-au obținut chiar mai multe puncte decât pe teren propriu! Au fost, e adevărat, și mai multe partide în deplasare (7).
Oricum, per ansamblu, AMEFA a făcut un tur submediocru de campionat, cu rezultate contradictorii, mai degrabă slabe. A obținut doar 3 victorii, dintre care doar una pe teren propriu, 3-2 cu Mureșul Târgu Mureș. În deplasare a câștigat la Baia Mare (rezultatul cel mai surprinzător) și la Brad (ultima clasată) cu același scor, 1-0. Celelalte puncte se datorează celor 5 rezultate de egalitate, ”specialitatea casei”, doar Mureșul Târgu Mureș având mai multe egaluri în tur (6). Dintre rezultatele de egalitate, două pot fi considerate drept ”pozitive”, respectiv cele înregistrate în deplasare, la Carei și la Bistrița, două dintre contracandidatele la evitarea retrogradării. Celelalte trei sunt mai degrabă semieșecuri, fiind obținute pe teren propriu, unde AMEFA ar fi trebuit să se impună în fața unor echipe de mijlocul clasamentului (CSM Reșița, CSM Cluj și CFR Timișoara). Cele mai slabe rezultate au fost însă, evident, cele 5 înfrângeri, din care 2 ”acasă”, ce-i drept, cu echipe de pe primele locuri (Jiul Petroșani și Dinamo Săsar). În deplasare, AMEFA a pierdut la Oradea, Turda și Câmpia Turzii, mai greu de digerat prin prisma scorului (0-4) fiind înfrângerea de la Oradea, unde arădenii au totuși scuza că au jucat cu un om în minus aproape tot meciul, Jurcă accidentându-se în min. 10 (schimbările nu erau permise).
Rezultatele nu i-au mulțumit probabil pe cei din conducerea clubului, astfel că antrenorul Gheorghe Albu (fostul fundaș ”de fier” al naționalei României în anii 30) a părăsit echipa în pauza de iarnă, fiind înlocuit de Francisc Dvorzsak, un alt mare fost jucător al AMEFA din perioada interbelică.