Nimic nu se compară cu revenirea fotbalului pe gazon în competiții oficiale, după o pauză lungă de iarnă! Toți fanii sunt interesați să vadă noua față a echipei, jucătorii noi, uneori și antrenorii noi, și felul în care aceștia au folosit intervalul acesta lung de timp pentru pregătire. Este ca și un prim examen, pentru care echipa se pregătește intens. Numeroasele jocuri amicale de dinaintea începerii returului le-au arătat deja tehnicienilor care sunt atuurile și dezavantajele propriilor echipe, la ce mai au de lucru, care ar fi tactica ideală demnă de a fi folosită, care sunt jucătorii cei mai pregătiți care să intre pe teren. În plus, în primăvara anului 1961 a intervenit o modificare, care le va da multă bătaie de cap antrenorilor: noile prevederi ale regulamentului le permiteau să facă schimbări în timpul meciului! E drept că au voie să efectueze maxim două modificări: portarul (dacă e cazul) și un jucător de câmp. Dar tot e ceva, având în vedere că, până atunci, echipele ajungeau să joace în inferioritate numerică atunci când un jucător se accidenta și nu mai putea să continue. De altfel, la primele meciuri după intrarea în vigoare a acestor noi prevederi din regulament, antrenorii au fost încă destul de sceptici în a face schimbări, folosind jucătorii de rezervă (maxim 3 pe foaie, un portar și doi jucători de câmp) doar în cazul unor accidentări sau spre finalul partidei. Încetul cu încetul însă, antrenorii au învățat să facă și schimbări cu caracter tactic.
Returul campionatului categoriei (diviziei) B 1960-1961 a început, cum era obișnuit în acea vreme, în prima duminică din aprilie. AMEFA avea de jucat la Reșița, cu CSM, prima partidă din retur (etapa a 14-a), după un tur mai puțin reușit pentru ambele echipe. Înaintea partidei, reșițenii se aflau pe locul 10, cu 12 puncte (golaveraj 13-17) iar arădenii pe locul 11, cu 11 puncte (golaveraj 11-17). Cele două formații erau așadar vecine de clasament și aveau un avans de 5-7 puncte față de locurile 13 și 14, retrogradabile, ocupate de Gloria Bistrița, cu 6 puncte, și Aurul Brad (redenumită Dinamo Barza în retur), cu 5 puncte.
AMEFA a avut o pauză competițională cu multe evenimente în sânul echipei, în încercarea de a îmbunătăți rezultatele din retur și, în orice caz, de a nu avea emoții cu retrogradarea. Antrenorul principal Gheorghe Albu a fost ”retrogradat” în postura de antrenor secund iar Francisc Dvorzsak a devenit antrenor principal. La capitolul jucători, AMEFA i-a pierdut pe fostul internațional Andrei Mercea (retras din activitatea fotbalistică), pe înaintașii Ristin și Honig, precum și pe fundașul Soliu, aproape deloc utilizat în tur. Întăririle au venit în special în compartimentul ofensiv, cel mai deficitar: Chitic, Duma, Petica și Macavei iar în apărare, Tamaș. Chitic, Duma și Tamaș au jucat și la Reșița dar ceilalți doi nu au fost deloc folosiți în acest retur. În anii următori însă Macavei (venit de la juniorii UTA) a ajuns unul dintre cei mai importanți jucători ai echipei, fiind (și astăzi) considerat un adevărat simbol al fotbalului amefist.
Duminică, 2 aprilie 1961, la Reșița, o vreme superbă de primăvară a făcut ca numeroși iubitori ai fotbalului să se îndrepte spre stadionul din Valea Domanului (”30 Decembrie” se numea atunci arena). Alături de localnici, în tribună, și un grup de câteva sute de suporteri arădeni, veniți să-și vadă echipa favorită - AMEFA - în primul joc al returului. Semnele nu erau prea încurajatoare: AMEFA pierduse ultimul amical cu un scor dezastruos, 5-0, cu CFR Timișoara, în deplasare. Totuși, speranța moare ultima! La ora 16, cea oficială de începere a partidei, aproximativ 5000 de spectatori erau deja prezenți în tribune, așteptând primul fluier al arbitrului bucureștean Vasile Drug! Cele două echipe roșu-negre erau prezente pe teren în următoarea componență:
CSM Reșița: Boceanu - Husek, Apro, Bratu - Nicolin, Șchiopu - Jojart, Pătrașcu, Varga, Tischler, Sporea.
AMEFA: Kiss - Juhasz, Dușan, Tamaș - Jerger, Dodeanu - Jurcă, Chitic, Oroszhegyi, Duma, Papiu.
Spre finalul partidei, ambii antrenori au înlocuit câte un jucător de câmp: Mateon a intrat în locul lui Tischler la gazde și Ciurugă în locul lui Duma la oaspeți.
Încă de la început, reșițenii s-au instalat în jumătatea arădeană de teren, atacând poarta apărată de Kiss. Apro, Varga și Nicolin trimit primele șuturi dar fără să-i pună probleme deosebite goalkeeperului arădean. Antrenorii de la AMEFA, după cum se vede, au conceput o tactică ultra-defensivă: Dodeanu, deși pe hârtie mijlocaș, joacă mai mult ca al doilea stoper, dublându-l pe Dușan în apărare; Jerger are sarcini aproape exclusiv defensive; dintre atacanți, Oroszhegyi, care ar trebui să fie ”vârful de lance” al înaintării, evoluează mult retras, practic în spatele liniei ofensive, preluând baloane și distribuindu-le ca un veritabil mijlocaș coordonator.
Sarcina defensivei oaspeților pare mult ușurată și de evoluția slabă a atacanților reșițeni care, după forcingul de start, par tot mai incapabili să desfacă ”lacătul” AMEFA. Meciul devine tot mai dezamăgitor pentru spectatorii din tribune, jocul, tot mai încâlcit, se desfășoară cu predilecție la mijlocul terenului.
Și iată că, totuși, în minutul 25, se ivește o șansă nesperată pentru gazde: la o minge banală în careul oaspeților, fundașul Juhasz se împiedică și cade, atingând balonul cu mâna. Atât aștepta arbitrul: el acordă fără ezitare penalty pentru gazde. Execută Tischler... și Kiss, cu o paradă de zile mari, respinge în corner! Ratarea îi demoralizează și pe mai mult pe reșițeni, care nu mai sunt în stare până la pauză să creeze vreo acțiune ofensivă mai acătării. Oaspeții nu profită de situație, mulțumindu-se să se apere cât mai exact.
Pauza pare să fie un sfetnic bun, în special pentru echipa gazdă. Repriza a doua începe la fel ca și prima, cu atacuri susținute și tot mai periculoase ale reșițenilor. Varga (minutele 48 și 53) și Bratu (minutul 57) încearcă poarta de la distanță, fără succes. Minutul 61 aduce singurul gol al partidei. Dodeanu se accidentează după un duel mai tare cu un adversar și primește îngrijiri medicale pe margine. AMEFA se apără în zece și gazdele profită: după un schimb eficient de pase între Jojart, Varga și Tischler, ultimul, aflat în careu, expediază un șut puternic și precis, cu care îl învinge pe Kiss, recuperându-și greșeala de la penalty: 1-0.
AMEFA schimbă imediat tactica și trece în atac. Rolurile se schimbă total: de acum oaspeții atacă și gazdele se apără. În minutul 64, Jurcă scapă spre poartă, dar Boceanu intervine salvator la picioarele atacantului arădean. Același Jurcă se află în prim-planul celei mai mari ocazii arădene: el este oprit neregulamentar de Apro pe linia careului mare. În loc de penalty, arbitrul Drug uluiește asistența, acordând lovitură liberă indirectă de la 16 metri. Din păcate, și aceasta rămâne fără rezultat.
În ultimele minute, Ciurugă ia locul lui Duma și joacă extremă stânga iar Papiu trece în centrul atacului. Nici aceste schimbări tactice nu aduc însă egalarea mult dorită și căutată. Partida se încheie cu victoria la limită a echipei gazde care, fără să impresioneze prin acțiuni deosebite în câmp, a avut meritul de a-și dori victoria.
Chiar dacă afirmația de mai sus pare să facă parte din limbajul de lemn al fotbalului, se poate spune că în acest caz se potrivește deoarece, după cum s-a desfășurat partida, antrenorii Francisc Dvorzsak și Gheorghe Albu de la AMEFA nu și-au dorit decât un egal. Nu l-au obținut nici pe acesta: așa e când îți propui puțin, de multe ori reușești și mai puțin.
După această înfrângere, AMEFA a mai coborât un loc în clasament, ajungând pe 12, fiind depășită de Recolta Carei, care a câștigat (fără joc, 3-0) meciul de pe teren propriu cu Dinamo Săsar. Se anunța un retur de foc!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu