După două înfrângeri, era mare nevoie de o victorie, care a fost obţinută duminică, 30 octombrie, de la orele 19, pe terenul CMC 1, de următorii: Paul Şofron - Flaviu Marc, Andrei Braşovan, Raularian Rusu, Horea Ionuţ Meleg, Andrei Şişoe, Florin Mureşan, Horaţiu Mureşan, Tudor Boier şi Cătălin Schuller.
Nici nu am intrat bine pe teren, şi adversarii au înscris două goluri, dând senzaţia că vor câştiga la scor întâlnirea. AMEFA a echilibrat însă jocul, iar apoi a dominat destul de clar teritorial, dar Cătălin Schuller, Horea Meleg, Horaţiu Mureşan sau Tudor Boier nu au reuşit golul în prima parte.
În repriza a doua, Andrei Şişoe a trecut vârf de atac şi rezultatele nu au întârziat să apară. Mai întâi, el a aruncat mingea din aut la colţul lung, de unde Raularian Rusu a trimis în centru lui Tudor Boier, care a înscris: 1-2. În următoarele minute, Andrei Şişoe şi-a făcut datoria de vârf şi a marcat de două ori din careu, prima dată din pasa lui Flaviu Marc, apoi din cea a lui Tudor Boier, cu un şut din întoarcere. Abia începuse repriza şi BISTRIŢA era groggy! Pentru ca lucrurile să fie "liniştite", Horaţiu Mureşan a finalizat o fază la care mingea a "curs" pe banda dreaptă pe traseul Paul Şofron - Horea Meleg - Florin Mureşan: 4-2. În prelungiri, la ultima fază a partidei, adversarii au redus din handicap cu un şut puternic la colţul scurt.
Victoria, deşi obţinută la o diferenţă minimă, a fost una pe deplin meritată şi mai clară decât o arată scorul.
luni, 31 octombrie 2011
duminică, 23 octombrie 2011
Liderul a întors rezultatul: Klausenburg 07 - AMEFA 4-2 (2-2)
Duminică, 23 octombrie 2011, de la ora 19, pe terenul CMC 1, am întâlnit liderul la zi al diviziei E, Klausenburg 07. Deşi se anunţase o prezenţă masivă la acest meci, până la urmă AMEFA a avut o singură rezervă, evoluând cu: Paul Şofron - Adrian Macavei, Flaviu Marc, Raularian Rusu, Andrei Braşovan, Tudor Boier, Horaţiu Mureşan, Andrei Şişoe. Cartonaş galben: Tudor Boier (pentru comportament nesportiv).
Meciul poate fi descris foarte simplu imaginând două părţi ale sale: primele 10 minute, dominate de AMEFA, care a şi condus cu 2-0, şi apoi restul partidei, care a aparţinut echipei adverse, Klausenburg 07, care a şi reuşit până la pauză să egaleze, iar pe final să întoarcă rezultatul.
Fiind vorba de un meci în compania echipei de pe primul loc, cu şapte victorii din tot atâtea meciuri, pe de o parte, şi având pe teren mai mulţi jucători cu profil defensiv, pe de altă parte, am adoptat de la început o aşezare cu 3 fundaşi, 2 mijlocaşi şi un singur vârf (Andrei Şişoe). Acest fapt a părut să dea rezultate în debutul meciului, Andrei Şişoe reuşind să înscrie de două ori, prima dată reluând din apropiere un şut-centrare a lui Andrei Braşovan, iar a doua dată din degajarea lui Paul Şofron, prelungită de Horaţiu Mureşan.
La 2-0, adversarii au început să atace hotărât şi au pus presiune la poarta noastră. Ei au redus din handicap profitând de o eroare a lui Adrian Macavei şi au egalat cu un şut puternic din afara careului, mingea trecând printre mai mulţi jucători înainte de a intra între buturi.
În a doua repriză, atacurile s-au succedat la cele două porţi, dar, în vreme ce AMEFA nu a reuşit să-şi creeze situaţii clare de gol, atacurile celor de la Klausenburg 07 s-au dovedit mai de fiecare dată periculoase, Paul Şofron salvând de mai multe ori golul. Inevitabilul s-a produs spre sfârşitul partidei, când, pe fondul inexactităţilor din apărarea noastră, adversarii au reuşit să înscrie pentru 3-2 şi apoi chiar să se desprindă, la o fază la care Raularian Rusu şi Paul Şofron s-au încurcat reciproc în încercarea de a bloca adversarul.
Este a doua înfrângere consecutivă, şi în consecinţă moralul echipei este unul destul de scăzut, dar sperăm să ne revenim cât mai repede, şi cu aportul celor care au fost absenţi de la acest meci.
Meciul poate fi descris foarte simplu imaginând două părţi ale sale: primele 10 minute, dominate de AMEFA, care a şi condus cu 2-0, şi apoi restul partidei, care a aparţinut echipei adverse, Klausenburg 07, care a şi reuşit până la pauză să egaleze, iar pe final să întoarcă rezultatul.
Fiind vorba de un meci în compania echipei de pe primul loc, cu şapte victorii din tot atâtea meciuri, pe de o parte, şi având pe teren mai mulţi jucători cu profil defensiv, pe de altă parte, am adoptat de la început o aşezare cu 3 fundaşi, 2 mijlocaşi şi un singur vârf (Andrei Şişoe). Acest fapt a părut să dea rezultate în debutul meciului, Andrei Şişoe reuşind să înscrie de două ori, prima dată reluând din apropiere un şut-centrare a lui Andrei Braşovan, iar a doua dată din degajarea lui Paul Şofron, prelungită de Horaţiu Mureşan.
La 2-0, adversarii au început să atace hotărât şi au pus presiune la poarta noastră. Ei au redus din handicap profitând de o eroare a lui Adrian Macavei şi au egalat cu un şut puternic din afara careului, mingea trecând printre mai mulţi jucători înainte de a intra între buturi.
În a doua repriză, atacurile s-au succedat la cele două porţi, dar, în vreme ce AMEFA nu a reuşit să-şi creeze situaţii clare de gol, atacurile celor de la Klausenburg 07 s-au dovedit mai de fiecare dată periculoase, Paul Şofron salvând de mai multe ori golul. Inevitabilul s-a produs spre sfârşitul partidei, când, pe fondul inexactităţilor din apărarea noastră, adversarii au reuşit să înscrie pentru 3-2 şi apoi chiar să se desprindă, la o fază la care Raularian Rusu şi Paul Şofron s-au încurcat reciproc în încercarea de a bloca adversarul.
Este a doua înfrângere consecutivă, şi în consecinţă moralul echipei este unul destul de scăzut, dar sperăm să ne revenim cât mai repede, şi cu aportul celor care au fost absenţi de la acest meci.
luni, 17 octombrie 2011
Acum 100 de ani: fotbalul în cadrul cluburilor atletice
Contextul înfiinţării clubului AMTE / AMEFA în 1911 nu poate fi înţeles fără o analiză de ansamblu a ceea ce însemna fotbalul acum 100 de ani în Imperiul Austro-Ungar, şi cu precădere în jumătatea maghiară a acestuia, până la Marea Unire.
De la început, trebuie precizat că, la fel ca şi în alte părţi, fotbalul a ajuns în imperiu cu ajutorul britanicilor. Primul club de fotbal s-a înfiinţat la Viena în 1894 şi s-a numit First Vienna Football Club (echipa este încă activă, în a doua ligă austriacă). Prima echipă de fotbal a apărut la Budapesta în 1897 şi până în 1900 existau deja suficiente echipe pentru ca în anul următor, 1901, să ia fiinţă Federaţia Maghiară de Fotbal şi să se organizeze primul campionat (e drept, exclusiv cu echipe din Budapesta, situaţie care va rămâne identică şi în anii următori).
Majoritatea echipelor de fotbal s-au înfiinţat în cadrul unor cluburi sportive deja existente. Dintre acestea, se evidenţiază cluburile atletice, cluburile de gimnastică şi scrimă, cercurile de educaţie fizică, reuniunile şi asociaţiile sportive, cluburile universitare, cluburile sportive muncitoreşti sau feroviare. Au fost şi situaţii în care s-au înfiinţat cluburi de fotbal exclusive, dar acestea au fost puţine şi deseori au avut o existenţă efemeră. De pe teritoriul actual al României, se evidenţiază Societatea de Fotbal Arad, înfiinţată în 5 iulie 1899, şi peste mai puţin de două luni "înghiţită" de Clubul Atletic Arad, şi Clubul de Fotbal Timişoara, înfiinţat în 26 aprilie 1902, şi devenit ulterior Clubul Atletic Timişoara.
De altfel, cluburile atletice aveau să joace un rol decisiv în dezvoltarea fotbalului la începuturile acestuia. Tocmai din acest motiv, am alcătuit o listă a cluburilor atletice (cu denumirea originală, în maghiară, şi traducerea corespunzătoare) din Budapesta şi Viena, din zona de est şi sud a Ungariei, precum şi din Vojvodina, Banat, Crişana, Transilvania, Maramureş şi estul Slovaciei, pentru a avea o privire de ansamblu asupra dezvoltării sportului cu balonul rotund în cadrul cluburilor atletice până la Marea Unire şi imediat după. Fără îndoială, această listă nu este una exhaustivă, şi nici nu putem garanta 100% corectitudinea sa, iar orice completări sau corecturi sunt binevenite. De asemenea, nu minimalizăm sub nicio formă celelalte cluburi în cadrul cărora au apărut secţii de fotbal, ele urmând să fie prezentate în viitor.
De la început, trebuie precizat că, la fel ca şi în alte părţi, fotbalul a ajuns în imperiu cu ajutorul britanicilor. Primul club de fotbal s-a înfiinţat la Viena în 1894 şi s-a numit First Vienna Football Club (echipa este încă activă, în a doua ligă austriacă). Prima echipă de fotbal a apărut la Budapesta în 1897 şi până în 1900 existau deja suficiente echipe pentru ca în anul următor, 1901, să ia fiinţă Federaţia Maghiară de Fotbal şi să se organizeze primul campionat (e drept, exclusiv cu echipe din Budapesta, situaţie care va rămâne identică şi în anii următori).
Majoritatea echipelor de fotbal s-au înfiinţat în cadrul unor cluburi sportive deja existente. Dintre acestea, se evidenţiază cluburile atletice, cluburile de gimnastică şi scrimă, cercurile de educaţie fizică, reuniunile şi asociaţiile sportive, cluburile universitare, cluburile sportive muncitoreşti sau feroviare. Au fost şi situaţii în care s-au înfiinţat cluburi de fotbal exclusive, dar acestea au fost puţine şi deseori au avut o existenţă efemeră. De pe teritoriul actual al României, se evidenţiază Societatea de Fotbal Arad, înfiinţată în 5 iulie 1899, şi peste mai puţin de două luni "înghiţită" de Clubul Atletic Arad, şi Clubul de Fotbal Timişoara, înfiinţat în 26 aprilie 1902, şi devenit ulterior Clubul Atletic Timişoara.
De altfel, cluburile atletice aveau să joace un rol decisiv în dezvoltarea fotbalului la începuturile acestuia. Tocmai din acest motiv, am alcătuit o listă a cluburilor atletice (cu denumirea originală, în maghiară, şi traducerea corespunzătoare) din Budapesta şi Viena, din zona de est şi sud a Ungariei, precum şi din Vojvodina, Banat, Crişana, Transilvania, Maramureş şi estul Slovaciei, pentru a avea o privire de ansamblu asupra dezvoltării sportului cu balonul rotund în cadrul cluburilor atletice până la Marea Unire şi imediat după. Fără îndoială, această listă nu este una exhaustivă, şi nici nu putem garanta 100% corectitudinea sa, iar orice completări sau corecturi sunt binevenite. De asemenea, nu minimalizăm sub nicio formă celelalte cluburi în cadrul cărora au apărut secţii de fotbal, ele urmând să fie prezentate în viitor.
Cluburi atletice (AC sau AK):
Magyar Athletikai Club (MAC Budapesta) – 1875, secţia de fotbal – 1898
Wiener Athletiksport Club (WAC) – 1896, secţia de fotbal – 14 octombrie 1897
Szegedi Atlétikai Klub (SZAK) – 22 mai 1899
Aradi Athlétikai Club (AAC / CA Arad) – 25 august 1899 - iniţial Societatea de Fotbal Arad - 5 iulie 1899
Budapesti Atlétikai Klub (BAK) – 31 martie 1900
Bácska Szabadkai Athlétikai Club (viitoarea Spartak Subotica) – 3 august 1901
Temesvári Football Klub (TFK, mai târziu TAC / CA Timişoara) – 26 aprilie 1902
Kaposvári Atlétikai Club – 2 mai 1903
Verseci Athletikai Club (CA Vârşeţ) – 1903
Kassai Atlétikai Club (CA Kosice) – 1903
Kolozsvári Atlétikai Club (KAC / CA Cluj, viitoarea Ferar) – 8 februarie 1885, fotbal – 1904
Pécsi Atlétikai Club (PAC) – 1886, fotbal – înainte de 1910
Ungvári Athletikai Club (CA Ujgorod) – 1906
Gyöngyösi Atlétikai Klub – 1906
Kispesti Atlétikai Club (viitoarea Honvéd Budapesta) – 10 august 1908
Lippai Atlétikai Club (CA Lipova) – 1908? secţia de fotbal - ?
Szarvasi Torna és Atlétikai Club (SzTAC) – 17 iunie 1909
Sátoraljaújhelyi Athletikai Club – 8 iulie 1909
Nagyváradi Atlétikai Club (NAC / CAO – Oradea) – 1910
Újvidéki Athletikai Club (UAC / CA Novi Sad) – 1910
Csabai (Békéscsabai) Atlétikai Klub (CsAK) – 31 martie 1912
Makói Atlétikai Klub (MAK) – 1912
Diósgyőri Atlétikai Club (Miskolc) – 1913
Gyulai Atlétikai Club (GyAC) – 1 noiembrie 1913
Clubul Atletic al Minelor Petroşani (CAMP, viitoarea Jiul) – 1919
Clubul Atletic Român Lugoj – 1919
marți, 11 octombrie 2011
Prima înfrângere: MADI - AMEFA 3-2 (2-1)
O seară tristă, cea de luni, 10 octombrie, când am consemnat primul eşec pentru AMEFA 1911 în acest campionat. Partida, jucată de la orele 18 pe terenul CMC 2, a fost în nota ultimelor întâlniri, deosebit de disputată, câteodată prea tensionată, iar rezultatul a fost sub semnul întrebării până în ultima secundă.
Deşi se anunţase o prezenţă-record pentru acest meci, până la urmă doar nouă jucători s-au prezentat pentru AMEFA, şi anume: Paul Şofron - Andrei Şişoe, Eugen Ciobanu, Raularian Rusu, Flaviu Marc, Raul Tat, Tudor Boier, Horaţiu Mureşan şi Cătălin Schuller. Fără a căuta justificări, trebuie totuşi precizat că Flaviu Marc şi Cătălin Schuller au evoluat accidentaţi, iar Tudor Boier s-a accidentat în repriza a doua. Adversarii au scăpat fără cartonaş galben (deşi vârful lor de atac a întrecut măsura, şi ca faulturi, şi ca limbaj şi atitudine), în schimb a primit cartonaş galben Paul Şofron, la una din incursiunile sale în atac, încheiată cu un fault din spate.
Cei de la MADI au arătat de la bun început că sunt o echipă solidă şi au expediat câteva şuturi puternice, dar Şofron a apărat bine. La poarta cealaltă, Horaţiu Mureşan, Raul Tat şi Tudor Boier au încercat vigilenţa portarului, fără succes. Golurile au venit abia pe finalul primei reprize. Adversarii au înscris în urma unui corner, cu un şut pe jos, apoi la capătul unei acţiuni de atac în care au făcut şah-mat defensiva noastră: 2-0. AMEFA a redus din diferenţă aproape imediat, printr-o execuţie din lovitură liberă, pe sub zid, a lui Tudor Boier, dintr-un unghi destul de dificil.
În repriza a doua, AMEFA a alergat după egalare, în vreme ce MADI a încercat să dea replica pe contraatac, fără să aibă însă situaţii clare de gol. Asaltul buturilor adverse s-a intensificat şi finalmente s-a concretizat pe tabelă, deşi printr-un autogol, la o minge deviată în proprie poartă de un fundaş la o pasă a lui Andrei Şişoe: 2-2. Adversarii au reuşit însă golul victoriei cu doar câteva minute înainte de final, drept rezultat al unui atac în care au avut superioritate pe flancuri. În prelungiri, Raularian Rusu ar fi putut egala din careu, dar fundaşii adverşi au respins de pe linia porţii, la o fază la care s-a cerut şi penalty (pentru un presupus henţ).
Victoria celor de la MADI este totuşi meritată, deşi, cu puţin mai multă şansă, AMEFA ar fi putut obţine măcar un egal. Sperăm ca această înfrângere să ajute echipa să "crească", să-şi înţeleagă mai bine carenţele, în special la capitolul la care adversarii s-au dovedit superiori: organizare în joc.
Deşi se anunţase o prezenţă-record pentru acest meci, până la urmă doar nouă jucători s-au prezentat pentru AMEFA, şi anume: Paul Şofron - Andrei Şişoe, Eugen Ciobanu, Raularian Rusu, Flaviu Marc, Raul Tat, Tudor Boier, Horaţiu Mureşan şi Cătălin Schuller. Fără a căuta justificări, trebuie totuşi precizat că Flaviu Marc şi Cătălin Schuller au evoluat accidentaţi, iar Tudor Boier s-a accidentat în repriza a doua. Adversarii au scăpat fără cartonaş galben (deşi vârful lor de atac a întrecut măsura, şi ca faulturi, şi ca limbaj şi atitudine), în schimb a primit cartonaş galben Paul Şofron, la una din incursiunile sale în atac, încheiată cu un fault din spate.
Cei de la MADI au arătat de la bun început că sunt o echipă solidă şi au expediat câteva şuturi puternice, dar Şofron a apărat bine. La poarta cealaltă, Horaţiu Mureşan, Raul Tat şi Tudor Boier au încercat vigilenţa portarului, fără succes. Golurile au venit abia pe finalul primei reprize. Adversarii au înscris în urma unui corner, cu un şut pe jos, apoi la capătul unei acţiuni de atac în care au făcut şah-mat defensiva noastră: 2-0. AMEFA a redus din diferenţă aproape imediat, printr-o execuţie din lovitură liberă, pe sub zid, a lui Tudor Boier, dintr-un unghi destul de dificil.
În repriza a doua, AMEFA a alergat după egalare, în vreme ce MADI a încercat să dea replica pe contraatac, fără să aibă însă situaţii clare de gol. Asaltul buturilor adverse s-a intensificat şi finalmente s-a concretizat pe tabelă, deşi printr-un autogol, la o minge deviată în proprie poartă de un fundaş la o pasă a lui Andrei Şişoe: 2-2. Adversarii au reuşit însă golul victoriei cu doar câteva minute înainte de final, drept rezultat al unui atac în care au avut superioritate pe flancuri. În prelungiri, Raularian Rusu ar fi putut egala din careu, dar fundaşii adverşi au respins de pe linia porţii, la o fază la care s-a cerut şi penalty (pentru un presupus henţ).
Victoria celor de la MADI este totuşi meritată, deşi, cu puţin mai multă şansă, AMEFA ar fi putut obţine măcar un egal. Sperăm ca această înfrângere să ajute echipa să "crească", să-şi înţeleagă mai bine carenţele, în special la capitolul la care adversarii s-au dovedit superiori: organizare în joc.
sâmbătă, 8 octombrie 2011
Greu, dar meritat: Casa Locco - AMEFA 2-3 (0-1)
Vineri, 7 octombrie, în ultima zi frumoasă a unui sezon cald prelungit, AMEFA a întâlnit pe terenul CMC, de la orele 18, echipa Casa Locco. Partida a fost una deosebit de aspră, tensionată, presărată cu intrări la limita şi peste limita regulamentului. Adversarii, cu o medie de vârstă mai ridicată decât a noastră, au încercat să joace uneori la intimidare, fiind sancţionaţi şi cu un cartonaş galben.
AMEFA s-a prezentat cu un lot mult schimbat faţă de întâlnirile anterioare: George Gligor - Andrei Şişoe, Raularian Rusu, Horea Ionuţ Meleg, Flaviu Marc, Horaţiu Mureşan, Marius Marchiş, Cătălin Schuller. În acest context, relaţiile de joc au avut de suferit, în special în debutul partidei, dominat de cei de la Casa Locco, care au şi ratat câteva ocazii. Treptat însă, AMEFA a pus stăpânire pe joc şi, după o serie de ratări ale celor două vârfuri de atac - Marius Marchiş şi Cătălin Schuller - a venit şi golul, printr-o execuţie spectaculoasă, la vinclu, a lui Flaviu Marc.
În a doua repriză, adversarii au avut mai mult iniţiativa, încercând din răsputeri să egaleze, şi au avut şi câteva bune oportunităţi de a marca, nevalorificate. AMEFA a dat însă o replică destul de consistentă şi, beneficiind de spaţiile largi din apărarea adversă, a reuşit să-şi majoreze avantajul prin Horaţiu Mureşan.
La 2-0 şi-a făcut din nou apariţia relaxarea în tabăra noastră, repede taxată de echipa adversă, care a redus din diferenţă. Horaţiu Mureşan a înscris pentru 3-1 din poziţie de singur cu portarul, după o acţiune colectivă, dar, cu trei minute înainte de sfârşitul timpului regulamentar, Casa Locco a mai punctat odată. Minutele de final şi cele din prelungiri au trecut foarte greu, dar în cele din urmă ne-am bucurat pentru un nou succes, la limită, dar obţinut pe merit.
AMEFA s-a prezentat cu un lot mult schimbat faţă de întâlnirile anterioare: George Gligor - Andrei Şişoe, Raularian Rusu, Horea Ionuţ Meleg, Flaviu Marc, Horaţiu Mureşan, Marius Marchiş, Cătălin Schuller. În acest context, relaţiile de joc au avut de suferit, în special în debutul partidei, dominat de cei de la Casa Locco, care au şi ratat câteva ocazii. Treptat însă, AMEFA a pus stăpânire pe joc şi, după o serie de ratări ale celor două vârfuri de atac - Marius Marchiş şi Cătălin Schuller - a venit şi golul, printr-o execuţie spectaculoasă, la vinclu, a lui Flaviu Marc.
În a doua repriză, adversarii au avut mai mult iniţiativa, încercând din răsputeri să egaleze, şi au avut şi câteva bune oportunităţi de a marca, nevalorificate. AMEFA a dat însă o replică destul de consistentă şi, beneficiind de spaţiile largi din apărarea adversă, a reuşit să-şi majoreze avantajul prin Horaţiu Mureşan.
La 2-0 şi-a făcut din nou apariţia relaxarea în tabăra noastră, repede taxată de echipa adversă, care a redus din diferenţă. Horaţiu Mureşan a înscris pentru 3-1 din poziţie de singur cu portarul, după o acţiune colectivă, dar, cu trei minute înainte de sfârşitul timpului regulamentar, Casa Locco a mai punctat odată. Minutele de final şi cele din prelungiri au trecut foarte greu, dar în cele din urmă ne-am bucurat pentru un nou succes, la limită, dar obţinut pe merit.
duminică, 2 octombrie 2011
Fără goluri: AMEFA 1911 - ŢÂNŢARII 0-0
Duminică, 2 octombrie, de la orele 18, AMEFA ar fi trebuit să întâlnească pe cei de la Casa Locco, dar în cele din urmă am avut parte de un alt adversar, ŢÂNŢARII, care, în ciuda numelui mai comic, s-a dovedit a fi o echipă destul de solidă şi bine aşezată în teren.
AMEFA 1911 s-a prezentat cu: Paul Şofron - Adrian Macavei, Andrei Braşovan, Raularian Rusu, Sergiu Ardelean, Flaviu Marc, Florin Mureşan, Tudor Boier şi Andrei Şişoe. Cartonaş galben: Tudor Boier (pentru faulturi repetate).
Prima repriză a fost una destul de echilibrată, cu AMEFA având mai mult posesia mingii, dar ajungând rareori în poziţie de finalizare. Adversarii au avut câteva contraatacuri reuşite, dar nu au reuşit să înscrie.
În a doua parte, fazele de poartă s-au înmulţit, dar ambele defensive şi-au făcut foarte bine treaba. ŢÂNŢARII erau cât pe-aici să ne "înţepe" în câteva rânduri, dar fie a intervenit Paul Şofron, fie atacanţii lor nu au nimerit spaţiul porţii. Au avut inclusiv o bară, la o fază la care au scăpat singuri cu portarul.
AMEFA a forţat mai mult victoria, în special pe final, când şi atacanţii noştri au avut câteva situaţii clare de gol, inclusiv în ultimul minut (prin Florin Mureşan), dar mingea parcă nu a dorit să intre în poartă.
Echipa a părut din păcate deseori ruptă la mijlocul terenului, majoritatea mingilor fiind aruncate "la bătaie" în atac, unde fundaşii adverşi au câştigat majoritatea duelurilor. Atacanţii (la un moment dat în număr de patru) "uitau" la rândul lor să vină în sprijinul apărării, dând posbilitatea adversarilor să contraatace supranumeric.
În cele din urmă, rezultatul este echitabil, deşi este unul cu totul neobişnuit!
AMEFA 1911 s-a prezentat cu: Paul Şofron - Adrian Macavei, Andrei Braşovan, Raularian Rusu, Sergiu Ardelean, Flaviu Marc, Florin Mureşan, Tudor Boier şi Andrei Şişoe. Cartonaş galben: Tudor Boier (pentru faulturi repetate).
Prima repriză a fost una destul de echilibrată, cu AMEFA având mai mult posesia mingii, dar ajungând rareori în poziţie de finalizare. Adversarii au avut câteva contraatacuri reuşite, dar nu au reuşit să înscrie.
În a doua parte, fazele de poartă s-au înmulţit, dar ambele defensive şi-au făcut foarte bine treaba. ŢÂNŢARII erau cât pe-aici să ne "înţepe" în câteva rânduri, dar fie a intervenit Paul Şofron, fie atacanţii lor nu au nimerit spaţiul porţii. Au avut inclusiv o bară, la o fază la care au scăpat singuri cu portarul.
AMEFA a forţat mai mult victoria, în special pe final, când şi atacanţii noştri au avut câteva situaţii clare de gol, inclusiv în ultimul minut (prin Florin Mureşan), dar mingea parcă nu a dorit să intre în poartă.
Echipa a părut din păcate deseori ruptă la mijlocul terenului, majoritatea mingilor fiind aruncate "la bătaie" în atac, unde fundaşii adverşi au câştigat majoritatea duelurilor. Atacanţii (la un moment dat în număr de patru) "uitau" la rândul lor să vină în sprijinul apărării, dând posbilitatea adversarilor să contraatace supranumeric.
În cele din urmă, rezultatul este echitabil, deşi este unul cu totul neobişnuit!
Abonați-vă la:
Postări (Atom)