Ovidiu Păcurariu s-a născut pe 10 aprilie 1951 la Arad, într-o familie de iubitori ai sportului. Tatăl său, Gheorghe Păcurariu (născut în 1921) jucase la Politehnica Timișoara în perioada 1945-1950, fiind părtaș la prima promovare a Politehnicii în Divizia A, în 1948.
La Arad, Ovidiu Păcurariu a copilărit în cartierul Pârneava, unde fotbalul era la mare cinste, jucând alături de viitori mari fotbaliști ai orașului și ai țării. A pus însă la mare preț și școala. A fost un elev strălucit și a continuat studiile la Timișoara, la Institutul Politehnic, Facultatea de Mecanică, specialitatea TCM, pe care a absolvit-o în 1975.
Revenit la Arad, ca inginer, s-a angajat la Uzina de Vagoane din Arad (UVA), unde și-a petrecut o mare parte din activitatea sa profesională. În paralel însă nu a uitat fotbalul, ocupându-se tot mai mult de echipa de fotbal a Uzinei de Vagoane, fosta AMEFA, care pe vremea aceea se numea Rapid Arad. În anii 1980, ca urmare a pasiunii sale nestăvilite pentru fotbal, dar și a profesionalismului de care a dat dovadă, a devenit vicepreședintele secției de fotbal a echipei Rapid.
După 1990, când echipa se numea deja Vagonul și apoi (din 1992) Astra, la fel ca și Uzina de Vagoane, Ovidiu Păcurariu a ocupat din nou funcția de vicepreședinte al secției de fotbal. A fost totodată și organizator de competiții și ofițer de presă al clubului, fiind permanent în postura de liant între mass-media și jucători. De altfel, relația sa cu presa a fost atât de bună deoarece și domnia sa deja scria articole pe teme sportive, și, în scurt timp, această nouă pasiune s-a transformat într-o a doua meserie, cea de jurnalist sportiv, pe care a practicat-o de altfel până la moarte. A colaborat activ cu diverse ziare și publicații din Arad și Timișoara, de notorietate fiind articolele sale foarte bine scrise și documentate din săptămânalul timișorean Fotbal Vest.
În anul 1999, când la Arad s-au sărbătorit 100 de ani de la primul meci de fotbal de pe teritoriul actual al României, Ovidiu Păcurariu a făcut parte din acel grup de entuziaști care au dorit să reînființeze echipa de fotbal Vagonul (sau Astra), având totodată și sprijinul Uzinei de Vagoane Astra-Trinity. A fost preluată echipa de fotbal Motorul Arad, care era în pragul desființării în Campionatul Județean Arad, și o perioadă echipa s-a numit Motorul-Astra. Cu acest nume, echipa a câștigat Campionatul Județean Arad în sezonul 1999-2000, promovând direct în Divizia C (fără baraj).
În anul 2000, echipa s-a mutat pe stadionul istoric CFR-Vagonul, iar numele acesteia a fost schimbat în Atletic Club Universitatea (ACU) Astra-Trinity Arad, iar Ovidiu Păcurariu a fost printre cei care au dus greul la noul club, în funcțiile sale multiple, de organizator de competiții și ofițer de presă, printre altele. A fost o perioadă fericită la început, echipa luptând pentru promovarea în Divizia B, care în cele din urmă a fost reușită în 2003. Din păcate, sprijinul din partea Uzinei de Vagoane Astra-Trinity a încetat, și echipa a rămas doar cu numele ACU Arad, chinuindu-se în divizia B să se salveze de la retrogradare, și retrogradând în cele din urmă în 2005, când a fost de altfel la un pas de desființare. Era anul în care i s-a pus cruce și stadionului CFR-Vagonul de către autoritățile locale din Arad, în frunte cu primarul Gheorghe Falcă.
Ovidiu Păcurariu s-a opus din răsputeri demolării stadionului, dar el și ceilalți care gândeau ca și el au fost îndepărtați de la club în vara anului 2005. Noua conducere a clubului ACU Arad a trebuit să accepte demolarea (care s-a produs propriu-zis în 2006) și să se retragă pe stadionul Motorul, redenumit pompos Stadionul Municipal, unde ACU Arad avea să evolueze în ligile a treia și a doua până la desființare, în anul 2011.
Ovidiu Păcurariu nu a mai continuat la ACU după anul 2005, în ciuda eforturilor sale susținute din anii anteriori. A rămas în continuare un apropiat al echipei, dar și al fotbalului în ansamblu, fenomen căruia i-a dedicat o bună parte din viață, scriind în continuare cronici și editoriale de mare impact în diferite publicații arădene sau timișorene.
Dincolo de aspectele fotbalistice sau jurnalistice, a fost un om integru, cu suflet mare, iubit de toți cei din jurul său. A fost un soț și tată care a fost mereu alături de familia sa.
A plecat prea devreme dintre noi, pe 31 ianuarie 2022.
Va rămâne mereu în memoria noastră. Dumnezeu să-l odihnească în pace!
Sursa foto: sportarad.ro
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu