După 9 etape din campionat care au însemnat tot atâtea înfrângeri, AMEFA a reușit în sfârșit să obțină primele puncte în etapa a 10-a, culmea, în deplasare și într-o etapă intermediară, disputată, miercuri, 11 octombrie, de la ora 16. Este greu de înțeles cum asociațiile sportive din Liga a 5-a, zona Cluj, se lasă călcate în picioare de AJF Cluj, care programează etape intermediare în ciuda dorinței explicite a majorității asociațiilor sportive de a disputa meciuri exclusiv în week-end, având în vedere că la acest nivel toți jucătorii sunt amatori și au un loc de muncă, astfel că programarea unui meci în timpul săptămânii, chiar și la ora 16, face ca multe dintre echipe să vină cu un efectiv redus de jucători.
Întâmplător, de data aceasta, AMEFA a fost echipa oarecum avantajată, deoarece a reușit să adune 11 jucători (dintre care 2 portari) cu care să se prezinte miercuri la Borșa. Se părea chiar că meciul nu va avea loc, pentru că nu era decât o persoană la teren, dar cu 5 minute înainte de ora fixată, 16, au început să apară jucătorii gazdelor. Până s-a trasat terenul au venit și alți jucători de la AS Borșa, dar chiar și așa, aceștia nu au fost decât 10, deci practic au jucat cu un om în minus tot meciul, care a început, de fapt, pe la 16.30.
AMEFA a evoluat cu: Paul Șofron - Cosmin Hetea, Andrei Lakatos, Emil Trifan, Lucian Macri - Marius Bolda, Victor Iovănescu, Rareș Suciaghi, Bogdan Puskas - Giuseppe Perelli, Tudor Herlea. Echipa a fost încurajată de pe bancă de Raularian Rusu și Eugen Ciobanu, iar din tribună de fostul antrenor George Cotuț, care a fost de altfel singurul spectator al acestui joc. Cealaltă persoană prezentă în tribună a fost, de fapt, observatorul jocului din partea AJF, domnul Claudiu Rusu.
Partida a fost arbitrată de Mihai Paul Vasile Lucaciu la centru, ajutat de Alexandru Mănișor (ambii din Cluj-Napoca) și Laurențiu Ludovic Stoianovici (Turda) - asistenți. Cu toate că meciurile precedente dintre cele două echipe au fost destul de încrâncenate, de data aceasta s-a jucat neașteptat de fair-play. Nu s-au acordat cartonașe galbene.
AMEFA a dominat partida și a obținut în mod meritat victoria, chiar dacă se părea că nici de data aceasta nu va reuși nimeni să înscrie. Golul s-a marcat abia în minutul 88, după o fază prelungită de atac la poarta gazdelor, care, după un corner, au blocat mai multe șuturi ale jucătorilor de la AMEFA, apoi Rareș Suciaghi a încercat să dribleze, nu i-a reușit, dar a pasat în cele din urmă spre Victor Iovănescu, venit din spate, care a trimis mingea printre mai mulți jucători, în vinclu: 0-1.
Până la gol însă, am asistat la un meci de slabă factură tehnică și spectaculară. AS Borșa a început mai timorat, AMEFA având aproape exclusiv inițiativa pe parcursul primei reprize. Cosmin Hetea, care s-a descurcat foarte bine pe postul de fundaș dreapta, a trimis un șut spectaculos de la mare distanță, mingea lovind transversala în apropiere de vinclu (min. 17). Atacanții de ocazie, Giuseppe Perelli (de obicei fundaș) și Tudor Herlea (de obicei portar), nu au cooperat însă foarte bine, și AMEFA a avut relativ puține situații clare de a marca din careu. În minutul 41, Giuseppe Perelii a ajuns totuși într-o situație foarte bună de a finaliza, dar a ratat de puțin ținta.
În repriza a doua, gazdele au fost ceva mai îndrăznețe și chiar au avut câteva bune oportunități la poarta lui Paul Șofron. Ocaziile mai mari le-au aparținut însă tot oaspeților. AMEFA a forțat mai mult pe cele două flancuri, unde Marius Bolda și Bogdan Puskas au fost foarte activi, dar și pe centru, unde a încercat mai mereu să pătrundă Rareș Suciaghi. Cea mai mare șansă de a înscrie i-a aparținut lui Marius Bolda, care a trimis un șut năpraznic, din careu, în bara laterală (min. 67). Giuseppe Perelli s-a achitat totuși mai bine în această repriză de sarcinile sale, mai degrabă asemănătoare unui pivot, distribuind mingi utile pentru colegii din atac, și luptându-se cu fundașii adverși la mingile înalte.
Golul din minutul 88 a declanșat fiesta în tabăra amefistă după meci. Sperăm ca aceste prime trei puncte să însemne descătușarea de care echipa avea de multă vreme foarte mare nevoie.