Remember: Sătmăreana - Vagonul Arad 0-0 pe 18 aprilie 1965, etapa a 18-a a Campionatului Republican, categoria (divizia) B, seria a II-a

AMEFA și-a schimbat în 1961 numele în Vagonul Arad, nume cu care echipa a fost mai cunoscută pe parcursul ultimelor trei decenii de comunism. De fapt, clubul se asociase cu Fabrica de Vagoane încă din 1948, când a avut loc fuziunea dintre AMEFA și Astra, aceasta din urmă fiind echipa care jucase înainte sub patronajul fabricii, care purtase numele de ”Astra” în perioada interbelică și puțin după război.

După câțiva ani în categoria (divizia) B, ca urmare a restructurării ligilor inferioare și a scăderii numărului de serii în categoria B de la trei la doar două, Vagonul a retrogradat în reînființata divizie C la sfârșitul campionatului 1962-1963, dar avea să cîștige seria de categoria C în 1963-1964 și să revină astfel imediat în al doilea eșalon fotbalistic al țării, compus de data aceasta, în sezonul 1964-1965, din doar două serii, cu câte 14 echipe fiecare. Despre acest campionat am mai scris aici.

Vagonul a avut o evoluție bună în turul de campionat și a început returul la fel de bine, clasându-se pe un nesperat loc 3 după etapa a 17-a, înaintea disputei de la Satu Mare, cu Sătmăreana. Echipa din Satu Mare, dimpotrivă, se afla pe locul 12, și la foarte mică distanță de locul 13 (retrogradabil; ultimele două echipe din serie retrogradau). Sătmăreana își schimbase la rândul său numele; echipa provenea de fapt din fosta Dinamo Săsar, echipă băimăreană promovată în 1960 în categoria B, și care a fost mutată în anul următor la Satu Mare (pe atunci în aceeași regiune - Maramureș), numindu-se inițial ASMD (Asociația Sportivă Muncitoresc-Dinamovistă) Satu Mare, înainte de a deveni Sătmăreana. Peste alți câțiva ani, ea își va schimba din nou numele, în Metalul, și apoi Olimpia Satu Mare, aceasta din urmă fiind denumirea cu care a devenit cunoscută în fotbalul românesc și cu care continuă și azi.

Duminică, 18 aprilie 1965, pe stadionul din Satu Mare, la fluierul arbitrului Romulus Popa (Oradea), și în fața a câteva mii de spectatori, au evoluat formațiile:

Sătmăreana: Pop - Suciu, Borbely, Nagy, Șavaniu - Kuki, Marian - Teodosiu, Meszaros, Auner (46 Silaghi), Tiron. Antrenor: Emil Avasilichioaie.

Vagonul: Kiss - Petschovschi II, Lenarth, Izghireanu, Matusinka - Schweininger, Boroș - Chitic, Moț, Toma, Macavei. Antrenor: Toma Jurcă.

 Vagonul în primăvara anului 1965, înaintea unui meci în deplasare cu Jiul Petrila.

Rândul de sus, de la stânga la dreapta: Toma Jurcă (antrenor), Boroș, Kiss, Lenarth, Matusinka, Petschovschi II, Izghireanu.

Jos, de la stânga la dreapta: Stănoaie, Moț, Schweininger, Toma, Macavei.

Dintre cei care au jucat cu Sătmăreana, din poză lipsește doar Chitic, în locul căruia apare Stănoaie.

În echipa arădeană remarcăm prezența în poartă a veteranului Kiss, care a fost de fapt și omul meciului. În defensivă, antrenorul Toma Jurcă nu s-a putut baza pe titularul obișnuit Müllroth, jucând cu Lenarth fundaș central în locul său, în vreme ce locul lui Lenarth pe banda dreaptă a fost luat de tânărul Petschovschi II, fiul marelui Iosif Petschovschi. Pe stânga a jucat, ca de obicei, Matusinka. La mijloc, a fost folosit același cuplu, Schweininger-Boroș, ca de fiecare dată. În atac, poate surprinde oarecum introducerea lui Chitic ca aripă dreaptă, în locul lui Stănoaie. Cuplul de atacanți centrali, format din Moț și Toma, este cel care a dat cea mai mare satisfacție în acel campionat. Pe poziția de aripă stângă a jucat, ca întotdeauna, neobositul Macavei.

Gazdele, puternic încurajate de publicul local, au început în forță și au ratat câteva ocazii încă din primele minute, prin Auner (min. 4), Kuki (min. 5) și Tiron (min. 7), care au încercat fără succes șutul de la distanță. S-au obținut însă numeroase cornere, dar vagonarii s-au apărat bine, grupat. Raportul de cornere a fost, la finalul partidei, 13-1!

După iureșul de start, gazdele o lasă mai moale, iar arădenii ies și ei pe contraatac, ratând cea mai mare ocazie în min. 10, prin Macavei, care, scăpat singur spre poartă, trimite alături dintr-o poziție favorabilă.

Gazdele puteau deschide scorul în min. 31: Meszaros îi pasează excelent, decisiv, lui Tiron în careu, dar acesta, de la doar 5 metri, șutează în piciorul portarului Kiss, ieșit foarte bine în întâmpinare. Sătmăreana domină teritorial partida dar atacurile nu se materializează, Auner evoluând foarte șters în postura de vârf (avea să fie schimbat la pauză). Fundașii arădeni, în frunte cu Izghireanu (unul dintre remarcații partidei), au făcut față cu brio. Totuși, în min. 37, la o fază confuză în careu, sătmărenii cer penalty dar centralul orădean Romulus Popa nu se lasă înduplecat. Prima repriză să încheie cu scorul de 0-0 spre dezamăgirea publicului spectator.

Forțate de circumstanțele din clasament, gazdele ies și mai hotărâte la joc în a doua repriză, și atacă din nou cu toate forțele, ratând însă exasperant prin Teodosiu (min. 46), Tiron (min. 53) și din nou Teodosiu (min. 62). Vagonarii au răspuns prin contraatacuri tăioase dar nu au reușit să-și mai creeze oportunități clare de a înscrie.

Momentul decisiv și totodată psihologic al partidei s-a produs în min. 75. Atunci, la un șut puternic tras de Meszaros, mingea a deviat în mâna lui Matusinka, iar arbitrul n-a ezitat în a indica punctul cu var. Sătul de ratările jucătorilor din atac, fundașul central Borbely și-a asumat responsabilitatea executării penalty-ului, dar a tras slab și pe centrul porții iar Kiss a respins!

Era clar deja pentru toată lumea că sătmărenii nu aveau cum să mai înscrie, deși au continuat să aibă posesia și să domine teritorial, și chiar să mai rateze o ocazie, prin Teodosiu. Meciul s-a încheiat cu un scor alb, 0-0, poate nemulțumitor din punct de vedere al spectacolului dar oaspeții au plecat foarte mulțumiți.

La Sătmăreana, situația a devenit dramatică, și acest egal a fost primul dintre rezultatele slabe care au făcut ca echipa să piardă în cele din urmă locul 12 și să termine în final pe locul 13, care i-a condamnat la retrogradarea în divizia C; în acest fel, CSM Reșița s-a salvat de la retrogradare.

Pentru Vagonul a fost un punct mare, obținut în deplasare, într-o epocă în care gazdele câștigau peste 75% dintre meciuri. Punctul a consolidat poziția echipei între primele cinci din serie și chiar pe podium, unde a rămas până în penultima etapă, încheind în final pe locul 6 (la egalitate cu echipele de pe locurile 3, 4 și 5, dar cu golaveraj mai slab). A fost un sezon foarte bun făcut de Vagonul, care l-a consacrat definitiv pe Toma Jurcă în postura de antrenor principal, și pe câțiva dintre jucătorii care aveau să aducă promovarea istorică în prima divizie în 1968. Prin egalul de la Satu Mare, vagonarii ajutau și echipele din propria regiune (Banat) clasate pe ultimele două poziții, CSM Reșița și CFR Timișoara, și care încă mai sperau în salvarea de la retrogradare.