La exact o săptămână de la precedenta înfrângere, vineri, 27 aprilie, de la orele 21, AMEFA 1911 a pierdut în mod nemeritat jocul cu Pata, pe terenul CMC 2. S-au prezentat următorii: Paul Șofron - Mădălin Petcu, Andrei Șișoe, Raularian Rusu, Raul Giurgi, Horațiu Mureșan, Robert Macula și Tudor Boier.
Partida a fost dominată categoric, de la început până la sfârșit, de AMEFA, dar adversarii au reușit să înscrie în mod paradoxal de mai multe ori și să-și adjudece cele trei puncte. Cei de la Pata au evoluat aproape exclusiv pe contraatac și în acest fel au condus la un moment dat chiar cu 3-0, contrar cursului jocului. Pe finalul primei reprize, Andrei Șișoe a redus din diferență cu un șut la vinclu și a dat semnalul revenirii.
Aceasta s-a produs în a doua repriză, când adversarii aproape că nu au trecut de centrul terenului. Horațiu Mureșan a marcat al doilea gol, după un dribling de excepție în fața porții adverse. Arbitrul a intervenit la rândul său în defavoarea noastră, prima dată la o fază în careu, când mingea i-a fost "suflată" lui Tudor Boier printr-un procedeu neregulamentar, dar nu s-a acordat nimic, iar a doua oară când același Tudor Boier a scăpat singur cu portarul advers, iar acesta a comis henț în afara careului (împiedicând golul), dar nu a primit decât cartonașul galben, în locul celui roșu care se impunea. Chiar și așa, AMEFA a egalat prin Raul Giurgi, cu un șut sub bară, și părea să mai fie suficient timp pentru golul victoriei. Acesta a și venit, dar pentru echipa adversă care, la unul dintre puținele contraatacuri, a punctat decisiv, cu destul noroc.
Dintre toate înfrângerile de până acum, aceasta este cea mai dureroasă, pentru că a venit în urma unei partide bune făcute de AMEFA, care ar fi meritat pe deplin victoria. Adversarii au avut câteva ocazii și le-au fructificat aproape pe toate, în vreme ce echipa noastră a avut mult mai multe situații de a înscrie, dar a pătimit (ca de obicei) la finalizare, lovindu-se și de o defensivă bine organizată și un portar în mare formă.
... Și al fostei echipe AMEFA 1911 din campionatul "Fair-Play" Cluj-Napoca, pe teren sintetic
luni, 30 aprilie 2012
duminică, 22 aprilie 2012
Au fost mai buni: FC Luptii - AMEFA 3-1 (2-0)
Vineri, 20 aprilie, de la orele 21, pe terenul CMC 1, echipa aflată momentan pe locul 2, FC Luptii, a obţinut o victorie meritată, dominând fizic şi tactic în faţa unei formaţii, AMEFA 1911, din care au lipsit (din păcate) câteva piese importante şi care, în aceste condiţii, s-a prezentat cu: Paul Şofron - Raularian Rusu, Mihai Aldea, Adrian Macavei, Vasile Trif, Raul Tat, Andrei Şişoe şi Călin Pop.
Încă de la început, AMEFA a avut dificultăţi în a-şi construi fazele de atac, Luptii făcând un presing agresiv, presărat uneori şi cu intervenţii peste limita regulamentului (pentru care au şi primit un cartonaş galben în a doua repriză). Totodată, adversarii au contraatacat periculos de câte ori au avut ocazia, şi în două astfel de situaţii, când au ajuns singuri cu portarul, s-au şi desprins la 2-0 spre finalul primei reprize. AMEFA a avut o singură ocazie în prima parte, dar portarul advers s-a opus senzaţional la şutul lui Andrei Şişoe.
A doua repriză a debutat cum nu se poate mai prost, Mihai Aldea reluând în propria poartă un şut-centrare al unui atacant advers, dintr-o poziţie din care era greu de evitat autogolul. La 3-0, AMEFA a construit mai hotărât, în condiţiile în care adversarii s-au concentrat pe fragmentarea jocului, dar au mai avut ocazii, inclusiv o bară. În cele din urmă, după numeroase situaţii bune, Vasile Trif a reuşit golul de onoare, cu un şut din unghi. Până la final, Raul Tat, Andrei Şişoe sau Călin Pop ar mai fi putut marca, dar a lipsit clarviziunea la finalizare.
După acest joc, rămânem cu un gust amar că nu am putut alinia cea mai bună echipă, dar am şi tras anumite învăţăminte. În primul rând, deşi a avut o serie de partide cu rezultate pozitive, AMEFA nu este invincibilă şi trebuie să învăţăm să şi pierdem. În al doilea rând, în nicio echipă din lume, din niciun sport, componenţii nu sunt de valoare egală, ca să nu mai vorbim de faptul că intervine şi forma, starea de moment - unii prind o zi mai bună, alţii o zi mai proastă... În al treilea rând, ca o echipă să fie cu adevărat o ECHIPĂ - iarăşi, indiferent de sport - prima condiţie este unitatea de grup. Este poate, uneori, constructiv să îţi critici coechipierii, deşi e de obicei mai bine să-i încurajezi, dar este cu siguranţă distructiv să-i jigneşti, să le reproşezi permanent câte ceva. Componenţii echipei ar trebui să fie prieteni sau cel puţin să se respecte reciproc. Cred că lecţia respectului este cea pe care va trebui să o învăţăm mai bine până pe data (sau dăţile) viitoare.
Încă de la început, AMEFA a avut dificultăţi în a-şi construi fazele de atac, Luptii făcând un presing agresiv, presărat uneori şi cu intervenţii peste limita regulamentului (pentru care au şi primit un cartonaş galben în a doua repriză). Totodată, adversarii au contraatacat periculos de câte ori au avut ocazia, şi în două astfel de situaţii, când au ajuns singuri cu portarul, s-au şi desprins la 2-0 spre finalul primei reprize. AMEFA a avut o singură ocazie în prima parte, dar portarul advers s-a opus senzaţional la şutul lui Andrei Şişoe.
A doua repriză a debutat cum nu se poate mai prost, Mihai Aldea reluând în propria poartă un şut-centrare al unui atacant advers, dintr-o poziţie din care era greu de evitat autogolul. La 3-0, AMEFA a construit mai hotărât, în condiţiile în care adversarii s-au concentrat pe fragmentarea jocului, dar au mai avut ocazii, inclusiv o bară. În cele din urmă, după numeroase situaţii bune, Vasile Trif a reuşit golul de onoare, cu un şut din unghi. Până la final, Raul Tat, Andrei Şişoe sau Călin Pop ar mai fi putut marca, dar a lipsit clarviziunea la finalizare.
După acest joc, rămânem cu un gust amar că nu am putut alinia cea mai bună echipă, dar am şi tras anumite învăţăminte. În primul rând, deşi a avut o serie de partide cu rezultate pozitive, AMEFA nu este invincibilă şi trebuie să învăţăm să şi pierdem. În al doilea rând, în nicio echipă din lume, din niciun sport, componenţii nu sunt de valoare egală, ca să nu mai vorbim de faptul că intervine şi forma, starea de moment - unii prind o zi mai bună, alţii o zi mai proastă... În al treilea rând, ca o echipă să fie cu adevărat o ECHIPĂ - iarăşi, indiferent de sport - prima condiţie este unitatea de grup. Este poate, uneori, constructiv să îţi critici coechipierii, deşi e de obicei mai bine să-i încurajezi, dar este cu siguranţă distructiv să-i jigneşti, să le reproşezi permanent câte ceva. Componenţii echipei ar trebui să fie prieteni sau cel puţin să se respecte reciproc. Cred că lecţia respectului este cea pe care va trebui să o învăţăm mai bine până pe data (sau dăţile) viitoare.
duminică, 15 aprilie 2012
Paşte Fericit!
Cu ocazia sfintelor sărbători pascale, echipa AMEFA 1911 urează tuturor jucătorilor, susţinătorilor, adversarilor şi cititorilor acestui blog să aibă parte de multă linişte sufletească, pace în inimi, lumină în gând şi să vă aducă iepuraşul tot ce vă doriţi!
Hristos a înviat!
Hristos a înviat!
miercuri, 11 aprilie 2012
Fără probleme: AMEFA 1911 - TUNARII 5-1 (3-0)
Ultimul meci înaintea sărbătorilor de Paşti a fost programat luni, 9 aprilie, de la orele 22, în compania formaţiei TUNARII, recent înscrisă în campionat în locul echipei United. În ciuda orei târzii, a fost o prezenţă record pentru AMEFA, pentru care au evoluat următorii: Paul Şofron - Mihai Aldea, Eugen Ciobanu, Raularian Rusu, Vasile Trif, Raul Tat, Robert Macula, Horaţiu Mureşan, Tudor Boier, Andrei Şişoe.
Jocul nostru de pase a funcţionat perfect încă de la început, dar adversarii s-au aşezat bine în teren şi chiar au avut câteva contraatacuri periculoase, nefinalizate însă. Până la urmă, după câteva ratări, AMEFA şi-a materializat superioritatea prin golurile marcate de Vasile Trif, Tudor Boier şi Horaţiu Mureşan, astfel că la pauză se înregistra deja o diferenţă confortabilă.
În a doua parte, ca de obicei, a intervenit o uşoară relaxare, în special la finalizare, unde Horaţiu Mureşan şi Andrei Şişoe, printre alţii, au ratat bune oportunităţi. TUNARII au avut şi ei câteva atacuri periculoase şi au şi punctat cu un şut puternic de la marginea careului în vinclu. În cele din urmă, Andrei Şişoe a înscris la colţul scurt iar Vasile Trif, care deschisese scorul, a şi închis tabela la 5-1.
În această componenţă, AMEFA a demonstrat o forţă de joc remarcabilă şi, dacă nu vor fi probleme de lot, se întrevede un final de campionat cu multe victorii.
Jocul nostru de pase a funcţionat perfect încă de la început, dar adversarii s-au aşezat bine în teren şi chiar au avut câteva contraatacuri periculoase, nefinalizate însă. Până la urmă, după câteva ratări, AMEFA şi-a materializat superioritatea prin golurile marcate de Vasile Trif, Tudor Boier şi Horaţiu Mureşan, astfel că la pauză se înregistra deja o diferenţă confortabilă.
În a doua parte, ca de obicei, a intervenit o uşoară relaxare, în special la finalizare, unde Horaţiu Mureşan şi Andrei Şişoe, printre alţii, au ratat bune oportunităţi. TUNARII au avut şi ei câteva atacuri periculoase şi au şi punctat cu un şut puternic de la marginea careului în vinclu. În cele din urmă, Andrei Şişoe a înscris la colţul scurt iar Vasile Trif, care deschisese scorul, a şi închis tabela la 5-1.
În această componenţă, AMEFA a demonstrat o forţă de joc remarcabilă şi, dacă nu vor fi probleme de lot, se întrevede un final de campionat cu multe victorii.
marți, 10 aprilie 2012
Inferioritatea numerică nu mai contează: AMEFA 1911 - Casa Locco 7-1 (3-1)
AMEFA 1911 a jucat joi, 5 aprilie, de la orele 20, pe CMC, un derby al mijlocului clasamentului cu echipa Casa Locco, care a avut un început foarte bun de retur, depăşindu-ne în clasament. Cu mari probleme de efectiv, echipa noastră s-a prezentat doar în cinci jucători la acest meci, în formula: Andrei Şişoe - Eugen Ciobanu, Tudor Boier, Vasile Trif, Robert Macula. Aproape de finalul primei reprize a venit şi al şaselea jucător, Mihai Aldea, când scorul era de doar 1-0 pentru adversari, deşi evoluam cu doi oameni în minus.
Se pare însă că inferioritatea numerică nu a constituit o problemă, în condiţiile în care AMEFA s-a dovedit net superioară adversarilor. Aceştia au plasat nu mai puţin de trei oameni în atac, în speranţa de a ne surprinde, dar au reuşit un singur gol tot meciul!
În schimb, după venirea celui de-al şaselea jucător, AMEFA a egalat şi a întors rezultatul, astfel încât la pauză deja conduceam cu 3-1. În a doua repriză, Casa Locco a dominat teritorial, dar defensiva noastră a fost de netrecut, iar pe contraatac am punctat de patru ori, câştigând partida de o manieră entuziasmantă. Autorii golurilor: Robert Macula (de trei ori), Tudor Boier (de două ori) şi Vasile Trif (de două ori). Excelentă prestaţia în poartă a lui Andrei Şişoe şi în defensivă a lui Eugen Ciobanu şi Mihai Aldea.
Se pare însă că inferioritatea numerică nu a constituit o problemă, în condiţiile în care AMEFA s-a dovedit net superioară adversarilor. Aceştia au plasat nu mai puţin de trei oameni în atac, în speranţa de a ne surprinde, dar au reuşit un singur gol tot meciul!
În schimb, după venirea celui de-al şaselea jucător, AMEFA a egalat şi a întors rezultatul, astfel încât la pauză deja conduceam cu 3-1. În a doua repriză, Casa Locco a dominat teritorial, dar defensiva noastră a fost de netrecut, iar pe contraatac am punctat de patru ori, câştigând partida de o manieră entuziasmantă. Autorii golurilor: Robert Macula (de trei ori), Tudor Boier (de două ori) şi Vasile Trif (de două ori). Excelentă prestaţia în poartă a lui Andrei Şişoe şi în defensivă a lui Eugen Ciobanu şi Mihai Aldea.
Liderul s-a impus: AMEFA 1911 - Klausenburg 07 1-5 (0-0)
Duminică, 1 aprilie, de la orele 19, AMEFA 1911 a disputat cel mai dificil meci al returului în faţa liderului la zi (şi probabil viitoarea echipă campioană a diviziei E), Klausenburg 07. Din nefericire, echipa noastră s-a prezentat fără câţiva jucători de bază, în formula: Paul Şofron - Eugen Ciobanu, Raul Brie, Andrei Şişoe, Horaţiu Mureşan, Paul Brie, Tudor Boier.
Prima repriză s-a încheiat fără gol marcat, în ciuda faptului că ambele echipe au avut ocazii. AMEFA le-a avut pe cele mai multe, dar portarul celor de la Klausenburg a făcut minuni, scoţând toate şuturile expediate de Horaţiu Mureşan sau Tudor Boier. Şi defensiva noastră a făcut faţă cu succes atacurilor adverse.
Din păcate, adversarii s-au desprins în a doua parte, şi cu puţin noroc, cel puţin la primul gol, când mingea a intrat în poartă după un corner, atingând mai mulţi jucători, ca la biliard. AMEFA s-a aruncat în atac, iar cei de la Klausenburg au ştiut să profite, marcând pe contraatac, de câteva ori în situaţii clare, singuri cu Paul Şofron. La un gol au beneficiat şi de un mic ajutor din partea arbitrului, care a lăsat greşit un avantaj.
Golul de onoare al nostru a fost marcat de Tudor Boier, după un un-doi cu Andrei Şişoe.
În ciuda rezultatului nemeritat de sever, partida a fost viu disputată. AMEFA a făcut un meci bun, dar s-a lovit de o apărare extrem de bine organizată, greu de depăşit, iar în defensivă am lăsat spaţii prea largi, de care au beneficiat adversarii, pe contraatac.
Prima repriză s-a încheiat fără gol marcat, în ciuda faptului că ambele echipe au avut ocazii. AMEFA le-a avut pe cele mai multe, dar portarul celor de la Klausenburg a făcut minuni, scoţând toate şuturile expediate de Horaţiu Mureşan sau Tudor Boier. Şi defensiva noastră a făcut faţă cu succes atacurilor adverse.
Din păcate, adversarii s-au desprins în a doua parte, şi cu puţin noroc, cel puţin la primul gol, când mingea a intrat în poartă după un corner, atingând mai mulţi jucători, ca la biliard. AMEFA s-a aruncat în atac, iar cei de la Klausenburg au ştiut să profite, marcând pe contraatac, de câteva ori în situaţii clare, singuri cu Paul Şofron. La un gol au beneficiat şi de un mic ajutor din partea arbitrului, care a lăsat greşit un avantaj.
Golul de onoare al nostru a fost marcat de Tudor Boier, după un un-doi cu Andrei Şişoe.
În ciuda rezultatului nemeritat de sever, partida a fost viu disputată. AMEFA a făcut un meci bun, dar s-a lovit de o apărare extrem de bine organizată, greu de depăşit, iar în defensivă am lăsat spaţii prea largi, de care au beneficiat adversarii, pe contraatac.
Abonați-vă la:
Postări (Atom)