Un nou meci, o nouă victorie pentru AMEFA, duminică, 25 septembrie 2011, de la orele 19, în compania echipei DUNĂRII BOYS. Pentru prima dată, AMEFA a avut şi doi oameni în plus (rezerve), evoluând cu: Paul Şofron - Raularian Rusu, Adrian Macavei, Andrei Braşovan, Flaviu Marc, Florin Mureşan, Tudor Boier, Adrian Părău şi Andrei Şişoe.
Partida a fost la discreţia celor de la AMEFA încă de la început. Adversarii s-au remarcat pe contraatac, iar în apărare au apelat la unele intrări mai tari, fiind "gratulaţi" şi cu două cartonaşe galbene. Din păcate, după o astfel de intrare, Adrian Părău s-a accidentat grav şi nu a mai putut continua, forţa în atac a echipei noastre fiind astfel diminuată. AMEFA a reuşit să deschidă în cele din urmă scorul printr-un penalty obţinut de Andrei Şişoe şi transformat tot de el.
În repriza a doua, ne-am distanţat cu mai mare uşurinţă, prin reuşitele lui Andrei Şişoe, Tudor Boier şi Flaviu Marc, DUNĂRII BOYS fiind mai mult preocupaţi să conteste (fără motiv) arbitrajul. La 4-0 s-a instaurat o stare de relaxare, pe fondul căreia adversarii au reuşit să marcheze de două ori. Portarul Paul Şofron s-a remarcat din nou şi a intervenit salvator şi la alte oportunităţi de gol. Andrei Şişoe a "închis" însă tabela printr-un şut spectaculos din întoarcere şi a risipit şi ultimele emoţii.
AMEFA acumulează astfel 12 puncte din tot atâtea posibile.
duminică, 25 septembrie 2011
vineri, 23 septembrie 2011
AMEFA 1911 este pe locul 2
Înaintea meciului de duminică cu Dunării Boys, AMEFA 1911 ocupă locul 2 în clasamentul intermediar, având maxim de puncte - 9, fiind depăşită doar de formaţia Klausenburg 07, care are 12 puncte, dar şi un meci mai mult disputat. Victorii pe linie au mai înregistrat şi formaţiile Friend Boys şi Softvision 2, care au 6 puncte din 2 partide. În faţa lor se clasează formaţiile FC Timişoreana cu 9 puncte din 4 partide şi MADI cu 7 puncte tot din 4 partide. Deşi are un golaveraj mai bun decât AMEFA 1911, FC Timişoreana se clasează pe locul 3, întrucât la număr egal de puncte în clasament, primul criteriu luat în calcul de organizatorii campionatului "Fair-Play" este numărul de meciuri disputate, în sensul că echipa cu mai puţine jocuri este clasată mai bine.
Deocamdată campionatul este abia la început şi clasamentul nu este, bineînţeles, foarte relevant, dar am dorit să scoatem încă odată în evidenţă startul bun al echipei noastre.
Deocamdată campionatul este abia la început şi clasamentul nu este, bineînţeles, foarte relevant, dar am dorit să scoatem încă odată în evidenţă startul bun al echipei noastre.
luni, 19 septembrie 2011
Victorie la scor: PROSONIC - AMEFA 1-9 (1-4)
A treia partidă din acest campionat (a doua jucată efectiv) s-a desfăşurat duminică, 18 septembrie, de la ora 18, pe terenul CMC 1, în compania echipei PROSONIC. AMEFA s-a prezentat în următoarea formulă: Paul Şofron - Raularian Rusu, Adrian Macavei, Flaviu Marc, Tudor Boier, Adrian Părău, Andrei Şişoe.
Meciul a stat sub semnul întrebării doar în primele 15 minute, când AMEFA a deschis scorul printr-o spectaculoasă lovitură de cap a lui Tudor Boier, după care adversarii au reuşit să egaleze. AMEFA a dat imediat replica prin acelaşi Tudor Boier, iar până la pauză ne-am distanţat la 4-1 prin golurile lui Adrian Părău şi (din nou) Tudor Boier.
În a doua repriză s-a pus doar problema scorului. Adversarii s-au demoralizat repede şi au neglijat aproape complet defensiva, dar în atac s-au lovit de un portar, Paul Şofron, aflat în zi de graţie. În condiţiile acestea, AMEFA atacând mai mereu supranumeric, nu e de mirare că scorul a luat proporţii. Două goluri s-au înscris din degajări cu mâna ale lui Paul Şofron, deviate în poartă cu capul de Andrei Şişoe, respectiv de un fundaş advers. Andrei Şişoe a mai înscris şi cu un şut de la distanţă, alte două reuşite aparţinând lui Tudor Boier (golgeterul zilei) şi Adrian Părău (care a demonstrat multe calităţi tehnice la meciul său de debut).
Diferenţa de scor este poate mai mare decât diferenţa reală de valoare dintre cele două echipe, dar jucătorii de la AMEFA au avut şi un plus de atitudine şi concentrare.
Meciul a stat sub semnul întrebării doar în primele 15 minute, când AMEFA a deschis scorul printr-o spectaculoasă lovitură de cap a lui Tudor Boier, după care adversarii au reuşit să egaleze. AMEFA a dat imediat replica prin acelaşi Tudor Boier, iar până la pauză ne-am distanţat la 4-1 prin golurile lui Adrian Părău şi (din nou) Tudor Boier.
În a doua repriză s-a pus doar problema scorului. Adversarii s-au demoralizat repede şi au neglijat aproape complet defensiva, dar în atac s-au lovit de un portar, Paul Şofron, aflat în zi de graţie. În condiţiile acestea, AMEFA atacând mai mereu supranumeric, nu e de mirare că scorul a luat proporţii. Două goluri s-au înscris din degajări cu mâna ale lui Paul Şofron, deviate în poartă cu capul de Andrei Şişoe, respectiv de un fundaş advers. Andrei Şişoe a mai înscris şi cu un şut de la distanţă, alte două reuşite aparţinând lui Tudor Boier (golgeterul zilei) şi Adrian Părău (care a demonstrat multe calităţi tehnice la meciul său de debut).
Diferenţa de scor este poate mai mare decât diferenţa reală de valoare dintre cele două echipe, dar jucătorii de la AMEFA au avut şi un plus de atitudine şi concentrare.
luni, 12 septembrie 2011
Victorie prin neprezentare: United - AMEFA 0-3
Duminică, 11 septembrie, de la ora 18 era programat al doilea meci din campionat (dar contând pentru etapa a 19-a) cu United. Din păcate, adversarii noştri nu s-au prezentat şi am fost informaţi că vom câştiga meciul cu 3-0. Dacă tot ne-am deplasat până la baza CMC, am jucat o "miuţă" între noi până la ora 19.
duminică, 11 septembrie 2011
2011 - 100 de ani şi totodată încheierea unui ciclu
Într-o precedentă postare, am descris pe scurt istoria clubului AMEFA de la înfiinţare şi până în prezent.
Aş dori acum să insist asupra unor aspecte privind istoria mai recentă a acestei echipe de fotbal, mai ales datorită faptului că, pe diverse site-uri şi forumuri, apar tot felul de informaţii, unele adevărate, unele discutabile.
Anul 1994 este, din punctul meu de vedere, punctul final al istoriei "clare" a echipei de fotbal AMEFA. Din acel an, istoria este interpretabilă. O interpretare, cea mai simplă, este aceea că, în acel an, prin desfiinţarea secţiei de fotbal la CS Astra Arad (numele clubului din 1991), s-a încheiat şi "povestea" echipei de fotbal, începută în 1911. Clubul a continuat cu celelalte secţii, dintre care unele există şi în prezent; mai mult, s-a revenit din 2008 la denumirea istorică de AMEFA (cu excepţia secţiei de lupte, care a rămas ca CS Astra).
O a doua interpretare posibilă este aceea de a continua istoricul echipei de fotbal, separat de cel al clubului-mamă, şi a admite că FC Arad, club născut în 1994 din fuziunea celor două echipe de fotbal - Astra (fostă Vagonul) şi Aris (fostă Strungul), este continuatoarea de fapt şi de drept a ambelor echipe. Pentru mine, ca suporter vagonar, acest club a însemnat o "diluare" a tradiţiei şi o renunţare prea facilă la simbolurile echipei. Noul club a preluat loturile şi conducerile ambelor echipe, dar a adoptat culorile roşu-albastru (ale echipei Aris) şi şi-a desfăşurat meciurile de pe teren propriu pe arena Aris (Strungul). Din această perspectivă, FC Arad a fost mai mult Strungul decât Vagonul.
FC Arad a existat un singur an (şi nu doi, cum apare prin diverse statistici). Deşi la începutul sezonului 1994-1995 echipa era creditată drept candidată la promovare în divizia B, în final abia a reuşit să se salveze de la retrogradare, cu o victorie in extremis la concitadina CPL (care nu a avut nimic împotrivă).
Tot în iunie 1995, campioana judeţului Arad, înfiinţată nu de mult timp, Telecom Arad, a pierdut barajul de promovare în divizia C. Preşedintele grupării, Gheorghe Marinca, avea însă ambiţia de a-şi vedea echipa cât mai repede în divizia C, şi în acest sens a ajuns la un acord cu cei de la FC Arad. A urmat o nouă fuziune, între FC Arad şi Telecom Arad, noua echipă numindu-se FC Arad Telecom. A evoluat în divizia C (Liga a III-a) începând din sezonul 1995-1996, şi şi-a schimbat numele mai târziu în FC Telecom Arad, apoi doar Telecom Arad, şi în cele din urmă, la finalul existenţei, Romtelecom Arad.
Trebuie menţionat că, încă de la bun început, echipa a jucat pe terenul Telecom (din cartierul Micălaca), şi a avut culorile acestei echipe (galben-albastru). De la FC Arad au rămas o parte din jucători şi câţiva oficiali. Echipa a fost condusă însă pe toată durata existenţei sale de Gheorghe Marinca, care nu avea nicio legătură cu FC Arad (sau cu Astra sau Aris). În primul an, 1995-1996, a existat şi o a doua echipă Telecom, în campionatul judeţean Arad, continuatoarea "de jure" a celei care a pierdut barajul în 1995. La un moment dat s-a mutat la Vladimirescu şi apoi a dispărut din postura de echipă secundă a clubului, preşedintele Marinca preferând să se concentreze doar pe prima echipă. De altfel, Telecom Arad s-a dovedit una din cele mai longevive echipe de la nivelul diviziei C, unde a evoluat vreme de 11 ani, din 1995 până în 2006. Din păcate, retrogradarea din 2006 a condus şi la desfiinţarea echipei.
O a treia interpretare posibilă este aceea de a lega istoria AMEFA de clubul ACU Arad. În anul 1999, la Arad s-au celebrat 100 de ani de la primul meci de fotbal jucat pe teritoriul actual al României, în data de 15 august 1899, pe un teren situat aproximativ pe locaţia stadionului CFR-Astra. Cu această ocazie, în cadrul manifestărilor s-a reiterat ideea reînfiinţării echipei Astra. Astfel, în sezonul 1999-2000, o parte din vechii conducători ai echipei de fotbal Astra (anterior anului 1994) au preluat echipa Motorul Arad, retrogradată din divizia C, care evolua în campionatul judeţean Arad. Noua echipă s-a numit tot Motorul şi a jucat tot pe stadionul Motorul (în cartierul Aradul Nou), dar deja lumea fotbalistică arădeană ştia că era vorba de o "nouă Astra". Chiar şi mass-media scria despre Motorul-Astra. Echipa a câştigat fără probleme campionatul judeţean şi a promovat (fără baraj) în divizia C.
În vara anului 2000, s-au reluat discuţiile în jurul acestei noi echipe. Antrenor a fost numit Marcel Coraş, iar echipa a fost redefinită. Deşi toată lumea se aştepta ca numele echipei să fie Astra, s-a ales o soluţie mai complexă. În memoria acelui prim meci de pe teritoriul României şi a celui mai vechi club de fotbal, Clubul Atletic Arad, s-a adoptat denumirea de Atletic Club; datorită faptului că Universitatea "Vasile Goldiş" a devenit un sponsor important şi a renunţat la propria sa echipă (Universitatea Arad, care a jucat un an şi în divizia C), s-a adoptat numele de Universitatea; iar Fabrica de Vagoane Marfă a contribuit prin numele de Astra Trinity. A rezultat aşadar Atletic Club Universitatea Astra Trinity Arad, nume cu care echipa s-a înscris în divizia C în sezonul 2000-2001.
Aşa cum a reieşit şi din ceea ce am scris mai sus, pentru un suporter, trei elemente sunt deosebit de importante: numele echipei, terenul pe care îşi dispută partidele de "acasă" şi culorile.
La momentul respectiv, pentru un suporter vagonar, echipa întrunea toate aceste aspecte: avea şi numele de Astra, juca meciurile de pe teren propriu pe stadionul CFR-Astra şi avea culorile tradiţionale ale vagonarilor, alb-albastru.
Totuşi, toate aceste elemente aveau, rând pe rând, să dispară.
În primul rând, numele. Încă din a doua parte a sezonului 2000-2001, Fabrica de Vagoane Marfă (Astra Trinity) nu a mai putut susţine financiar echipa. Astfel, conducătorii au crezut de cuviinţă să înlăture din numele echipei sintagma "Astra Trinity". Aşa a rămas numele de Atletic Club Universitatea, sau ACU, cum este mai cunoscut iubitorilor fotbalului.
Apoi, stadionul. Încă din 2003 a început să se vehiculeze ideea demolării stadionului CFR-Astra (de 8000 de locuri), de către autorităţile locale arădene (în speţă, primarul de atunci, Dorel Popa), pentru a face loc unui supermarket (Kaufland). Proiectul iniţial prevedea supermarket şi stadion nou, dar mai mic (3000 de locuri), pe locaţia terenului de antrenament pe zgură. În 2004, Dorel Popa pierdea alegerile şi, ce să vezi!, noul primar, Gheorghe Falcă, preia ideea demolării stadionului (primul pe care s-a jucat un meci de fotbal în România, în 1899), dar nu şi pe cea a construirii unui stadion nou, fie el şi mai mic. În ciuda opoziţiei opiniei publice, primarul şi consilierii locali arădeni emit două hotărâri de Consiliu Local, în anul 2005, prin care stadionul este jertfit. Demolarea propriu-zisă a mai întârziat puţin, până în primăvara anului 2006.
Trebuie menţionat că în 2003 ACU a promovat în divizia B şi juca pe acel stadion, chestiune care încurca teribil de mult treburile. Echipa a reuşit cu greu să se menţină în divizia B în 2003-2004, dar sezonul 2004-2005 a început dezastruos. Marcel Coraş a părăsit gruparea încă din tur, iar retrogradarea se întrevedea la orizont. În ciuda dificultăţilor financiare majore, echipa nu s-a desfiinţat, cum probabil îşi doreau unii. Chiar şi fără bani, jucătorii au continuat să joace şi în retur. Echipa a terminat însă pe ultimul loc, şi avea să înceapă stagiunea 2005-2006 cu 8 puncte penalizare în divizia C. Chiar şi aşa, conducerea clubului a avut "curajul" de a ataca în instanţă hotărârile Consiliului Local privind stadionul şi, la prima instanţă, judecătorul a decis suspendarea hotărârilor până la judecarea completă a cauzei. Primarul însă nu mai putea probabil să aştepte, mai ales că exista posibilitatea (mare) de a pierde procesul, aşa că a început negocierile cu clubul. Până la urmă, conducătorii care nu vroiau să renunţe la stadion au fost îndepărtaţi, şi a apărut o nouă conducere, favorabilă primarului, care a fost de acord cu suspendarea procesului şi cu mutarea echipei pe stadionul Motorul, unde Primăria avea să facă unele investiţii (s-au modernizat vestiarele). ACU a mai jucat pe stadionul CFR-Astra şi în turul campionatului 2005-2006, precum şi câteva meciuri din retur (printre dărâmături), până când stadionul a fost efectiv demolat, şi apoi s-a mutat pe Motorul (de la 8000 de locuri în tribună la 500), stadion denumit pompos "Municipal".
Încă din vara anului 2005, noua preşedintă a clubului a devenit Gheorghiţa Onu. Nu e aici locul să comentez felul în care dânsa a înţeles să conducă acest club. Totodată, Universitatea "Vasile Goldiş" a devenit sponsorul unic al echipei. În anul 2005-2006, şi din cauza celor 8 puncte de penalizare, ACU nu a reuşit să se menţină în divizia C, retrogradând. Totuşi, la modă fiind fuziunile, cei de la ACU au găsit o echipă, Tricolorul Alparea (judeţul Bihor), care promovase în acel an în urma barajului, şi care a fost dispusă să vândă locul în divizia C celor de la ACU.
Toate aceste evenimente au făcut ca numărul suporterilor echipei ACU, niciodată prea mulţi, să scadă dramatic. Probabil însă că atragerea suporterilor de partea echipei nu a făcut niciodată parte dintr-o strategie a noii conduceri. Echipa a mai reuşit să promoveze de două ori în Liga a II-a, în 2008 şi 2010. La sfârşitul sezonului 2008-2009 din Liga a II-a, conducerea clubului a fost implicată într-un nou scandal, acela al miturii jucătorilor echipei FC Bihor, la meciul din ultima etapă, pe teren propriu. O victorie în acea partidă ar fi însemnat salvarea de la retrogradare (şi retrogradarea Universităţii Cluj). Meciul s-a încheiat 1-1 şi "U" Cluj s-a salvat. Jucătorii bihoreni au făcut plângere însă la DNA, cum că li s-ar fi oferit o sumă de bani la pauză, ca să cedeze meciul. Dacă nu ar fi existat acel proces, ACU ar fi primit loc în Liga a II-a şi în sezonul următor, fiind prima "sub linie", ca urmare a desfiinţării echipei Liberty Salonta. A fost o nouă pată pe imaginea clubului.
A urmat însă o nouă promovare în Liga a II-a şi o nouă retrogradare, la finalul sezonului 2010-2011. În iulie 2011, Gheorghiţa Onu a anunţat că echipa nu va mai continua în niciun eşalon fotbalistic. Dispărând echipa, a dispărut şi ultimul element care mai lega ACU de tradiţia vagonară: culorile.
Astfel, putem spune că, la 100 de ani de la înfiinţarea AMEFA, se încheie un ciclu. Indiferent de felul în care se interpretează istoria recentă a clubului, din punct de vedere fotbalistic AMEFA nu mai există.
Prin echipa de fotbal pe teren sintetic AMEFA 1911 încercăm, la Cluj, să păstrăm în amintire un nume, pe care sperăm să-l purtăm cu demnitate, chiar şi într-o competiţie neoficială.
Aş dori acum să insist asupra unor aspecte privind istoria mai recentă a acestei echipe de fotbal, mai ales datorită faptului că, pe diverse site-uri şi forumuri, apar tot felul de informaţii, unele adevărate, unele discutabile.
Anul 1994 este, din punctul meu de vedere, punctul final al istoriei "clare" a echipei de fotbal AMEFA. Din acel an, istoria este interpretabilă. O interpretare, cea mai simplă, este aceea că, în acel an, prin desfiinţarea secţiei de fotbal la CS Astra Arad (numele clubului din 1991), s-a încheiat şi "povestea" echipei de fotbal, începută în 1911. Clubul a continuat cu celelalte secţii, dintre care unele există şi în prezent; mai mult, s-a revenit din 2008 la denumirea istorică de AMEFA (cu excepţia secţiei de lupte, care a rămas ca CS Astra).
O a doua interpretare posibilă este aceea de a continua istoricul echipei de fotbal, separat de cel al clubului-mamă, şi a admite că FC Arad, club născut în 1994 din fuziunea celor două echipe de fotbal - Astra (fostă Vagonul) şi Aris (fostă Strungul), este continuatoarea de fapt şi de drept a ambelor echipe. Pentru mine, ca suporter vagonar, acest club a însemnat o "diluare" a tradiţiei şi o renunţare prea facilă la simbolurile echipei. Noul club a preluat loturile şi conducerile ambelor echipe, dar a adoptat culorile roşu-albastru (ale echipei Aris) şi şi-a desfăşurat meciurile de pe teren propriu pe arena Aris (Strungul). Din această perspectivă, FC Arad a fost mai mult Strungul decât Vagonul.
FC Arad a existat un singur an (şi nu doi, cum apare prin diverse statistici). Deşi la începutul sezonului 1994-1995 echipa era creditată drept candidată la promovare în divizia B, în final abia a reuşit să se salveze de la retrogradare, cu o victorie in extremis la concitadina CPL (care nu a avut nimic împotrivă).
Tot în iunie 1995, campioana judeţului Arad, înfiinţată nu de mult timp, Telecom Arad, a pierdut barajul de promovare în divizia C. Preşedintele grupării, Gheorghe Marinca, avea însă ambiţia de a-şi vedea echipa cât mai repede în divizia C, şi în acest sens a ajuns la un acord cu cei de la FC Arad. A urmat o nouă fuziune, între FC Arad şi Telecom Arad, noua echipă numindu-se FC Arad Telecom. A evoluat în divizia C (Liga a III-a) începând din sezonul 1995-1996, şi şi-a schimbat numele mai târziu în FC Telecom Arad, apoi doar Telecom Arad, şi în cele din urmă, la finalul existenţei, Romtelecom Arad.
Trebuie menţionat că, încă de la bun început, echipa a jucat pe terenul Telecom (din cartierul Micălaca), şi a avut culorile acestei echipe (galben-albastru). De la FC Arad au rămas o parte din jucători şi câţiva oficiali. Echipa a fost condusă însă pe toată durata existenţei sale de Gheorghe Marinca, care nu avea nicio legătură cu FC Arad (sau cu Astra sau Aris). În primul an, 1995-1996, a existat şi o a doua echipă Telecom, în campionatul judeţean Arad, continuatoarea "de jure" a celei care a pierdut barajul în 1995. La un moment dat s-a mutat la Vladimirescu şi apoi a dispărut din postura de echipă secundă a clubului, preşedintele Marinca preferând să se concentreze doar pe prima echipă. De altfel, Telecom Arad s-a dovedit una din cele mai longevive echipe de la nivelul diviziei C, unde a evoluat vreme de 11 ani, din 1995 până în 2006. Din păcate, retrogradarea din 2006 a condus şi la desfiinţarea echipei.
O a treia interpretare posibilă este aceea de a lega istoria AMEFA de clubul ACU Arad. În anul 1999, la Arad s-au celebrat 100 de ani de la primul meci de fotbal jucat pe teritoriul actual al României, în data de 15 august 1899, pe un teren situat aproximativ pe locaţia stadionului CFR-Astra. Cu această ocazie, în cadrul manifestărilor s-a reiterat ideea reînfiinţării echipei Astra. Astfel, în sezonul 1999-2000, o parte din vechii conducători ai echipei de fotbal Astra (anterior anului 1994) au preluat echipa Motorul Arad, retrogradată din divizia C, care evolua în campionatul judeţean Arad. Noua echipă s-a numit tot Motorul şi a jucat tot pe stadionul Motorul (în cartierul Aradul Nou), dar deja lumea fotbalistică arădeană ştia că era vorba de o "nouă Astra". Chiar şi mass-media scria despre Motorul-Astra. Echipa a câştigat fără probleme campionatul judeţean şi a promovat (fără baraj) în divizia C.
În vara anului 2000, s-au reluat discuţiile în jurul acestei noi echipe. Antrenor a fost numit Marcel Coraş, iar echipa a fost redefinită. Deşi toată lumea se aştepta ca numele echipei să fie Astra, s-a ales o soluţie mai complexă. În memoria acelui prim meci de pe teritoriul României şi a celui mai vechi club de fotbal, Clubul Atletic Arad, s-a adoptat denumirea de Atletic Club; datorită faptului că Universitatea "Vasile Goldiş" a devenit un sponsor important şi a renunţat la propria sa echipă (Universitatea Arad, care a jucat un an şi în divizia C), s-a adoptat numele de Universitatea; iar Fabrica de Vagoane Marfă a contribuit prin numele de Astra Trinity. A rezultat aşadar Atletic Club Universitatea Astra Trinity Arad, nume cu care echipa s-a înscris în divizia C în sezonul 2000-2001.
Aşa cum a reieşit şi din ceea ce am scris mai sus, pentru un suporter, trei elemente sunt deosebit de importante: numele echipei, terenul pe care îşi dispută partidele de "acasă" şi culorile.
La momentul respectiv, pentru un suporter vagonar, echipa întrunea toate aceste aspecte: avea şi numele de Astra, juca meciurile de pe teren propriu pe stadionul CFR-Astra şi avea culorile tradiţionale ale vagonarilor, alb-albastru.
Totuşi, toate aceste elemente aveau, rând pe rând, să dispară.
În primul rând, numele. Încă din a doua parte a sezonului 2000-2001, Fabrica de Vagoane Marfă (Astra Trinity) nu a mai putut susţine financiar echipa. Astfel, conducătorii au crezut de cuviinţă să înlăture din numele echipei sintagma "Astra Trinity". Aşa a rămas numele de Atletic Club Universitatea, sau ACU, cum este mai cunoscut iubitorilor fotbalului.
Apoi, stadionul. Încă din 2003 a început să se vehiculeze ideea demolării stadionului CFR-Astra (de 8000 de locuri), de către autorităţile locale arădene (în speţă, primarul de atunci, Dorel Popa), pentru a face loc unui supermarket (Kaufland). Proiectul iniţial prevedea supermarket şi stadion nou, dar mai mic (3000 de locuri), pe locaţia terenului de antrenament pe zgură. În 2004, Dorel Popa pierdea alegerile şi, ce să vezi!, noul primar, Gheorghe Falcă, preia ideea demolării stadionului (primul pe care s-a jucat un meci de fotbal în România, în 1899), dar nu şi pe cea a construirii unui stadion nou, fie el şi mai mic. În ciuda opoziţiei opiniei publice, primarul şi consilierii locali arădeni emit două hotărâri de Consiliu Local, în anul 2005, prin care stadionul este jertfit. Demolarea propriu-zisă a mai întârziat puţin, până în primăvara anului 2006.
Trebuie menţionat că în 2003 ACU a promovat în divizia B şi juca pe acel stadion, chestiune care încurca teribil de mult treburile. Echipa a reuşit cu greu să se menţină în divizia B în 2003-2004, dar sezonul 2004-2005 a început dezastruos. Marcel Coraş a părăsit gruparea încă din tur, iar retrogradarea se întrevedea la orizont. În ciuda dificultăţilor financiare majore, echipa nu s-a desfiinţat, cum probabil îşi doreau unii. Chiar şi fără bani, jucătorii au continuat să joace şi în retur. Echipa a terminat însă pe ultimul loc, şi avea să înceapă stagiunea 2005-2006 cu 8 puncte penalizare în divizia C. Chiar şi aşa, conducerea clubului a avut "curajul" de a ataca în instanţă hotărârile Consiliului Local privind stadionul şi, la prima instanţă, judecătorul a decis suspendarea hotărârilor până la judecarea completă a cauzei. Primarul însă nu mai putea probabil să aştepte, mai ales că exista posibilitatea (mare) de a pierde procesul, aşa că a început negocierile cu clubul. Până la urmă, conducătorii care nu vroiau să renunţe la stadion au fost îndepărtaţi, şi a apărut o nouă conducere, favorabilă primarului, care a fost de acord cu suspendarea procesului şi cu mutarea echipei pe stadionul Motorul, unde Primăria avea să facă unele investiţii (s-au modernizat vestiarele). ACU a mai jucat pe stadionul CFR-Astra şi în turul campionatului 2005-2006, precum şi câteva meciuri din retur (printre dărâmături), până când stadionul a fost efectiv demolat, şi apoi s-a mutat pe Motorul (de la 8000 de locuri în tribună la 500), stadion denumit pompos "Municipal".
Încă din vara anului 2005, noua preşedintă a clubului a devenit Gheorghiţa Onu. Nu e aici locul să comentez felul în care dânsa a înţeles să conducă acest club. Totodată, Universitatea "Vasile Goldiş" a devenit sponsorul unic al echipei. În anul 2005-2006, şi din cauza celor 8 puncte de penalizare, ACU nu a reuşit să se menţină în divizia C, retrogradând. Totuşi, la modă fiind fuziunile, cei de la ACU au găsit o echipă, Tricolorul Alparea (judeţul Bihor), care promovase în acel an în urma barajului, şi care a fost dispusă să vândă locul în divizia C celor de la ACU.
Toate aceste evenimente au făcut ca numărul suporterilor echipei ACU, niciodată prea mulţi, să scadă dramatic. Probabil însă că atragerea suporterilor de partea echipei nu a făcut niciodată parte dintr-o strategie a noii conduceri. Echipa a mai reuşit să promoveze de două ori în Liga a II-a, în 2008 şi 2010. La sfârşitul sezonului 2008-2009 din Liga a II-a, conducerea clubului a fost implicată într-un nou scandal, acela al miturii jucătorilor echipei FC Bihor, la meciul din ultima etapă, pe teren propriu. O victorie în acea partidă ar fi însemnat salvarea de la retrogradare (şi retrogradarea Universităţii Cluj). Meciul s-a încheiat 1-1 şi "U" Cluj s-a salvat. Jucătorii bihoreni au făcut plângere însă la DNA, cum că li s-ar fi oferit o sumă de bani la pauză, ca să cedeze meciul. Dacă nu ar fi existat acel proces, ACU ar fi primit loc în Liga a II-a şi în sezonul următor, fiind prima "sub linie", ca urmare a desfiinţării echipei Liberty Salonta. A fost o nouă pată pe imaginea clubului.
A urmat însă o nouă promovare în Liga a II-a şi o nouă retrogradare, la finalul sezonului 2010-2011. În iulie 2011, Gheorghiţa Onu a anunţat că echipa nu va mai continua în niciun eşalon fotbalistic. Dispărând echipa, a dispărut şi ultimul element care mai lega ACU de tradiţia vagonară: culorile.
Astfel, putem spune că, la 100 de ani de la înfiinţarea AMEFA, se încheie un ciclu. Indiferent de felul în care se interpretează istoria recentă a clubului, din punct de vedere fotbalistic AMEFA nu mai există.
Prin echipa de fotbal pe teren sintetic AMEFA 1911 încercăm, la Cluj, să păstrăm în amintire un nume, pe care sperăm să-l purtăm cu demnitate, chiar şi într-o competiţie neoficială.
luni, 5 septembrie 2011
Primul meci, prima victorie: ARobs - AMEFA 1-2 (1-0)
AMEFA 1911 a debutat cu dreptul în ediţia 2011-2012 a campionatului "Fair-Play" pe teren sintetic. Primul meci a avut loc duminică, 4 septembrie, de la orele 20, pe terenul CMC 1 din Gruia (Cluj-Napoca). Pentru AMEFA au evoluat: Paul Şofron - Raularian Rusu, Andrei Şişoe - Tudor Boier, Horaţiu Mureşan - Horea Ionuţ Meleg, Flaviu Marc. Adversari au fost cei de la ARobs, o echipă bătăioasă, dar care până la urmă a trebuit să se recunoască învinsă. De altfel, meciul s-a jucat într-un singur sens, spre poarta celor de la ARobs. Aceştia au reuşit să deschidă scorul la una din puţinele faze de atac ale lor, în prima repriză. În a doua repriză, mingea a intrat în cele din urmă în poarta adversarilor, după numeroase încercări, autorii golurilor fiind Horea Ionuţ Meleg şi Horaţiu Mureşan. Scorul ar fi putut fi mult mai mare, dacă ne-am fi concentrat mai mult la finalizare, în faţa unui adversar care nu a pus prea multe probleme. Importante sunt până la urmă cele 3 puncte şi satisfacţia unui debut cu dreptul.
AMEFA 1911 va evolua in campionatul "Fair-Play", divizia E
Un secol a trecut de când a luat fiinţă echipa arădeană AMEFA (Asociaţia Muncitorilor pentru Educaţie Fizică Arad), cunoscută şi ca AMTE (Aradi Munkás Testedző Egyesület) - numele maghiar de la înfiinţare, şi care s-a păstrat ca şi tradiţie în paralel cu cel românesc. Este vicecampioana României la fotbal în sezonul 1935-1936. După al doilea război mondial, fuzionează cu echipa Fabricii de Vagoane - Astra, şi evoluează şi sub alte nume, mai cunoscute fiind acelea de Vagonul şi Rapid Arad. Vagonul Arad reuşeşte să ajungă în semifinalele Cupei României în 1968 şi promovează în acelaşi an în Divizia A, unde rămâne un singur sezon (1968-1969). În 1991 echipa va lua numele Astra, şi va dispare din peisajul fotbalistic românesc după 1994, când fuzionează cu Aris (fosta Strungul Arad), şi pentru un an va juca ca FC Arad. În 1995 FC Arad va fuziona cu Telecom Arad, echipă care la rândul său dispare în 2006. Clubul Sportiv Astra şi-a continuat existenţa după 1994 fără secţia de fotbal, cu ramuri sportive precum polo, tenis, haltere, box, lupte, culturism etc. Din 2008, clubul Astra a revenit la denumirea de AMEFA, fiind funcţionale secţiile de polo, haltere, tenis, box şi culturism. În paralel funcţioneaza şi Clubul Sportiv Astra, reînfiinţat doar cu secţia de lupte.
Reluarea activităţii unei echipe de fotbal de tradiţie în Arad pare un deziderat greu de atins în momentul de faţă, astfel încât am luat iniţiativa unei reînfiinţări simbolice a unei echipe de fotbal pe teren sintetic, în campionatul "Fair-Play" din Cluj-Napoca. Noua echipă se va numi AMEFA 1911 şi va evolua în divizia E, fiind formată, în cea mai mare parte, din studenţi de la Facultatea de Geografie a Universităţii "Babeş-Bolyai" din Cluj-Napoca. O parte din aceşti jucători provin de la echipa "Geografii", din divizia F, iar o altă parte sunt nou-înscrişi în competiţie, provenind de la specializarea Cartografie.
Reluarea activităţii unei echipe de fotbal de tradiţie în Arad pare un deziderat greu de atins în momentul de faţă, astfel încât am luat iniţiativa unei reînfiinţări simbolice a unei echipe de fotbal pe teren sintetic, în campionatul "Fair-Play" din Cluj-Napoca. Noua echipă se va numi AMEFA 1911 şi va evolua în divizia E, fiind formată, în cea mai mare parte, din studenţi de la Facultatea de Geografie a Universităţii "Babeş-Bolyai" din Cluj-Napoca. O parte din aceşti jucători provin de la echipa "Geografii", din divizia F, iar o altă parte sunt nou-înscrişi în competiţie, provenind de la specializarea Cartografie.
Abonați-vă la:
Postări (Atom)