joi, 28 ianuarie 2016

Lotul de jucători al AMEFA în turul de campionat 2015-2016 - date statistice

În turul Campionatului Județean Cluj - Zona Cluj (Liga a V-a) 2015-2016, AS AMEFA a avut un lot constituit din 22 de jucători, toți fiind introduși cel puțin odată pe teren de antrenorul Radu Mureșan.
Statistica de mai jos privește cele 13 partide de campionat, plus meciul de cupă. Jucătorii sunt trecuți după numerele de pe echipamentul roșu-negru, cu care s-au jucat toate meciurile, cu o singură excepție (partida de acasă cu Viitorul Răscruci, pentru care a trebuit să achiziționăm un set de echipament albastru complet).
Portari
1. Paul Chirilă Șofron: 10 meciuri, din care 9 ca titular, 817 minute jucate.
12. Tudor Herlea: 7 meciuri, din care 5 ca titular, 443 minute jucate.
Fundași
2. Andrei Kökeinyesdi: 12 meciuri, toate ca titular, 1080 minute jucate, 1 gol marcat.
4. Iulian Doroftei: 1 meci, în care a intrat din postura de rezervă, 19 minute jucate.
6. Marius Someșan: 9 meciuri, din care 7 ca titular, 455 minute jucate, 1 gol marcat.
13. Mircea Eugen Ciobanu: 12 meciuri, toate ca titular, 1080 minute jucate, 1 gol marcat.
14. George Deac: 9 meciuri, din care 8 ca titular, 709 minute jucate.
16. Vlad Pop: 6 meciuri, din care 3 ca titular, 381 minute jucate.
17. Emil Trifan: 9 meciuri, toate ca titular, 754 minute jucate.
20. Claudiu Miria: 1 meci, în care a intrat din postura de rezervă, 25 minute jucate.
22. Lucian Macri: 9 meciuri, din care 1 ca titular, 327 minute jucate.
Mijlocași
3. Bogdan Sebastian Puskas: 7 meciuri, din care 4 ca titular, 385 minute jucate, 5 goluri marcate.
5. Rareș Ciprian Câmpan: 13 meciuri, toate ca titular, 1151 minute jucate, 5 goluri marcate (4 din penalty).
8. Raul Gabriel Tat: 9 meciuri, toate ca titular, 693 minute jucate.
9. Daniel Șinca: 11 meciuri, din care 5 ca titular, 454 minute jucate.
10. Lucian Dodea: 10 meciuri, toate ca titular, 881 minute jucate, 1 gol marcat.
19. Horea Ionuț Meleg: 9 meciuri, din care 8 ca titular, 553 minute jucate.
21. Robert Rus: 12 meciuri, din care 7 ca titular, 625 minute jucate, 1 gol marcat.
Atacanți
7. Rareș Suciaghi: 14 meciuri, toate ca titular, 1260 minute jucate (integralist), 18 goluri marcate.
11. Radu Neag: 8 meciuri, din care 4 ca titular, 512 minute jucate, 9 goluri marcate.
15. Cosmin Gorga: 13 meciuri, toate ca titular, 1138 minute jucate, 9 goluri marcate.
18. Alexandru Solomon: 4 meciuri, din care 1 ca titular, 118 minute jucate.

Din aceste date statistice, rezultă că echipa standard în turul de campionat a fost următoarea: Șofron - Deac, Ciobanu, Kökeinyesdi, Trifan - Tat (Neag), Dodea, Câmpan, Rus (Meleg) - Gorga, Suciaghi.
În medie, au fost folosiți 14 jucători/meci, deși regulamentul permite la acest nivel 5 schimbări, și au fost și meciuri în care antrenorul a efectuat toate cele 5 schimbări permise.
Un singur jucător, Rareș Suciaghi, a fost prezent la toate cele 14 meciuri și a jucat chiar toate minutele. Rareș Ciprian Câmpan și Cosmin Gorga au câte 13 meciuri jucate, Andrei Kökeinyesdi, Eugen Ciobanu și Robert Rus câte 12. Toți acești jucători, cu excepția lui Robert Rus, au fost și titulari în toate meciurile în care au evoluat. De asemenea, Lucian Dodea, Emil Trifan și Raul Tat au fost titulari de fiecare dată când au fost prezenți.
S-au marcat 51 de goluri, cu o medie de peste 3,6 goluri/meci. Dintre golgeteri trebuie să-l evidențiem pe Rareș Suciaghi, care, cu 18 goluri, este totodată și unul din golgeterii campionatului. Urmează Cosmin Gorga și Radu Neag cu câte 9 goluri, apoi Bogdan Sebastian Puskas și Rareș Ciprian Câmpan cu câte 5 goluri.
Echipa a primit 24 de goluri, mai puțin de jumătate decât cele marcate, dar cu o frecvență de 1,7 goluri/meci. Totuși prestația portarilor Paul Chirilă Șofron și Tudor Herlea a fost una foarte bună.
Lotul se reunește în aceste zile, cu ocazia unui meci amical, care va avea loc duminică, 31 ianuarie 2016, la Baza Sportivă ”Unirea” (Mănăștur), de la ora 14. Adversari vor fi băieții de la Luceafărul Ghirișu Român, echipă angrenată în Zona Mociu a Campionatului Județean Cluj (Liga a V-a).

miercuri, 13 ianuarie 2016

Legende ale fotbalului amefist: Constantin Vişan

Constantin Vişan s-a născut pe 14 martie 1979 la Drobeta Turnu Severin, părinţii săi fiind Constantin şi Floarea Vişan.
A început fotbalul în 1986 în oraşul natal. A fost legitimat la grupele de copii şi juniori ale clubului FC Drobeta Turnu Severin. Fiind foarte talentat, la 15 ani a făcut obiectul celui mai scump transfer din istoria clubului severinean. Astfel a ajuns la Politehnica Timişoara unde şi-a petrecut ultimii ani de juniorat, remarcându-se în mod deosebit, fapt pentru care a şi fost convocat la echipa naţională de juniori a României, unde a fost coleg cu Adrian Mutu, Eric Lincar, Cătălin Munteanu, Tiberiu Lung, Cosmin Bărcăuan, Claudiu Drăgan, Decebal Gheară, printre alţii.

 Lotul naţional de juniori UEFA 97 al României. Constantin Vişan pe rândul de jos, cu mingea, într-un lot unde îi mai recunoaştem pe Adrian Mutu, Cosmin Bărcăuan, Eric Lincar, Cătălin Munteanu, Marius Chihaia, Claudiu Drăgan, Decebal Gheară, portarii Tiberiu Lung şi Gheorghe Stoianov, şi alţii. Antrenori: Ioan Naghi şi Cornel Jurcă.

A debutat în prima divizie când era încă junior, în sezonul 1996-1997, la Politehnica Timişoara, în ultima etapă a campionatului, la un meci pierdut de Poli, 1-2, pe teren propriu cu Rapid Bucureşti. Formaţia timişoreană a retrogradat însă în acel an. Tot în acel sezon s-a reînfiinţat campionatul de tineret-rezerve, Vişan fiind nelipsit din primul 11 al acestei a doua echipe a lui Poli, antrenată de Dorel Maşcovescu, totodată tehnicianul echipei de juniori republicani.
Până în 2001, Constantin Vişan a jucat în divizia B la Poli (1997-1998), iar apoi la Electrica Timişoara, în divizia C (1998-2001), unde s-a impus ca titular şi a fost unul dintre cei mai apreciaţi jucători ai echipei.
În vara anului 2001 se transferă la Corvinul Hunedoara, care va deveni echipa sa de suflet. Corvinul tocmai retrogradase în divizia C. Cu Vişan titular şi marcator în meciul decisiv de la Deva, Corvinul a reuşit în acel an să promoveze în divizia B. A urmat încă un sezon şi jumătate (2002-2003 şi turul campionatului 2003-2004) la Corvinul, în divizia B.

 La minge, Constantin Vișan, pe vremea când juca la Corvinul Hunedoara

În iarna anului 2004 se transferă la Atletic Club Universitatea (ACU) Arad, echipă care în acel an lupta să evite retrogradarea din divizia B, obiectiv pe care l-a îndeplinit şi cu sprijinul lui Vişan, care a jucat în 14 din cele 15 meciuri din retur (în toate ca titular; singura absenţă a fost din cauza unei suspendări). A urmat încă un sezon, 2004-2005, la ACU Arad, în care a jucat în 25 din totalul de 28 de meciuri şi a marcat un gol. A fost un campionat cu amintiri mai puţin plăcute, la finele căruia ACU a retrogradat în divizia C.
Deşi a fost în cantonament cu UTA, Vişan a revenit în vara lui 2005 la nou-înfiinţata Corvinul 2005, care a preluat locul în divizia B de la CS Deva. A jucat la Hunedoara până în 2008, aşadar încă trei ani în divizia B.

 Vişan (în alb), la Corvinul 2005 Hunedoara (2005-2008)

Deşi a avut oferte de la grupări de ligă secundă (Minerul Lupeni, Fortuna Covaci), considerând că familia este foarte importantă, din vara lui 2008 s-a mutat (împreună cu alţi corvinişti) mai aproape de casă, la CFR Marmosim Simeria, în Liga a 3-a, echipă care, în anii în care Vişan a jucat şi a fost căpitan de echipă (2008-2012), a obţinut cele mai bune performanţe din istoria clubului, luptându-se inclusiv pentru promovarea în Liga a 2-a.

 Căpitan de echipă la CFR Marmosim Simeria (2008-2012)

Odată cu retragerea echipei din Simeria din Liga a 3-a, Vişan a revenit la FC Hunedoara, unde a evoluat în sezonul 2012-2013 şi în câteva partide din sezonul 2013-2014, în ambele cazuri echipa hunedoreană fiind implicată în lupta pentru promovarea în Liga a 2-a. Din cauza accidentărilor (a jucat multă vreme cu infiltraţii), a fost nevoit să renunţe la fotbalul de performanţă în toamna anului 2013. A plecat pentru scurt timp în Germania dar s-a întors înapoi acasă, la familie.

 În acţiune, ca jucător al FC Hunedoara (2012-2013)

În returul campionatului 2013-2014 a jucat în Liga a 4-a Hunedoara, la Gloria Geoagiu. Din 2014 joacă la Şoimul Băiţa, echipă care a câştigat faza judeţeană a Cupei României în sezonul 2014-2015 iar în prezent este lider detaşat al Ligii a 4-a Hunedoara.

 La actuala sa echipă, Şoimul Băiţa, pentru care a înscris în primul tur al Cupei României, faza naţională, golul decisiv al victoriei (1-0) împotriva fostei sale echipe, FC Hunedoara (iulie 2015)

Pe la toate echipele la care a jucat, cel poreclit "Masivul" (în antiteză cu statura sa), s-a evidenţiat în primul rând prin spiritul său de sacrificiu, prin devotament, ambiţie şi dăruire. În ciuda faptului că era de obicei mai mic decât oponenţii săi, întotdeauna a compensat acest neajuns printr-o formă fizică de invidiat: părea să aibă ataşat un mic motoraş cu care "ara" terenul, neobosit, dintr-un capăt în celălalt! De asemenea, prin detenta sa, reuşea să sară la cap mai bine decât mulţi dintre adversarii mai înalţi şi a marcat, nu de puţine ori, şi cu capul. A fost utilizat deseori ca jucător de bandă, atât pe dreapta, cât şi pe stânga, deoarece a fost apreciat în primul rând pentru viteza sa, combinată cu un simţ aparte al jocului, al plasamentului în teren, şi totodată al porţii, numărându-se de obicei printre golgeteri.
Dincolo de aceste calităţi, el este şi un jucător tehnic, jucând la fel de bine balonul cu ambele picioare şi având la activ numeroase execuţii spectaculoase, între care "foarfeca" a ajuns să fie un fel de... specialitate a casei, acest procedeu fiind folosit şi în poziţie de finalizare dar şi în alte contexte, pe teren, spre deliciul publicului! De altfel, suporterii l-au iubit în mod deosebit atât pentru spectacolul pe care-l crea pe teren cât şi pentru spiritul său de luptător, jucător care dădea totul pentru echipă indiferent de scor, de adversar sau de alţi factori. A fost în egală măsură apreciat de antrenorii cu care a lucrat, precum şi de colegi: aproape peste tot pe unde a jucat a ajuns să fie desemnat căpitan de echipă!

Atenţie, moment acrobatic "marca" Vişan!

Fiind totodată un bun pasator (are mai multe assist-uri decât goluri), un fotbalist cu viziune a jocului, cu simţ tactic deosebit, a fost folosit şi pe postul de coordonator de joc sau de mijlocaş ofensiv, în spatele vârfurilor. Nu degeaba a purtat, de cele mai multe ori, tricoul cu numărul 10! A fost şi este un bun executant al fazelor fixe, remarcându-se prin precizia de "milimetru" a loviturilor libere sau a centrărilor.
Dintre jucătorii de astăzi, cel mai asemănător prin calităţile menţionate mai sus (în special devotament, spirit de luptă, tehnică, statură, poziţie în teren) mi se pare Torje, care a evoluat şi el la Politehnica Timişoara. Dintre cei de mai demult, l-aş compara cu regretatul Toma Jurcă, despre care am mai scris aici.
Atletic Club Universitatea (ACU) Astra Arad a fost ultima variantă arădeană a AMEFA, fotbalistic vorbind, deoarece AMEFA încă mai există la Arad, chiar cu acest nume, la alte discipline sportive, precum polo, haltere, tenis etc. Constantin Vişan a petrecut la acest club un an şi jumătate, pe vremea când meciurile de pe teren propriu se mai jucau pe istoricul stadion Astra-CFR, cel mai vechi din ţară, înainte de demolarea abuzivă a acestuia de către autorităţile locale arădene (Hotărârea Consiliului Local s-a dat în 2005 dar demolarea efectivă a început în martie 2006).
El a venit la echipă de la Corvinul Hunedoara la începutul anului 2004, de la aceeaşi echipă fiind curtaţi şi Băban şi Pepenar, partenerii săi din ofensiva hunedoreană, dar care n-au mai ajuns până la urmă la clubul universitar arădean.
Transferul lui Vişan în echipa antrenată de Marcel Coraş a fost unul dintre cele mai reuşite. El a debutat la ACU cu o victorie în deplasare (2-0 cu Minaur Zlatna) iar echipa a reuşit, cu el pe teren aproape în fiecare meci, să se salveze de la retrogradare, terminând pe locul 13 în seria a III-a a diviziei B, cea mai bună performanţă din istoria relativ scurtă (2000-2011) a clubului. Vişan a jucat în returul campionatului 2003-2004 în 14 din cele 15 meciuri disputate de ACU, lipsind doar din partida din deplasare de la Cluj, pierdută de arădeni cu 1-0, deoarece a fost suspendat din cauza cumulului de cartonaşe galbene. De altfel, ca număr de jocuri în retur, el a fost la egalitate cu alţi jucători de bază ai echipei universitare arădene: portarul Sinescu şi fundaşii centrali Bogoşel şi Balint, niciun jucător nefiind folosit în toate cele 15 partide. De asemenea, a fost titular în toate cele 14 meciuri jucate, fiind schimbat doar de două ori, şi astfel a acumulat 1210 minute în tricoul lui ACU în acel sezon. Poate mai important decât atât, a fost cel mai bun jucător al echipei în retur, statistică rezultată din media notelor acordate tuturor jucătorilor. Ca poziţie în teren, a jucat de 6 ori ca mijlocaş stânga, tot de 6 ori ca mijlocaş central-stânga (coordonator), o singură dată ca vârf şi tot o dată ca mijlocaş dreapta.
Campionatul 2004-2005 a fost unul de tristă amintire pentru ACU Arad. Problemele financiare deosebite au făcut ca echipa să aibă un parcurs foarte slab iar la un moment dat s-a pus chiar problema retragerii din campionat şi a desfiinţării. Până la urmă, spre deosebire de Corvinul (care s-a retras încă din tur), ACU a terminat cumva campionatul. Antrenorul Marcel Coraş, aflat la ACU practic de la înfiinţare (vara lui 2000), şi-a prezentat demisia după etapa a 3-a dar a mai stat două etape ca director tehnic, după care a plecat definitiv la UTA ca manager general. Antrenor principal a devenit, practic din etapa a 4-a şi cu "puteri depline" dintr-a 6-a, Marcel "Rico" Câmpian, fostul "secund". El a stat pe bancă în tur şi în primele două etape din retur, după care şi-a prezentat la rândul său demisia, când a realizat că salvarea de la retrogradare nu mai este posibilă. Din etapa a 18-a şi până la final, conducerea tehnică a fost asigurată de căpitanul de echipă, Mircea Aslău, care astfel a devenit antrenor-jucător, cu o pauză de o etapă (a 20-a), când pe bancă a stat Dumitru Marcu, care a văzut, s-a lămurit şi a plecat.

 Căpitan de echipă la ACU Arad (în roşu), câştigând un duel aerian al "căpitanilor" cu Tiberiu Csik, în meciul ACU Arad - Olimpia Satu Mare 0-0, pe cea mai veche arenă sportivă a ţării, stadionul CFR-Astra (între timp, demolat, în ciuda bannerului din fundal)

Din totalul de 28 de meciuri (meciurile cu Corvinul nu s-au mai disputat), Constantin Vişan a jucat în 25, lipsind din motive obiective (suspendări, accidentări) doar în deplasările de la Petroşani (în tur), Deva (în retur) şi în ultimul joc de la Zalău unde ACU s-a prezentat predominant cu juniorii. Din cele 25 de partide jucate, el a fost titular în 24, fiind rezervă doar la restanţa cu Tricotaje Ineu, disputată pe 4 decembrie 2004. Situaţia disperată a impus intrarea sa pe teren în acel meci încă din minutul 32 deşi el abia se întorsese, în noaptea de dinaintea meciului, din Olanda, unde participase alături de portarul Daniel Mutu la un turneu de pregătire, organizat de Mircea Petescu, scopul fiind un posibil transfer. Ca număr de partide jucate, a fost depăşit doar de Mircea Aslău (27), fiind la egalitate cu Radu Anca (tot 25). După etapa a 18-a, când căpitanul de echipă Mircea Aslău a devenit şi antrenor principal, Constantin Vişan a preluat banderola de căpitan la ACU.
În afară de meciurile din campionat, Vișan a intrat pe teren (din postură de rezervă) în singurul meci jucat de ACU Arad în Cupa României în sezonul 2004-2005, mai exact în septembrie 2004, când a pierdut cu 1-0 în deplasare cu Unirea Sânnicolau Mare.
Ca şi în campionatul precedent, el a fost cel mai bun jucător al echipei, atât în turul campionatului, cât şi în retur, situaţie documentată pe baza notelor primite de la jurnalişti. Este adevărat şi că lotul s-a "subţiat" considerabil faţă de sezonul precedent. Ca poziţie în teren, el a fost mai des folosit ca vârf de atac (de 11 ori), în special în tur, marcând din păcate o singură dată, mai exact golul 2 în înfrângerea de pe teren propriu, 2-3, cu Liberty Salonta, în etapa a 17-a (ultimul meci cu "Rico" Câmpian antrenor principal). A mai jucat mijlocaş dreapta (de 5 ori), mijlocaş central-dreapta (de 4 ori), mijlocaş central-stânga (de 3 ori) şi o singură dată ca mijlocaş stânga și o dată ca fundaş dreapta. Se evidenţiază faptul că, spre deosebire de campionatul precedent, a fost mai mult folosit în banda dreaptă decât în cea stângă.
În vara lui 2005 s-a încheiat "aventura" lui Constantin Vişan la Arad, el revenind la Hunedoara, la nou-înfiinţata Corvinul 2005 Hunedoara, care a preluat locul de divizia B de la CS Deva.

 Vișan (în dreapta), la echipa sa actuală, Șoimul Băița, liderul Ligii a 4-a Hunedoara

Sinteză a carierei sale fotbalistice de până acum (la seniori):
1996-1997: Politehnica Timișoara (Divizia ”Națională”). A jucat într-un singur meci, în care a intrat după pauză, Politehnica Timișoara - Rapid București 1-2, în data de 14 iunie 1997, aceasta fiind singura sa partidă la nivelul primei divizii. În acel an a jucat însă aproape în fiecare meci la echipa de tineret-rezerve a Politehnicii Timișoara, condusă de Dorel Mașcovescu.
1997-1998: Politehnica Timișoara (divizia B). A evoluat doar în câteva partide, fiind de obicei rezervă.
1998-1999: Electrica Timișoara (divizia C).
1999-2000: Electrica Timișoara (divizia C).
2000-2001: Electrica Timișoara (divizia C).
2001-2002: Corvinul Hunedoara (divizia C, promovează de pe locul 1).
2002-2003: Corvinul Hunedoara (divizia B).
2003-2004: tur - Corvinul Hunedoara (divizia B); retur - ACU Arad (divizia B).
2004-2005: ACU Arad (divizia B).
2005-2006: Corvinul 2005 Hunedoara (Liga 2).
2006-2007: Corvinul 2005 Hunedoara (Liga 2).
2007-2008: Corvinul 2005 Hunedoara (Liga 2, retrogradează).
2008-2009: CFR Marmosim Simeria (Liga 3).
2009-2010: CFR Marmosim Simeria (Liga 3).
2010-2011: CFR Marmosim Simeria (Liga 3).
2011-2012: CFR Marmosim Simeria (Liga 3).
2012-2013: FC Hunedoara (Liga 3).
2013-2014: tur - FC Hunedoara (Liga 3); retur - Gloria Geoagiu (Liga 4 Hunedoara).
2014-2015: Șoimul Băița (Liga 4 Hunedoara).
2015-2016: Șoimul Băița (Liga 4 Hunedoara).

Sinteză a activității sale la ACU Arad:
Sezonul 2003-2004 (divizia B, doar retur)
Total meciuri jucate: 14; din care titular: 14; din care integralist: 12; total minute jucate: 1210; goluri: 0.
Sezonul 2004-2005 (divizia B)
În campionat
Total meciuri jucate: 25; din care titular: 24; din care integralist: 15; total minute jucate: 2045; goluri: 1.
În Cupa României
Total meciuri jucate: 1; din care titular: 0; goluri: 0.
Total meciuri jucate la ACU Arad: 40.
A purtat în mod obișnuit tricoul cu nr. 10; în returul campionatului 2004-2005 a jucat mai des cu nr. 11.
Poziție în teren: mijlocaș central (coordonator), mijlocaș de bandă (stânga sau dreapta), vârf de atac.

Echipe favorite: Corvinul Hunedoara (în România), AC Milan (în străinătate; în special echipa din perioada lui Marco van Basten).
Jucători favoriţi: Gattuso (pentru dăruire şi devotament pe teren), Papin, Van Basten, Hugo Sanchez - sunt cei care i-au inspirat execuţiile spectaculoase.
Familie: este căsătorit din anul 2000 şi are doi copii: o fată, Mihaela Denisa, care recent a intrat la liceu, şi un băiat, Alexandru Gabriel, care, la 8 ani, calcă pe urmele tatălui său şi practică fotbalul în cadru organizat la grupele de copii de la Corvinul Hunedoara.
În afară de activitatea sa ca jucător pe teren mare, se cuvine să menţionăm şi faptul că el mai joacă şi într-o echipă de minifotbal, Corvinul Hunedoara 2011, în cadrul Campionatului de minifotbal Hunedoara. De asemenea, de ceva timp, Constantin Vişan a început şi activitatea de antrenor, ocupându-se de două grupe de la Centrul de Copii şi Juniori al clubului CFR Simeria. Dincolo de fotbal, el este angajat ca electronist la o firmă de IT din Deva.

vineri, 8 ianuarie 2016

Remember: CFR Marmosim Simeria - ACU Astra Arad 3-2 (1-1) în divizia C - pe 1 septembrie 2001

Atât CFR Marmosim Simeria, cât și Atletic Club Universitatea Astra Arad promovaseră în al treilea eșalon fotbalistic al țării în anul 2000 dar în campionatul 2000-2001 cele două echipe au evoluat în serii diferite - simerienii în seria a 6-a iar ACU în seria a 8-a (despre ciudata repartizare geografică în divizia C în acel an am mai scris și aici). Așadar, cele două echipe, ambele cu vechime (CFR Simeria înființată din 1909, ACU din 1911, dacă acceptăm că e o continuare a AMEFA, sau chiar din 1899, dacă luăm în calcul Clubul Atletic Arad), nu s-au întâlnit în acel sezon, în schimb în campionatul următor, 2001-2002, cele două formații au fost repartizate în seria a 6-a a diviziei C.
Obiectivele celor două erau însă total opuse. Simerienii au avut drept scop ”o clasare cât mai bună” și în acest campionat au reușit să termine pe locul 12 (din 16 echipe), fără prea multe emoții în ceea ce privește retrogradarea. În schimb, în campionatul următor s-au salvat la limită de la retrogradare, iar aceasta n-a mai putut fi evitată la sfârșitul campionatului 2003-2004. Ei aveau să revină în divizia C (redenumită Liga a 3-a) din 2007 până în 2012, când au și avut clasări mai bune, în zona locurilor 3-6. În ciuda clasării pe locul 5 la finele sezonului 2011-2012, în vara lui 2012 s-a renunțat la locul de Liga a 3-a, echipa activând o vreme în Liga a 4-a Hunedoara, după care s-a desființat.
ACU Arad a fost o echipă care a avut însă de la început obiective ambițioase, respectiv promovarea în divizia B. Dacă în primul an în C, 2000-2001, echipa a terminat pe locul 4 (fiind multă vreme pe podium), pentru sezonul 2001-2002 se considera că se poate ataca prima poziție. În cele din urmă, ACU s-a clasat abia pe locul 3, după Corvinul Hunedoara, care a promovat, și Minerul Certej. Promovarea a fost reușită abia la sfârșitul sezonului următor, 2002-2003.
Unul dintre factorii care au stat la baza ratării obiectivului a fost și startul inexplicabil de slab de campionat. După primele două etape, ACU avea doar 2 puncte, din cele două egaluri, 0-0 la Dacia Orăștie, echipă înscrisă ”peste noapte” în divizia C în locul retrasei Inter Sibiu, și 3-3 pe teren propriu cu Soda Ocna Mureș, rezultate considerate ca fiind semi-eșecuri. Presiunea era foarte mare pe umerii antrenorului principal, Marcel Coraș, care, la un control medical de rutină, a depistat că este hipertensiv și a trebuit să înceapă un tratament specific!
Înaintea partidei de la Simeria, din etapa a treia, echipa a intrat în cantonament, jucătorii fiind cazați într-un cămin special amenajat al Universității ”Vasile Goldiș”, unul din sponsorii principali. Aslău, Ciprian Roșca și Negrilă au acuzat diverse accidentări de la partidele precedente, dar dintre aceștia doar Negrilă (cu o entorsă urâtă la gleznă) nu a putut fi recuperat și nu a făcut deplasarea la Simeria. De asemenea, Norbert Varga, suspendat după cartonașul roșu primit în finalul partidei cu Soda Ocna Mureș, a fost lăsat acasă. În dimineața zilei de sâmbătă, 1 septembrie 2001, pe lângă autocarul cu care a făcut deplasarea echipa, clubul a pus la dispoziție și alte autocare pentru suporteri, acestea plecând la ora 7 din fața stadionului CFR-Astra. Majoritatea celor care au venit la meci au fost copii și adolescenți, de la grupele de juniori și pitici, îmbrăcați cu treninguri având culorile și însemnele clubului ACU. Din păcate, galeria ”Taurii Vestici”, condusă de inimosul Zoran Arsenov, nu a mai însoțit echipa în această perioadă.


Stadion CFR-Marmosim, teren bun, timp: înnorat, excelent pentru fotbal, spectatori: 250 (din care 50 de suporteri ai oaspeților). Partida a început la ora 11 după unele emoţii date de sosirea cu întârziere la stadion a echipajului medical şi a ambulanţei de la Deva, medicii din Simeria aflându-se în litigiu în acel moment cu formaţia feroviară.
CFR Marmosim Simeria - ACU Astra Arad 3-2 (1-1) Budeic 45 penalty, Simianu 61, Cojocari 84 respectiv C. Roșca 29, Fl. Pavel 51.
CFR Marmosim Simeria: Clep - Budeic, Stachi (cpt.), Kollmann - Baciu (58 Urzică), Biriș, Țibichi, Simianu (73 Cojocari), Sicoe (78 Ordean) - Scurtu, Matei. Rezerve: Iuga - Popovici, Ball, Banc. Antrenori: Carol Gall și Aurel Sava.
ACU Arad: Pașcalău - Chirilă - Mogoșanu (87 Clepe), Lung, Oprean, Folea - Aslău (cpt.), Gall (87 C. Vizitiu), L. Paul (67 Rus) - C. Roșca, Fl. Pavel. Rezerve: Rusu - Omuț, Selegean, S. Roșca. Antrenori: Marcel Coraș, Ioan Șold și Mihai Jivan.
Arbitri: Eugen Panait (București) - Liviu Enciu (Ghimbav) și Claudiu Furnică (Brașov).
Observatorul partidei: Sorin Găman (Târgu Jiu).
Cartonașe galbene: Scurtu (37), Urzică (78) - C. Roșca (23), Gall (33), Fl. Pavel (39, 59), Lung (84).
Pentru acest meci, după cum se observă, antrenorul Marcel Coraș a folosit un sistem 1-1-4-3-2, care poate fi interpretat, mai simplist, și ca 1-3-5-2, și ca 1-5-3-2. Antrenorul gazdelor, Carol Gall, a utilizat o formulă asemănătoare, 1-3-5-2, ceva mai ofensivă în teorie, dar care în practică s-a dovedit a fi foarte flexibilă, fiind modificată în timpul jocului în funcţie de necesităţile momentului.
La ACU au fost și unele noutăți între titulari. Pentru postul de portar, a fost în premieră introdus Ovidiu Pașcalău, venit în vară de la Șoimii Lipova, abia ieşit din juniorat. Marcel Coraș l-a lăsat pe banca de rezerve pe titularul obișnuit, Florin Rusu, probabil ca urmare a nemulțumirii cauzate de evoluția acestuia în meciul anterior, 3-3 cu Soda Ocna Mureș. Acest fapt nu se va mai repeta în acest tur de campionat, Rusu evoluând ca titular în toate celelalte partide.

 Ovidiu Paşcalău a debutat în divizia C la 19 ani, în meciul de la Simeria
Chirilă a jucat libero, o postură cu care s-a obișnuit în perioada petrecută la ACU. În fața sa a fost așezată o linie de patru fundași, dintre care doar cei doi ”centrali”, Lung și Oprean, au avut roluri exclusiv defensive. Cei doi ”laterali”, Mogoșanu (în dreapta) și Folea (în stânga), au jucat când fundași, când mijlocași, în funcție de evoluția partidei (și a scorului). Mogoșanu a fost preferat lui Rus și C. Vizitiu pe acest post datorită experienței sale superioare în defensivă, el jucând mulți ani la UTA în divizia B, dar n-a dat satisfacție în mod deosebit, fiind tot mai rar introdus de Marcel Coraș în angrenajul echipei în partidele următoare. Pe banda stângă, Folea a fost o soluție de ”avarie” în lipsa unui jucător specializat pe acest post; după revenirea lui Bâgu la echipă, s-a rezolvat și această problemă, Folea fiind mutat în ”avanposturi”, unde Flavius Pavel a fost mai mult rezervă în partea a doua a turului.
La mijloc, în lipsa lui Norbert Varga, Gall a jucat ca mijlocaș defensiv, acesta fiind singurul său meci ca titular la ACU. La fel ca și Mogoșanu, împreună cu care a venit de la UTA, nici Gall nu s-a ridicat la înălțimea așteptărilor și încetul cu încetul a ”ieșit din schemă”. Ceilalți doi mijlocași, Aslău și Paul Levente, sunt cei în care s-a avut încredere că pot constitui ”motorul” echipei, ei fiind coordonatorii din spatele vârfurilor și totodată executanții loviturilor libere și, în general, a fazelor fixe. Din păcate, Paul (venit în vară de la Oașul Negrești), nu a demonstrat o formă deosebită, nici din punct de vedere fizic, fiind schimbat în multe meciuri în intervalul minutelor 60-75.
În atac, Ciprian Roșca a fost golgeterul echipei şi s-a remarcat în mod deosebit în această ediţie de campionat, demonstrând că transferul său de la Ștei a fost unul reușit. Celălalt atacant, Flavius Pavel, a avut evoluții mai puțin convingătoare în acest sezon, fiind când titular, când rezervă. În acest meci de la Simeria, el a fost "înger" şi "demon" în acelaşi timp: a jucat foarte bine, contribuind decisiv la ambele goluri dar cartonașul roșu pe care l-a primit în minutul 59 a cântărit mult în stabilirea rezultatului final.
Jocul a început cu obișnuita perioadă de tatonare. Gazdele au încercat unele atacuri modeste, având însă un joc destul de încâlcit, cu multe pase laterale, ajungând rareori la finalizare. ACU a început cu o dispunere mai degrabă defensivă și cu un joc bazat pe intercepții și contraatacuri rapide. În minutul 2 notăm prima ocazie a partidei în contul arădenilor: după un corner, Aslău trimite un șut-centrare, reținut în doi timpi de Clep. Simerienii au și ei câteva jumătăți de ocazie. În minutul 8, Sicoe, demarcat, șutează de la marginea careului pe lângă poartă. În minutul 12, Biriș îl depășește pe Lung dar șutul său este reținut de Pașcalău. Peste trei minute, la o lovitură de colț de pe partea dreaptă, executată de Simianu, Țibichi se înalță și trimite balonul cu capul puțin peste transversală.
ACU câștigă încetul cu încetul controlul la mijlocul terenului și devine echipa mai periculoasă. În minutul 23, L. Paul îl lansează pe Ciprian Roșca, acesta marchează dar este semnalizat în poziție de offside (discutabilă); el primește și un cartonaș galben pentru lovirea mingii după fluierul arbitrului.
Totuși, golul vine în minutul 29: Flavius Pavel interceptează o minge la 25 de metri de poarta lui Clep, îi pasează lui Ciprian Roșca, aflat în poziție ideală de a finaliza, și acesta nu ratează: 0-1.
Simerienii încearcă să revină în joc, dar leagă greu pasele şi construcţia lasă de dorit, în vreme ce arădenii se retrag intenţionat, încercând să dea "lovitura" pe contraatac. În contul gazdelor, notăm şutul de la distanţă a lui Ţibichi în minutul 35, mingea trecând aproape de vinclul porţii apărate de Paşcalău. În minutul 39, Flavius Pavel primeşte cartonaş galben pentru un fault mai dur, fără rost.
Cu un minut înainte de pauză, după un corner de pe partea stângă executat de Biriş, mingea ajunge la Kollmann, urcat în careu, iar acesta apucă să şuteze în blocajul arădean, mingea atingând (se pare) mâna unui jucător al oaspeţilor. Arbitrul Eugen Panait abia aştepta să i se ofere ocazia să se facă remarcat şi a indicat penalty. Fundaşul Budeic, executantul obişnuit al penalty-urilor la formaţia din Simeria, a transformat: 1-1 (minutul 45), scor cu care s-a încheiat prima repriză.
După meci, antrenorul arădean Marcel Coraş declara că "dacă intram la pauză în avantaj, alta era soarta meciului". Totuşi, nu acest gol egalizator avea să stabilească învingătoarea. Mai mult, la începutul reprizei a doua, ACU a fost formaţia care a preluat iniţiativa, care s-a arătat hotărâtă să tranşeze în favoarea sa jocul.
Şi astfel, în minutul 51, Paşcalău a degajat lung mingea spre atacantul Ciprian Roşca, acesta şi-a depăşit adversarul direct şi i-a întors "serviciul" colegului său din linia de atac, pasându-i decisiv lui Flavius Pavel, care a marcat pe lângă Clep, ieşit în întâmpinare: 1-2.
Gazdele încearcă din nou să iasă la joc dar arădenii, mai valoroşi, sunt decişi de data aceasta să nu lase victoria din mână. În lipsa altor soluţii, antrenorul Carol Gall face o primă mutare ofensivă, înlocuindu-l pe mijlocaşul dreapta Baciu, a cărui aport a fost mai degrabă important în faza de apărare, cu Urzică, jucător cu potenţial superior pe faza de atac (minutul 58).
Evenimentul decisiv al partidei se consumă în minutul 59, când Flavius Pavel comite un nou fault şi vede al doilea cartonaş galben din partea arbitrului Eugen Panait. ACU rămâne în zece oameni iar gazdele îşi văd uşurată sarcina de a reveni pe tabelă!
Egalarea s-a produs de altfel imediat, în minutul 61: în urma unei faze fixe, balonul este aruncat "la bătaie" în careul arădean, Paşcalău intervine mai puţin inspirat, respingând balonul în faţă, până la Simianu, care reuşeşte să şuteze printr-o "breşă" şi să introducă balonul în plasă: 2-2.
Încurajate frenetic din tribune, gazdele au simţit momentul favorabil şi s-au aruncat în atac dar n-au mai reuşit să-şi creeze ocazii clare de gol în următoarele 20 de minute. Antrenorul Marcel Coraş l-a schimbat în minutul 67 pe Paul Levente, care dădea semne clare de oboseală, cu Rus, jucător cu profil mai degrabă defensiv, dovadă că în acel moment a considerat că un egal e mai bun decât nimic. De cealaltă parte, intrarea pe teren a lui Cojocari şi a lui Ordean, jucători ofensivi, poate fi interpretată ca o tactică de "totul sau nimic" a antrenorului Carol Gall, care până la urmă i-a ieşit!
Cu toate că evolua cu un om în minus, tot ACU a avut cele mai mari oportunităţi de a înscrie. În minutul 70, Gall a ajuns într-o poziţie ideală în faţa porţii adverse dar n-a avut curaj să şuteze, preferând să paseze iar momentul favorabil s-a dus! În minutul 78, arbitrul Eugen Panait a atins culmea penibilului, fluierând un henţ absolut imaginar la Ciprian Roşca, la o fază la care atacantul oaspeţilor primise "cadou" o pasă de la un fundaş advers şi scăpa singur spre poartă! Spectatorii din tribună s-au distrat copios pe seama prestaţiei brigăzii de arbitri. Totuşi nu arbitrul a fost de vină în minutul 80, când acelaşi Ciprian Roşca a primit o minge ideală în careul advers, dar, singur cu Clep, a şutat puţin pe lângă bară.
Şi, cum ocaziile se răzbună, CFR Marmosim a obţinut victoria prin golul marcat în minutul 84: Matei a executat o lovitură liberă din lateral, Mogoşanu l-a scăpat din marcaj pe noul intrat Cojocari, iar acesta a reluat splendid cu capul, mingea intrând în poartă cu toată opoziţia lui Paşcalău, care a fost aproape de a evita golul: 3-2.
Finalul a fost incendiar. Neavând nimic de pierdut, în minutul 87 Marcel Coraş a renunţat la Mogoşanu şi Gall, oricum dintre cei care s-au remarcat mai degrabă negativ, şi i-a schimbat cu Clepe (vârf de atac) şi cu Coriolan Vizitiu (mijlocaş dreapta).
În ultimele minute, ACU a mai avut două şanse uriaşe de a egala. La prima, în minutul 90, arbitrul Eugen Panait, decis să-şi facă "numărul" până la capăt, a refuzat să acorde penalty după un henţ clar al unui jucător al gazdelor în propriul careu, tot Ciprian Roşca fiind aproape să înscrie. Apoi, deja în prelungiri, când arădenii atacau deja cu toate liniile, fundaşul Oprean, ajuns în poziție de finalizare, a trimis din 10 metri, cu latul, peste poartă.

 Durerea înfrângerii... Lângă bară, Remus Lung (numărul 5) şi Ciprian Roşca (numărul 11)

A fost ultima fază a unui meci pe care arădenii l-au avut în mână dar pe care l-au pierdut într-un mod aproape neverosimil. Antrenorul Marcel Coraş a rămas o vreme pe bancă după ce toţi jucătorii s-au îndreptat spre vestiare. Publicul din tribuna cochetă cu scaune galbene şi albastre de la Simeria, foarte prietenos şi bun cunoscător al fotbalului, i-a scandat numele şi l-a aplaudat cu mult fair-play pe fostul internaţional, care a avut puterea să le răspundă cu un gest similar şi să le mulţumească celor prezenţi.
După partidă, Marcel Coraş avea să declare: "Nu cred că sunt subiectiv când afirm că gazdele au câştigat pe o manieră de arbitraj foarte favorabilă şi rar întâlnită, în special în partea a doua a jocului. Dar am pierdut în primul rând pe greşelile noastre. Am luat goluri pornite din faze fixe, datorită unor greşeli individuale de marcaj. Este de neconceput să dai două goluri în deplasare, să conduci de două ori pe tabelă şi să pierzi meciul. Dacă intram la pauză în avantaj, alta era soarta partidei. Am avut meciul în mână" (Observator Sportiv, supliment al ziarului Observator arădean, din 3 septembrie 2001, pagina 5, realizată de Cosmin Gherman).
Imediat după partidă, atmosfera în rândul jucătorilor arădeni era deprimantă, exact pe dos faţă de manifestările de bucurie care se auzeau din vestiarul echipei din Simeria. Cei mai afectaţi au fost jucătorii mai în vârstă, mai experimentaţi, în primul rând căpitanul Mircea Aslău. În tabăra gazdelor, prezenţa la meci a primarului din Simeria, Ioan Rovinaru, a fost un atu moral suplimentar. Şi poate nu doar moral... De altfel, am aflat că primarul venea cu regularitate la meciurile de pe teren propriu ale simerienilor (nu doar în campanie electorală) şi plătea de fiecare dată biletul de intrare, în valoare de 15000 lei (1,5 RON) - într-adevăr, nu e o sumă mare, dar gestul contează!
După trei etape, ACU se afla pe locul 14 (din 16 echipe), o clasare mai mult decât ruşinoasă şi care nu putea rămâne fără urmări. În săptămâna ce a urmat, conducerea clubului a pus în aplicare Regulamentul de Ordine Interioară conform căruia, în situaţia în care echipa este clasată pe locurile 12-16, jucătorii nu încasează prime de joc, iar dacă echipa ocupă locurile 8-11, primele se plătesc doar în proporţie de 75%. Din momentul în care echipa ar urma să revină în prima jumătate a clasamentului, primele urmau să fie iarăşi acordate în proporţie de 100%, dar nu retroactiv.
Din păcate, deşi ACU a câştigat meciul următor, 4-2 cu Minerul Certej, una dintre pretendentele la promovare, degringolada a continuat la club, urmând alte două rezultate negative, 0-3 la Minerul Lupeni şi 0-0 acasă cu Mureşul Deva, meci în urma căruia antrenorul Marcel Coraş şi-a anunţat demisia! Promovarea nu mai părea decât o fantezie în condiţiile în care, în primele şase etape, echipa avea doar o victorie, trei egaluri şi două înfrîngeri, palmares cu care se afla mai aproape de coada clasamentului decât de vârful său.
Conducerea clubului a dat dovadă de multă răbdare şi, cunoscând bine relaţiile lui Marcel Coraş cu echipa, nu a acceptat demisia acestuia. A urmat o serie incredibilă de rezultate pozitive, care a început cu un 7-0 pe teren propriu cu rivala locală Telecom Arad. Până la sfârşitul turului, ACU a câştigat toate meciurile, cu excepţia unui singur rezultat de egalitate, 1-1 acasă cu Corvinul (meci în care a avut 1-0, penalty ratat, om în plus pe teren etc), în etapa a 9-a.
Dacă luăm în calcul şi meciurile din retur, când Atletic Club Universitatea a câştigat primele trei etape, rezultă o serie de 9 victorii consecutive, între etapele 10 şi 18, sau 13 meciuri fără înfrângere (11 victorii şi 2 egaluri) între etapele 6 şi 18! Aceste rezultate au adus pe ACU pe locul 3 la sfârşitul turului şi echipa chiar a reintrat în "cărţi" la promovare dar nu a putut ţine pasul cu Minerul Certej şi Corvinul Hunedoara, care s-au "duelat" între ele până în ultima etapă, câştig de cauză având în cele din urmă hunedorenii.
În ceea ce priveşte meciurile cu CFR Marmosim Simeria, este demn de menţionat faptul că aceasta a fost singura victorie a echipei din judeţul Hunedoara în confruntările cu ACU Arad. În retur, ACU încheia seria de victorii consecutive cu un succes la limită, 1-0, pe teren propriu cu echipa din Simeria. Avea să urmeze prima înfrângere după 13 partide, cea de la Certej. ACU a mai jucat cu CFR Marmosim şi în sezonul următor, 2002-2003, câştigând însă ambele partide. Apoi destinul celor două echipe s-a separat, una promovând în divizia B iar cealaltă retrogradând în 2004 în divizia D Hunedoara.

 ACU Arad în campionatul 2002-2003, sezonul promovării în divizia B.
Rândul de sus: Marcel Coraş (antrenor principal), Ciprian Roşca, Dan Zaharia, regretatul Marian Sinescu, Dan Stupar, Coriolan Vizitiu, Claudiu Bâgu, Remus Lung, Flavius Pavel, Răzvan Pocian, Mihai Jivan (antrenor secund), Alexandru Ţamboi (antrenor secund), Mircea Cernatari (organizator de competiţii).
Rândul de jos: Călin Mariş, Narcis Folea, Gabriel Ţurcaş, Mircea Aslău, Dan Boloş, Costel Bogoşel, Alin Petruț, Ilie Stoican.
Fotografia este făcută pe defunctul stadion CFR-Astra din Arad; în spate se vede tribuna a doua.

După revenirea în Liga a 3-a în 2007, CFR Marmosim a mai nimerit de două ori în aceeaşi serie cu ACU Arad, în 2007-2008 şi în 2009-2010, în ambele situaţii echipa arădeană promovând la finalul campionatului în Liga a 2-a, de pe poziţia secundă în clasament. În cele patru jocuri, ACU a câştigat de 3 ori iar odată a fost egal (2-2), chiar la Arad.