Amical: CS Speranța Jucu - AMEFA 6-2 (2-2)

AMEFA a susținut un nou meci amical duminică, 30 iulie, de la ora 18, de data aceasta în deplasare, la Jucu de Mijloc, în compania echipei locale CS Speranța Jucu, constituită pe scheletul vechii echipe Unirea II Jucu, una dintre cele mai bune din zona Cluj a Campionatului Județean Cluj (Liga a V-a). În premieră, din cauza evenimentelor, a căldurii, a vacanțelor și concediilor, AMEFA nu a putut strânge 11 jucători pentru acest meci, ci doar 9 (din care 2 portari), gazdele de la Jucu împrumutând dintre jucătorii lor de rezervă pentru a se juca 11 contra 11.

Așadar, pentru AMEFA au jucat la început: Paul Șofron - Tudor Herlea, Giuseppe Perelli, Tibor Razman, Călin Lazăr - Cosmin Hetea, George Cotuț, Rareș Ciprian Câmpan, Marius Bolda, în atac evoluând doi jucători împrumutați de la gazde. În minutul 15 Marius Bolda s-a accidentat și a fost nevoit să iasă de pe teren, astfel că numărul celor de la Jucu care au evoluat la AMEFA a crescut la 3.

Chiar și în aceste condiții, AMEFA a făcut cu bine față, conducând cu 1-0 (din min. 29) și cu 2-1 (min. 42), fiind însă egalată în 1-2 minute după ce a preluat conducerea. Golurile au fost marcate de atacanții împrumutați, dornici să le demonstreze amfitrionilor că nu-și merită statutul de rezervă.

În a doua repriză, gazdele, care au efectuat multe schimbări, au condus tot mai evident ostilitățile, în vreme ce căldura și-a spus cuvântul în tabăra celor de la AMEFA, care nu au avut la dispoziție alți jucători iar cei prezenți au obosit. Echipa gazdă s-a detașat în minutele 54 și 56 la 4-2, moment în care meciul era jucat, oaspeții părând incapabili să revină ci doar să limiteze proporțiile scorului. S-a mai marcat în minutele 72 și 90+5 (!!). În minutul 88, Tudor Herlea, care avea probleme la șold, a fost înlocuit de Raularian Rusu, președintele AMEFA bifând primele minute pe teren mare, fie și într-un meci amical.

În ciuda înfrângerii destul de categorice, se poate spune că a fost un joc util. Cu această ocazie s-a perfectat și transferul definitiv al lui Daniel Șinca de la AMEFA la echipa din Jucu. El a fost împrumutat sezonul trecut la Progresul Sânnicoară.

Amical: AMEFA - Iris Cluj-Napoca 6-6 (3-2)

Miercuri, 19 iulie, de la ora 19, AMEFA a susținut al doilea amical al verii pe teren propriu, în Parcul Sportiv Universitar ”Iuliu Hațieganu”, în compania colegei de serie Iris Cluj-Napoca. În fața a circa 20 de spectatori, cele două echipe au oferit un spectacol agreabil, scorul final având o importanță mai mică.

AMEFA a început partida cu: Paul Șofron - Rareș Mocan, Tibor Razman, Giuseppe Perelli, Emil Trifan - Raul Tat, George Cotuț, Lucian Dodea, Andrei Sebesi - Alin Vasilaș, Rareș Suciaghi. Antrenorul-jucător George Cotuț a început să facă schimbări încă din minutul 30, astfel că pe teren au mai intrat Cosmin Hetea, Călin Lazăr, Bogdan Puskas, Robert Rus, Andrei Dicu, Tiberiu Cirebea. Au mai fost prezenți Raularian Rusu și Lucian Macri.

AMEFA a început bine și a condus repede cu 2-0 prin golurile marcate de Rareș Suciaghi. Oaspeții au revenit în joc și au egalat, 2-2. În finalul primei reprize, Emil Trifan a stabilit scorul pauzei: 3-2.

În a doua repriză, Paul Șofron a trecut în postura de arbitru, astfel că AMEFA a evoluat fără un portar de ”meserie”, poarta fiind apărată de Emil Trifan și, spre final, de Rareș Mocan. În aceste condiții, cei de la Iris au avut mai multe oportunități de a înscrie, și au și făcut-o de patru ori. AMEFA a condus în general pe tabelă și s-a și distanțat în debutul partidei la două goluri diferență, prin golul marcat de Raul Tat, dar cei de la Iris au revenit mereu. Pentru AMEFA au mai înscris Emil Trifan (din penalty) și, în finalul jocului, Alin Vasilaș.

Trebuie menționat că ambele echipe au avut o mulțime de ocazii, deci scorul de 6-6 reflectă oarecum realitatea din teren. Oaspeții au ratat chiar și două penalty-uri, unul în prima repriză (bară) și unul în a doua repriză, apărat de portarul ”de ocazie” Rareș Mocan.

Meciul a fost un bun test pentru jucătorii care au putut fi prezenți, și totodată au putut fi evaluați și o parte dintre cei care doresc să se legitimeze la AMEFA.

Următorul meci amical va avea loc duminică, 30 iulie, de la ora 18, în deplasare, la Jucu de Sus, în compania echipei Unirea II Jucu, una dintre performele campionatului recent încheiat.

Amical: AMEFA - Luceafărul Ghirișu Român 5-6 (0-2)

Pentru AMEFA, perioada de pregătire de vară a început duminică, 16 iulie 2017, cu un meci amical în compania echipei Luceafărul Ghirișu Român (Liga a V-a, zona Mociu), desfășurat de la ora 19 în Parcul Sportiv Universitar ”Iuliu Hațieganu”, pe terenul 2 (sintetic).

Oaspeții, cu o echipă bine închegată, care ne-au învins cu 4-0 într-un amical disputat cu un an și jumătate în urmă, au dominat în general partida și au condus la un moment dat chiar cu 4-0, dar AMEFA a egalat la 4-4 într-un interval de 10 minute (60-70). În final, Luceafărul a câștigat pe merit, profitând și de faptul că AMEFA s-a prezentat fără câțiva jucători de bază.

Pentru AMEFA au evoluat: Octav Tala - Horațiu Moldovan, Giuseppe Perelli, Tibor Razman, Robert Rus - Rareș Mocan, Marius Semeniuc, George Deac, Marius Someșan - Cosmin Hetea, Rareș Ciprian Câmpan. În a doua repriză au mai jucat George Cotuț, Lucian Dodea, Adrian Oltean, Andrei Sebesi, Victor Iovănescu.

Luceafărul Ghirișu Român a deschis scorul în min. 11 cu un șut de la distanță, mingea fiind trimisă puternic și plasat lângă bară. AMEFA a dat o replică destul de bună dar în prima repriză nu a reușit decât o bară transversală, la șutul lui Cosmin Hetea (min. 36). Oaspeții s-au detașat în min. 41, după un corner, mingea fiind reluată cu capul în poartă de la colțul lung.

După pauză, scorul a luat proporții, tot cei din Ghirișu Român înscriind în minutele 51 și 58, pe contraatac. Între timp, AMEFA a mai avut o bară, și apoi în min. 61 Rareș Ciprian Câmpan a trimis mingea cu capul peste portar, în transversală, de unde a căzut dincolo de linia porții: 1-4. A fost semnalul unui reviriment nebănuit, golurile curgând în poarta oaspeților, autori fiind Marius Semeniuc, Rareș Ciprian Câmpan și Andrei Sebesi, toți cu șuturi din careu, în min. 65, 68 și 70.

La 4-4, oaspeții s-au ”trezit” din letargie și au mai înscris de două ori, în min. 73 și 78. Marius Someșan a închis tabela cu o altă execuție din careu în min. 84.

Următorul amical va avea loc miercuri, 19 iulie, de la ora 19, tot pe teren propriu, cu Iris Cluj-Napoca.

Legende ale fotbalului amefist: Marian Sinescu (1965-2009)

De-a lungul timpului, AMEFA (sau, cum s-a numit mai târziu, Vagonul, Rapid, Astra sau ACU) a avut portari remarcabili, cu performanțe excepționale. Nu degeaba se spune că întotdeauna echipa începe cu portarul - singurul post cu adevărat specializat, deoarece orice jucător de câmp poate, în anumite circumstanțe sau la un moment dat, să joace aproape pe orice poziție, dar rareori pe aceea de portar. Cel care apără buturile este ultima redută în fața atacului advers, el este speranța întregii echipe, el oferă siguranță apărării și, de fapt, tuturor coechipierilor care știu că ”spatele este asigurat”.

Sunt puține echipe din România ca AMEFA, care se pot lăuda că au avut atâția portari care să joace în echipa națională, să câștige trofee de campioni, cupe sau chiar trofee internaționale. Dăm doar câteva nume: Helmuth Duckadam, poate cel mai celebru, câștigător al Cupei Campionilor Europeni cu Steaua în 1986; Ștefan Czinczer și Robert Sadowski - convocați la echipa națională a României în perioada interbelică; Ferdinand Gerold și Francisc Kiss - campioni naționali și câștigători ai Cupei României; apoi alți portari celebri, rămași în memoria fanilor fotbalului, precum Emanoil Gherghel sau Attila Papp.

Marian Sinescu la final de activitate fotbalistică, la ACU Arad, pe vechiul stadion CFR-Vagonul.
Foto: Viorel Muscă.

De data aceasta însă am dori să-l prezentăm pe Marian Sinescu, a cărui activitate la AMEFA (cu numele de ACU Arad la momentul respectiv) a fost destul de scurtă, de doar 2 ani (2002-2004), dar care a avut un impact deosebit asupra rezultatelor echipei. Practic, aceste două sezoane, 2002-2003 și 2003-2004, au fost cele mai bune din scurta istorie a echipei ACU Arad, reușindu-se cele mai bune performanțe: promovarea în divizia B la finele campionatului 2002-2003 și menținerea în divizia B la finalul anului 2003-2004. Un merit imens în aceste succese l-a avut și Marian Sinescu, care a fost portarul titular, ”îngerul păzitor” al buturilor echipei ACU.

Marian Sinescu, junior la Universitatea Craiova.

Sursă: arhiva foto a familiei Sinescu.

Primii pași în fotbal la Universitatea Craiova

Marian Sinescu s-a născut pe 2 martie 1965 la Craiova și a fost atras încă de mic copil de postul de portar. În anii 70 se înscrie la fotbal la grupele de pitici și apoi de juniori ale Universității Craiova, echipă aflată atunci în plină ascensiune fotbalistică. La juniori l-a avut (printre alții) antrenor și pe vestitul ”nea Gigi” Anghel Mităchescu, un cunoscut șlefuitor de talente fotbalistice.

Cu echipa de tineret-speranțe a Universității Craiova, în deplasare la Sibiu. Sinescu e în stânga, sus.

Sursă: arhiva foto a familiei Sinescu.

Dublu campion național de tineret-speranțe cu Universitatea Craiova

La începutul anilor 1980, Marian Sinescu este deja angrenat în mai multe competiții, atât la juniori, cât și în campionatul de tineret-speranțe pe care îl desfășurau echipele de divizia A, în paralel cu meciurile din campionatul național.

Cu Sinescu titular, Universitatea Craiova câștigă doi ani la rând campionatul național de tineret-speranțe, în 1982-1983 și 1983-1984.

În sezonul 1982-1983, echipa de tineret-speranțe a Universității Craiova a câștigat clar competiția, cu 49 de puncte (34 de meciuri, 22 victorii, 5 egaluri, 7 înfrângeri, golaveraj 85-32), cu 7 puncte mai mult decât ocupanta locului secund, Corvinul Hunedoara. Antrenorul Nicolae Zamfir a avut la dispoziție următorul lot: Marian Sinescu și Viorel Vasile - portari, Constantin Ispas, Gheorghe Ispas, Ion Popescu, Cornel Popescu, Iulian Boz, Adrian Ruicea, Aurel Găman, Gabriel Rogojeanu și Mihai Oprescu - fundași; Liviu Firănescu, Florin Cioroianu, Viorel Ștefan, Ionel Luță și Pavel Badea - mijlocași; Adrian Popescu, Marian Bîcu, Ion Bărbuceanu, Jean Vlădoiu, Laurențiu Mitre, și frații gemeni Cosmin-Eusebio Zuleam și Florin-Garrincha Zuleam, la care se adaugă Emil Săndoi și Dănuț Bica, care au fost totodată și componenți ai echipei naționale de juniori.

În sezonul 1983-1984, diferența față de a doua clasată (FC Baia Mare) a fost mai mică - craiovenii au acumulat 46 de puncte (34 de meciuri, 20 victorii, 6 egaluri, 8 înfrângeri, golaveraj 68-29), cu doar 2 puncte mai mult decât băimărenii. Formația-standard folosită de același antrenor, Nicolae Zamfir, în acest campionat, a fost următoarea: Sinescu - Boz, Ruicea, Zamfir, Gh. Dan - Mitroi, Sorohan, Luță, Badea - Bărbuceanu, C. Zuleam. Au mai jucat: potarul Vasile, fundașii Oprescu, Tudor, Găman și Fl. Zuleam; mijlocașii Mitre, Mușuroi și Emil Săndoi; atacanții Roman, Bica, Bîcu și Mateescu. De remarcat că o parte din acești jucători au fost folosiți în paralel (și chiar destul de des) și la echipa mare, cum era cazul viitorilor internaționali Emil Săndoi sau Pavel Badea, sau a unor jucători care au devenit titulari în divizia A, precum Adrian Popescu, Florin Cioroianu sau Marian Bîcu.

Universitatea Craiova 1985.

Rândul de sus: Mircea Rădulescu (antrenor principal), Mihăiță Stănescu, Mircea Irimescu, Emil Săndoi, Silviu Lung, Marian Sinescu, Rodion Cămătaru, Nicolae Zamfir, Florin Cioroianu, Nicolae Tilihoi, Silviu Stănescu (antrenor secund).

Rândul de jos: Sorin Cârțu, Nicolae Negrilă, Marian Bîcu, Gheorghiță Geolgău, Nicolae Ungureanu, Octavian Popescu, Pavel Badea, Adrian Popescu.

Sursă: Facebook.

În echipa mare a Universității Craiova și debutul în divizia A

Marian Sinescu a fost la rândul său luat în calcul pentru echipa mare, având în vedere evoluțiile sale foarte bune de la tineret-speranțe. Sigur, problema era că în poarta Universității apăra Silviu Lung, care era totodată portarul echipei naționale și unul dintre cei mai talentați portari ai fotbalului românesc, iar rezerva acestuia era Gabriel Boldici, alt portar de mare clasă. Practic, Sinescu era doar al treilea portar și era luat în considerare ca rezervă doar în cazurile (rare) în care unul din cei doi nu putea fi prezent.

Universitatea Craiova 1985-1986.

Rândul de sus: Mircea Rădulescu (antrenor principal), Mircea Irimescu, Emil Săndoi, Nicolae Zamfir, Rodion Cămătaru, Silviu Lung, Vasile Frânculescu (staff), Marian Sinescu, Gheorghe Popescu, Florin Cioroianu, Mihăiță Stănescu, Nicolae Tilihoi, Silviu Stănescu (antrenor secund).

Rândul de jos: Vasile Mănăilă, Marian Bîcu, Nicolae Ungureanu, Octavian Popescu, Gheorghiță Geolgău, Sorin Cârțu, Pavel Badea, Adrian Popescu, Nicolae Negrilă.

Sursă: Facebook.

În vara lui 1985, odată cu plecarea lui Gabriel Boldici la Chimia Râmnicu Vâlcea, se deschide oportunitatea și pentru Marian Sinescu de a prinde măcar lotul, fiind de data aceasta prima rezervă a lui Silviu Lung. Debutul se produce în etapa a 21-a a diviziei A (sezonul 1985-1986), pe 30 martie 1986, la puțin timp după ce Marian împlinise 21 de ani, în meciul Universitatea Craiova - Politehnica Timișoara 5-0 (2-0), el intrând în poarta gazdelor în locul lui Silviu Lung în minutul 83, când scorul era deja 5-0, în uralele înfocatului public oltean.

Universitatea Craiova în tradiționalul cantonament de la Lunca Jiului la mijlocul anilor 1980.

 Marian Sinescu este în pe al doilea rând de sus în jos, al doilea din stânga.

Sursă: Facebook.

Silviu Lung avea însă să rămână titular în toate cele 34 de jocuri ale sezonului 1985-1986, și părea să fie în continuare prima opțiune și în sezonul 1986-1987, ultimul pe care Marian Sinescu l-a petrecut la Universitatea Craiova, fiind, ca și până atunci, rezervă.

10 ani la UTA, în divizia B și apoi în divizia A

În 1987, Universitatea Craiova și UTA au ajuns la o înțelegere privind un schimb de portari: Ștefan Crișan, de la UTA, urma să evolueze la Universitatea, având astfel șansa de a juca pe prima scenă a fotbalului românesc, iar Marian Sinescu venea în sens invers, de la Craiova la Arad, în orașul în care avea să cunoască consacrarea sa ca sportiv, pentru a ajuta UTA, o candidată veșnică la revenirea sub soarele primei divizii.

UTA 1987-1988.

Rândul de sus: Hirmler, Vișan, Negrău, Cheregi, Gaica, Bunaciu.

Rândul din mijloc: Silviu Iorgulescu (antrenor cu portarii), Gabor Biro (antrenor principal), Țîrban, Vuia, Bîtea, Lovas, Ivan, Sinescu, Csordas, Șerbănică, Mureșan, Marius Demian (antrenor secund), Ifrim (maseur).

Rândul de jos: Popescu, Ștefan Nagy, Vânătoru, Iova, Bubela, Ianoș, Vărșăndan.

Sursa: http://www.uta-arad.ro/stiri/cea-mai-frumoasa-victorie-povestea-tulburatoare-a-lui-ioan-tirban-atacantul-uta-ei-din-anii-80/3077

La UTA, Marian Sinescu a reușit în scurt timp să se impună ca portar titular, deși a avut mereu o concurență serioasă - inițial cu Ștefan Lovas și Ladislau Ivan, apoi cu Attila Papp, în divizia A.

Marian Sinescu a jucat sute de meciuri pentru UTA în divizia B, unde UTA termina mereu pe primele locuri, dar totuși nicicum pe primul, care ar fi asigurat promovarea. I-a avut ca antrenori, la început pe Gabor Biro, Marius Demian și pe fostul internațional Silviu Iorgulescu, mai apoi pe Gheorghe Mulțescu, Aurel Țicleanu, Nicolae Dumitrescu, Ionuț Popa, Flavius Domide sau Gheorghe Borugă.

Prin intervențiile sale salvatoare, a cucerit repede inima publicului arădean, mai greu receptiv când era vorba de ”străini” în echipa fanion a orașului. A făcut multe meciuri memorabile în poarta echipei UTA, devenind unul din simbolurile echipei și a orașului, având în vedere mai ales activitatea sa la echipă de aproape un deceniu - din 1987 până în 1997.

În poarta echipei UTA înainte de o lovitură de colț. Sprijinit de bară, vechiul prieten, Sandu Gaica.

Sursă: arhiva foto a familiei Sinescu.

Sigur că au mai fost și momente în care a mai greșit - orice om greșește, dar atunci când greșește portarul... eroarea este de cele mai multe ori decisivă, fatală. Dintre golurile care au atârnat greu mai ales în ceea ce privește reputația sa, ar trebui să le amintim pe cele din celebrul meci UTA - Politehnica Timișoara 2-3, desfășurat pe 12 martie 1989 la Arad, în prima etapă a returului, partidă despre care s-a spus (și încă se mai spune) că s-a desfășurat în conformitate cu cerințele politice ale vremii, și care a decis atunci ca Politehnica Timișoara să fie echipa care merge în divizia A... Rivalitatea istorică dintre Arad și Timișoara, transferată și asupra echipelor de fotbal, a făcut ca reverberațiile acestei partide să fie mai mari decât ar fi fost cazul, strict fotbalistic vorbind. Poli avea atunci o echipă foarte bună, așa cum a demonstrat în următorii ani în campionat și în cupele europene, unde a obținut rezultate strălucite, eliminând pe Atletico Madrid, învingând pe Sporting Lisabona și fiind egala celor de la Real Madrid.

UTA 1991 pe stadionul din Oradea. Marian Sinescu în dreapta, jos.
Sursa: Facebook.

Nu e mai puțin adevărat că și UTA avea o echipă bună, care ar fi putut promova fără probleme, dacă și situația politică ar fi fost alta și conducătorii mai competenți. După 1989, trecerea de la regimul comunist la democrație și de la fotbalul (teoretic) amator la cel cu adevărat profesionist nu s-a făcut tocmai ușor. Echipele care s-au adaptat cel mai repede la noile condiții au avut cele mai bune rezultate, iar la UTA această tranziție s-a făcut cu destulă dificultate, într-un oraș aflat la doi pași de graniță și de mirajul Occidentului.

UTA 1991-1992.

Rândul de sus: Radu George, Roland Nagy, Sandu Gaica, George Marius Țucudean, ..., Nicolae ”Bebe” Mitu, ...

Rândul din mijloc: Dan Ifrim (maseur), ..., Raul Burtea, Aurel Țicleanu (antrenor principal), Emanoil Gherghel (președinte), ..., ..., ..., Mihai Țârlea.

Rândul de jos: ..., Adrian Ungur, Ladislau Ivan, Marian Sinescu, Dan Stupar, Dumitru ”More” Târțău.

Abia în anul 1991-1992, UTA s-a decis să atace decisiv promovarea, totodată cu sprijinul neprecupețit al celorlalte două divizionare B din oraș, Astra (Vagonul) și Aris (Strungul), pentru care ajutorul acordat textiliștilor a însemnat și sacrificarea propriilor interese și retrogradarea în divizia C. La UTA antrenori au fost numiți Nicolae ”Coco” Dumitrescu, cel cu care echipa a obținut cele mai mari succese în anii 70, și Ionuț Popa, liderul noii generații de antrenori de atunci din Arad. Adversara UT-ei în lupta pentru promovare era Unirea Alba Iulia, și în acel sezon s-a aplicat proverbul ”când doi se bat, al treilea câștigă”, deoarece, din cauza afacerii cu ”haina de blană”, celor două combatante li s-a interzis promovarea, care a revenit celei de-a treia clasate, CSM Reșița!

 O discuție cu prietenul din apărare, Sandu Gaica, în perioada UTA.

Sursă: arhiva foto a familiei Sinescu.

Pentru Marian Sinescu au fost ani dificili, dar a făcut față cu brio tuturor provocărilor acelor vremuri, continuând să apere buturile echipei textiliste, în speranța (perpetuă) a revenirii pe prima scenă. Au fost și anii în care Marian Sinescu s-a adaptat defintiv la viața ”de Arad”, și-a consolidat prieteniile - multe din ele de o viață, cum a fost cazul coechipierului său din apărare, Sandu Gaica, care i-a fost alături până în ultimele clipe.

UTA 1992-1993

Rândul de sus: Radu George, Lucian Dronca, Marius Grad, George Marius Țucudean, Sandu Gaica, Codruț Grădinaru, Dorel Mutică, Nicolae ”Bebe” Mitu.

Rândul din mijloc: Nicolae ”Coco” Dumitrescu (director tehnic), ..., Eugen Claudiu Riviș, ..., Marian Sinescu, ..., Attila Papp, ..., Marius Plisca, Dacian Nini, Dușan Turcin (staff).

Rândul de jos: Ioan Hamza (staff), Mihai Țârlea, Pavel Szell, Dan Stupar, Adrian Ungur, Marcel Coraș, Dan Boloș, Ionuț Popa (antrenor principal).

În sfârșit, a venit și vremea ca UTA să promoveze în divizia A, și asta s-a întâmplat în sezonul 1992-1993, când antrenori au fost Flavius Domide și apoi Gheorghe Borugă. UTA a dominat categoric seria sa din divizia B, având în Marian Sinescu același portar de valoare, care a dat siguranță întregii echipe. În acest campionat, el a jucat în 26 de meciuri, contribuind decisiv la promovare.

La un meci UTA - Sportul Studențesc în divizia A, lângă căpitanul de echipă, Radu George.

Sursă: arhiva foto a familiei Sinescu.

Odată cu promovarea în divizia A, concurența pe posturi se înăsprește. Marian Sinescu evoluează în 12 meciuri pentru UTA în divizia A în turul campionatului 1993-1994 iar în iarnă primește o ofertă-surpriză de la... Universitatea Craiova! Acceptă și este legitimat în retur la olteni, dar fără a apăra prea des, astfel că din vară revine din nou la UTA.

UTA 1994.
Rândul de sus: Nicolae ”Coco” Dumitrescu (director tehnic), Mihai Jivan (antrenor cu portarii), Gheorghe Borugă (antrenor principal), Radu George, Pavel Szell, Marius Grad, Nicolae ”Bebe” Mitu, Marcel Coraș, Codruț Grădinaru, Vasile Arman, Raul Negrilă, Dușan Turcin (staff), Dan Ifrim (maseur), Dorel Cura (președinte).
Rândul din mijloc: Ladislau Ivan, Marius Plisca, Dan Boloș, Dan Stupar, Marian Sinescu, Lucian Dronca, Dumitru Târțău, Mihai Țîrlea, Attila Papp.
Rândul de jos: Sebastian Lingurar, Pavel Popovits, Ionel Juncu, Călin Mariș, Dacian Nini.

Al doilea sezon de divizia A nu a fost cu noroc pentru UTA. Marian Sinescu joacă în 21 de meciuri pentru UTA în campionatul 1994-1995 al diviziei A dar, în ciuda evoluțiilor sale constant apreciate, echipa retrogradează din nou în divizia B.

UTA 1995.

Față de alți colegi, care și-au găsit echipe mai bune, angajamente mai favorabile, Marian Sinescu rămâne la UTA și în divizia B, evoluând în 28 de partide în sezonul 1995-1996. În campionatul următor însă, mai este doar în mod sporadic folosit în poarta echipei, jucând doar de 6 ori în turul campionatului diviziei B. În iarna anului 1997, la aproape 32 de ani, Marian Sinescu pare pregătit să plece de la UTA și să-și caute și el norocul în alte zări, mai ales că are acum și o familie de întrenținut (o soție, Marta, și o fetiță, Noela).

Meci de divizia A, UTA - Dinamo. Sinescu, în spatele căpitanului Radu George, lângă Prunea.

Sursă: arhiva foto a familiei Sinescu.

În Ungaria, la Kecskeméti TE și FC Tiszaújváros

Din iarna anului 1997, Marian Sinescu a apărat la echipa maghiară de ligă secundă (atunci) Kesckeméti TE. S-a integrat repede în lot, a fost titular indiscutabil vreme de două sezoane și jumătate, până în anul 1999. A fost o perioadă frumoasă, cu mai puține griji decât în țară, într-un fotbal maghiar care, la vremea aceea, era sub nivelul celui din România, și unde jucătorii români se făceau ușor remarcați și erau constant printre cei mai buni în echipele în care jucau.

La Kecskeméti TE. Sursă: arhiva foto a familiei Sinescu.

În 1999 s-a transferat la o altă echipă de ligă secundă, cu mai puțin pretenții, FC Tiszaújváros. În 2000, ca urmare a restructurării sistemului competițional fotbalistic maghiar, echipa din Tiszaújváros a fost nevoită să joace un campionat de ”baraj” și a retrogradat în liga a treia.

Reacția după gol a portarului nemulțumit de fundașii săi de la Kecskeméti TE.

Sursă: arhiva foto a familiei Sinescu.

Chiar și în aceste condiții, Marian Sinescu a ales să rămână și să ajute echipa mai departe. Aici s-a remarcat și ca executant al penalty-urilor, rămânând în memoria fanilor din Tiszaújváros ca ”portarul-golgeter”, întrucât a marcat 15 goluri, toate din lovituri de la 11 metri (a și ratat, ce-i drept, de două ori). 

Marian Sinescu, executant al penalty-urilor la FC Tiszaújváros.

Sursă: arhiva foto a familiei Sinescu.

În vara anului 2002 pune punct activității sale la FC Tiszaújváros, echipă care de altfel se afla pe o pantă descendentă, și revine acasă, la Arad.

Lotul echipei FC Tiszaújváros. Sinescu, al treilea de la stânga pe rândul din mijloc. 
 Sursă: arhiva foto a familiei Sinescu.

Ultimii doi ani ca fotbalist, la ACU Arad

La Arad, încă din 1999 se (re)înființase ACU Arad, echipă sponsorizată inițial de Fabrica de Vagoane-Călători, și care era așadar urmașa AMEFA și a Vagonului, evoluând de altfel acasă pe stadionul ”CFR-Vagonul” din anul 2000. Principalul sponsor a devenit între timp Universitatea de Vest ”Vasile Goldiș”, astfel că ”vagonarii” au devenit... ”studenți”. Echipa promovase în anul 2000 în divizia C dar încercase fără succes de două ori să promoveze în divizia B.

 ACU Arad în primăvara anului 2003, echipa care a promovat în divizia B.

Rândul de sus: Marcel Coraș (antrenor principal), Ciprian Roșca, Dan Zaharia, Marian Sinescu, Dan Stupar, Coriolan Vizitiu, Claudiu Bâgu, Remus Lung, Flavius Pavel, Răzvan Pocian, Mihai Jivan (antrenor secund), ..., Florin Cernatari (organizator de competiții).

Rândul de jos: Călin Mariș, Narcis Folea, Gabriel Țurcaș, Mircea Aslău, Dan Boloș, Costel Bogoșel, Ilie Stoican, Alin Petruț.
Foto: Viorel Muscă.

În sezonul 2002-2003, șansele păreau să fie mai mari - promovau primele două clasate din fiecare serie, plus jumătate din echipele de pe locul 3. Astfel, în vara anului 2002, antrenorul Marcel Coraș (la echipă încă de la înființare) a făcut o serie de transferuri, menite să fortifice lotul celor de la ACU. Mergând pe ideea ”cine n-are bătrâni, să cumpere”, antrenorul arădean a căutat să aducă jucători cu experiență competițională - așa au ajuns la echipă Marian Sinescu, Dan Boloș, Călin Mariș, apoi a revenit Costel Bogoșel, iar din iarnă au fost aduși și Dan Stupar și (pentru puțin timp) Marin Balint.

Degajare.

Sursă: arhiva foto a familiei Sinescu.

Din cele 29 de meciuri disputate, Marian Sinescu a apărat în 20 dintre ele, fiind mereu integralist. În tur a fost folosit la început Zaharia, câteva etape, apoi Marian Sinescu, până la meciul pierdut cu 5-1 cu Jiul Petroșani, în deplasare, după care a revenit în poartă Zaharia. În retur, Sinescu a fost titular meci de meci și a făcut parte din acel ”dream-team” al ACU Arad, care câștiga 10 meciuri consecutiv, o performanță cu adevărat deosebită, și care includea și o victorie cu 1-0 în fața liderului Jiul Petroșani. Din păcate, cele 5 puncte avans față de echipa de pe locul 3, CS Certej, s-au evaporat în două etape (un egal surprinzător acasă, 1-1 cu Dacia Orăștie, și o înfrângere nescontată în deplasare). ACU a terminat pe locul 3, la egalitate de puncte cu cei din Certej, dar echipele au fost diferențiate de rezultatele din meciurile directe. Echipa a promovat însă și de pe locul 3.

Concentrare.
Sursă: arhiva foto a familiei Sinescu.

În divizia B, în campionatul 2003-2004, ACU Arad s-a luptat pentru supraviețuire și în cele din urmă echipa antrenată de Marcel Coraș a reușit să se salveze de la retrogradare, clasându-se pe locul 13 (din 16 echipe). Marian Sinescu a apărat și a fost integralist în 29 de meciuri (din totalul de 30), fiind cel mai des folosit jucător din tot lotul, și totodată cel mai bun pe parcursul întregului campionat conform notelor acordate de specialiști (fiind depășit doar de Constantin Vișan, care a jucat însă doar în retur, și despre care am mai scris aici). În ciuda vârstei, a avut intervenții miraculoase, a sărit din bară în bară, a oprit numeroase faze de gol, a dat încredere compartimentului defensiv și întregii echipe. A fost decisiv în multe partide, dintre care merită amintit succesul obținut de ACU în meciul direct pentru evitarea retrogradării, 2-0 cu CSM Reșița, în deplasare, în care efectiv a ”închis poarta”.

Intervenție aeriană.

Sursă: arhiva foto a familiei Sinescu.

Antrenor și antreprenor

În vara anului 2004, la 39 de ani, Marian Sinescu s-a retras din activitatea fotbalistică de performanță. La această decizie a contribuit, probabil, și starea de lucruri de la ACU Arad, care se înrăutățea vizibil, și care a determinat în cele din urmă retrogradarea în divizia C la finele campionatului 2004-2005, echipa fiind chiar amenințată cu desființarea, din cauza lipsei finanțării. Aceeași soartă părea să o aibă și stadionul, care a căzut în cele din urmă victimă autorităților locale, decizia privind demolarea luându-se în 2005, și fiind aplicată efectiv în martie-aprilie 2006.

Pe marginea terenului e uneori mai greu...

Sursă: arhiva foto a familiei Sinescu.

Marian Sinescu a ales să se lanseze în afaceri, deschizându-și o firmă de construcții, care a și avut un oarecare succes pe piața locală. În plan sportiv, a antrenat pe Unirea Sântana, cu care a promovat ân 2005-2006 în divizia D, și a fost antrenor cu portarii la Gloria Arad și CS Atletico Arad, unde l-a avut elev, printre alții, pe George Țucudean (care, între timp, joacă pe alt post - cel de vârf de atac!).

La sala de forță.

Sursă: arhiva foto a familiei Sinescu.

În primăvara anului 2009 a fost diagnosticat cu o boală incurabilă, care a înaintat cu repeziciune. S-a stins pe 24 noiembrie 2009, la Arad, la doar 44 de ani. La înmormântare, alături de familie și de cei apropiați, au fost și numeroși fani ai fotbalului care și-au adus aminte de paradele sale extraordinare. A fost adusă o poartă de fotbal, iar de bara transversală au fost agățate fotografii din diferite perioade, dar în special din anii petrecuți la UTA. A fost iubit și stimat de toți cei care l-au cunoscut.

În cantonament la Tiszaújváros ca antrenor cu portarii la Atletico Arad.

Sursă: arhiva foto a familiei Sinescu.

Cum nimic nu pare a fi întâmplător pe lumea asta, fiica sa, Noela Sinescu, este absolventă a specializării Geografia Turismului, promoția 2016, de la Facultatea de Geografie a Universității ”Babeș-Bolyai” din Cluj-Napoca, exact locul unde AMEFA a renăscut la o nouă viață.

RIP

Mulțumim familiei pentru informații și fotografii. O parte din fotografii au fost preluate de pe internet, din diferite surse, unele fiind realizate de domnul Viorel Muscă, fotograful sportiv al Aradului.

Campionatul se încheie cu o victorie obținută în prelungiri: AMEFA - AS Borșa 5-4 (2-4)

Ultima etapă a ediției de campionat 2016-2017 s-a desfășurat în week-end-ul de Rusalii, iar AMEFA și AS Borșa au decis să joace luni, 5 iunie, a doua zi de Rusalii, de la ora 19. Pe o vreme bună, peste 20 de spectatori au venit să asiste la un meci spectaculos, în care oaspeții au condus la un moment dat cu 4-1 dar au plecat învinși cu 5-4. AMEFA a făcut un meci bun, profitând și de faptul că borșenii nu au avut portar ”de meserie”, în poartă fiind un jucător de câmp, care în a doua repriză a și lăsat locul în poartă unui alt jucător de câmp. Frumusețea partidei a fost umbrită de incidentele din min. 88, când doi jucători de la AS Borșa au fost eliminați.

Au evoluat formațiile:

AMEFA (roșu-negru): Paul Șofron - Cosmin Hetea, Tibor Razman (27 Marius Bolda), Emil Trifan (54 Marius Someșan), Robert Rus - Adrian Oltean, George Deac, Lucian Dodea, Rareș Ciprian Câmpan (cpt.) - Rareș Suciaghi, George Cotuț. Antrenor-jucător: George Cotuț (Radu Mureșan a lipsit). Rezerve neutilizate: Tudor Herlea - Lucian Macri, Bogdan Puskas (accidentați). Pe bancă au mai fost: Raularian Rusu (președinte), Răzvan Bătinaș (vicepreședinte), Adrian Macavei (organizator de competiții), Gabriel Suciaghi (membru), Răzvan Costina, Mihai Bența, Dragoș Conț (cameramani).

AS Borșa (albastru): Sorin Căprar - Flaviu Rusu (cpt.), Nicolae Dorin Vasar, Constantin Merca, Stelian Dan Almășan, George Alin Marcu, Ovidiu Oros, Vlad Tarța, Lucian Oros, Tiberiu Claudiu Szanto,  Mihai Marian Silaghi. A mai jucat Gabriel Ghingheli. Delegat: Traian Pargea.

Au arbitrat: Ciprian Boanță (la centru) - Ionuț Bogdan Vescan și Paul Vereș (asistenți), toți din Cluj-Napoca. Observator din partea AJF a fost domnul Iuliu Maja (Cluj-Napoca).

Cartonașe galbene: Cosmin Hetea (min. 54), Lucian Dodea (min. 90+3) respectiv Mihai Marian Silaghi (min. 36), Ovidiu Oros (min. 55), George Alin Marcu (min. 57 și 88), Tiberiu Szanto (min. 81).

Cartonașe roșii: Mihai Marian Silaghi (min. 88) și George Alin Marcu (min. 88).
Prima repriză a fost destul de echilibrată. AMEFA a părut să controleze centrul terenului dar nu a reușit să se apropie prea periculos de poarta adversă. AS Borșa a demonstrat că știe să joace foarte bine pe contraatac și a marcat de nu mai puțin de patru ori, profitând de erorile din defensiva gazdelor. După aproape jumătate de repriză de ”tatonare”, golurile au început să curgă, ca pe bandă rulantă. Mai întâi, oaspeții au deschis scorul după un atac prelungit, dezvoltat inițial pe partea stângă, apoi mingea a ajuns pe dreapta, de unde a fost pasată în centrul careului, fiind reluată imparabil în plasă de Nicolae Dorin Vasar: 0-1 (min. 22). Abia ce s-a reluat jocul de la centrul terenului, și oaspeții și-au majorat avantajul prin Mihai Marian Silaghi, scăpat din marcaj pe stânga, cu un șut necruțător la colțul lung: 0-2 (min. 24). AMEFA a replicat imediat: George Cotuț a aruncat de la margine pentru Rareș Suciaghi, care a luat fața apărătorilor adverși și l-a învins pe potarul de ocazie al oaspeților: 1-2 (min. 26). Peste zece minute, oaspeții au finalizat prin Mihai Marian Silaghi un contraatac-școală, încheiat cu o centrare precisă în fața porții: 1-3 (min. 36). O altă fază bine construită de contraatac a dus la golul al patrulea, în ciuda împotrivirii lui Paul Șofron, care a apărat în prima fază, dar Tiberiu Claudiu Szanto a înscris din a doua încercare: 1-4 (min. 40). Imediat, AMEFA a redus din diferență, grație aceluiași duet din atac: George Cotuț l-a lansat în careu pe partea dreaptă pe Rareș Suciaghi, iar acesta a șutat din unghi: 2-4 (min. 41).
În a doua repriză, AMEFA a dominat teritorial iar cei de la AS Borșa au ajuns tot mai rar la poarta lui Paul Șofron, care a avut câteva intervenții bune, la care se adaugă și o minge trimisă în bară de oaspeți, într-un moment în care un gol ar fi fost decisiv. AMEFA a avut însă mai multe ocazii și, după o suită ratări, Adrian Oltean a reușit să finalizeze cu un șut precis din careu: 3-4 (min. 62). Sesizând pericolul, cel mai bun jucător al oaspeților, Mihai Marian Silaghi, a preferat să treacă în poartă, demonstrând în minutele următoare că are și calități de goalkeeper, în vreme ce colegul său din poartă a devenit jucător de câmp. Pretențiile ofensive ale celor de la AS Borșa au devenit astfel minimale, în vreme ce presiunea la poarta lor a crescut. După alte câteva ocazii, Robert Rus a centrat de pe stânga și George Cotuț a reluat imparabil cu capul: 4-4 (min. 75).
Finalul a fost tensionat, ambele echipe încercând să dea lovitura decisivă. În min. 88, după o fază prelungită de atac, Cosmin Hetea a centrat în careul mic iar George Cotuț a reluat cu capul în poartă, incomodându-l însă pe portarul Mihai Marian Silaghi, care a încercat să prindă mingea. Arbitrul de centru a validat inițial golul, ceea ce a declanșat furia lui Silaghi, care l-a agresat pe arbitru, fiind eliminat. Un alt jucător de la Borșa a văzut de asemenea cartonașul roșu. După consultări cu arbitrul asistent și cu observatorul partidei, arbitrul de centru a anulat golul și apoi a acordat 8 (opt!) minute de prelungire.
AMEFA, cu doi oameni în plus pe teren, a atacat cu toate forțele. În min. 90+4, la o fază clară de gol, un jucător de câmp al oaspeților a scos mingea cu mâna de pe linia porții. Responsabilitatea executării penalty-ului a fost asumată în cele din urmă de antrenorul-jucător George Cotuț, care a adus victoria gazdelor cu 5-4 (min. 90+5).
Astfel, AMEFA încheie campionatul cu o victorie la limită obținută în minutele de prelungire, dar meritată după cum s-a desfășurat în general meciul. Oaspeții au fost clar handicapați de lipsa unui portar dar s-au descurcat și ei admirabil. Păcat de incidentele regretabile din minutul 88, căci altfel jocul acesta ar fi rămas în mod pozitiv în amintirea celor prezenți.
La fel ca și la finalul sezonului de iarnă, jucătorii de la AMEFA au mers la o masă festivă cu bucuria succesului în suflete. Echipa a terminat campionatul pe locul 7, cea mai înaltă poziție posibilă după desfășurarea jocurilor din ultima etapă, la un singur punct de echipele de pe locurile 5 și 6, Inter Dezmir și Voința Pata, și cu un punct peste Viitorul Sânpaul. În total, au fost 32 de meciuri, AMEFA având 17 victorii, 2 egaluri și 13 înfrângeri, golaveraj 104-92, 53 de puncte, ”+5” la ”adevăr”. O situație în clasament, la puncte și la ”adevăr” foarte asemănătoare cu cea din sezonul precedent, când AMEFA a terminat cu ”+4” la ”adevăr”. Va fi însă timp pentru analize detaliate în vacanța de vară. Felicitări și mulțumiri tuturor jucătorilor de la AMEFA și tuturor celor care au susținut echipa și în această ediție de campionat!

Repriza a doua, de coșmar: Viitorul Sânpaul - AMEFA 7-2 (0-2)

AMEFA s-a prezentat cu unele speranțe la Sânpaul în penultima etapă a ediției 2016-2017 a Campionatului Județean Cluj, zona Cluj (Liga a V-a), duminică, 28 mai, de la ora 18. Gazdele, Viitorul Sânpaul, după un tur foarte bun, au avut un retur mult mai slab, din diverse motive, și există chiar zvonuri că echipa nu s-ar mai înscrie în viitoarea ediție de campionat. După prima repriză, speranțele oaspeților de a obține un rezultat bun au fost și mai mari, având în vedere superioritatea netă de pe teren și scorul de pe tabelă, 2-0 pentru AMEFA. Din păcate, totul s-a năruit aproape inexplicabil în a doua repriză, pe fondul oboselii, a greșelilor individuale sau colective, a accidentărilor, a lipsei rezervelor și a căderii psihice din final.

Pe o vreme deosebit de caldă, s-au întâlnit formațiile:

Viitorul Sânpaul (alb-albastru): Alin Lăcătuș - Bogdan Ilea, Nicolae Cucuruzan, Gabriel Popan, Liviu Pop, Marius Lingurar, Cristian Cucuruzan, Sebastian Cucuruzan, Traian Mardan (cpt.), Bogdan Așchilean, Claudiu Grama.

AMEFA (roșu-negru): Paul Șofron - Lucian Macri, Tibor Razman, Emil Trifan (cpt.) (59 Tudor Herlea), Robert Rus - Marius Someșan, George Deac, Adrian Oltean, Cosmin Hetea - George Cotuț, Marius Bolda. Antrenori: Radu Mureșan și George Cotuț. Pe bancă au mai fost Raularian Rusu și Bogdan Mureșan.

Au arbitrat: Paul Narcis Bodocan - la centru, Marius Bălan și Alexandru Cherteș - asistenți (toți din Cluj-Napoca). Observator din partea AJF a fost domnul Dorin Barbu (Cluj-Napoca).

Meciul a început cu o dominare clară a gazdelor, deoarece AMEFA a jucat câteva minute cu un om mai puțin fiindcă George Deac a ajuns cu o mică întârziere, iar arbitrul n-a dorit să aștepte nici măcar cele 15 minute regulamentare. Din momentul în care s-a jucat 11 contra 11, partida s-a echilibrat vizibil iar Viitorul Sânpaul s-a apropiat tot mai rar de poartă, în vreme ce AMEFA a ajuns tot mai des, ratând câteva bune oportunități, prin Cosmin Hetea, Marius Bolda și George Cotuț. Acesta din urmă avea totuși să deschidă scorul, cu un șut puternic din careu: 0-1 (min. 25). Conturile păreau a fi încheiate cu nici 10 minute mai târziu: George Cotuț a executat repede o lovitură liberă, surprinzând defensiva adversă, și punându-l în situație clară de a marca pe Marius Someșan, care nu a ratat: 0-2 (min. 34). Și la acest scor, tot AMEFA a părut echipa mai periculoasă până la pauză.

După cum evoluaseră în prima repriză, părea imposibil ca cei de la Sânpaul să mai întoarcă rezultatul în a doua repriză. Și totuși, s-a întâmplat! În mai puțin de 20 de minute după pauză, soarta meciului era jucată în favoarea gazdelor. Mai întâi, Sebastian Cucuruzan a finalizat din careu pentru 1-2 (min. 49), apoi Bogdan Așchilean a înscris după o acțiune individuală de excepție pe partea stângă (2-2, min. 56), iar în min. 61 același Sebastian Cucuruzan a adus gazdele în avantaj: 3-2. 

Între timp, AMEFA a rămas fără cel mai important om din apărare, Emil Trifan, accidentat, și înlocuit în min. 59 de Tudor Herlea, care este de fapt portar, dar de data asta a trebuit să fie jucător de câmp, evoluând pe banda stângă. George Deac a fost trimis ca fundaș central în locul lui Emil Trifan. Alți jucători erau însă deja fie accidentați (Cosmin Hetea a fost cel mai faultat jucător de pe teren și a evoluat mai mult într-un picior în a doua repriză), fie foarte obosiți și aproape incapabili să mai reacționeze la atacurile celor de la Viitorul Sânpaul, care efectiv au defilat, înscriind de câte ori au dorit.

Mai notăm așadar faptul că, după încă 10 minute de suspans, gazdele s-au desprins decisiv în min. 71 prin golul lui Claudiu Grama (4-2) și scorul a căpătat proporții în min. 78 cînd același Claudiu Grama a reușit dubla: 5-2. Nici Marius Lingurar nu s-a lăsat mai prejos și are și el o ”dublă” în cont, în minutele 85 și 88, care au dus scorul la un neverosimil 7-2. Noroc că arbitrul a considerat de bun simț să pună capăt măcelului în minutul 90, altfel era posibil să înregistrăm un nou record negativ pentru AMEFA, în ceea ce privește cea mai drastică înfrângere.

Astfel, acest 2-7 este similar ca diferență de goluri (5) cu alte două rezultate ale AMEFA din acest campionat, 1-6 pe teren propriu cu Viitorul Gârbău și 0-5 în deplasare cu Voința Pata.

Este păcat că, într-un moment absolut favorabil, AMEFA nu a putut să strângă mai mult decât cei 12 jucători care s-au prezentat la meci (din care doar 10 jucători de câmp). Cu un lot mai complet, cu doar câteva rezerve în plus, rezultatul ar fi putut fi altul. Nu este mai puțin adevărat că nici cei de la Viitorul Sânpaul nu au stat mai bine din acest punct de vedere, ei având doar două rezerve (dar n-au efectuat nici o schimbare). Jucătorii gazdelor au dat dovadă de mai multă forță fizică, au rezistat mai bine pe teren cele 90 de minute, în vreme ce jucătorii de la AMEFA au intrat pe teren în a doua repriză convinși că rezultatul de 2-0 este suficient pentru a obține victoria iar epuizarea fizică și apoi cea psihică și-au spus cuvântul.

Ultimul meci din acest campionat se va disputa luni, 5 iunie (a doua zi de Rusalii), de la ora 19, pe terenul 2, sintetic, din Parcul Sportiv Universitar ”Iuliu Hațieganu”, în compania echipei AS Borșa. Sperăm să fie o adevărată sărbătoare și pentru jucători, și pentru suporterii care ne-au fost alături în acest sezon. Cum cei de la AJF au făcut ”varză” programul competițional din acest sfârșit de campionat, multe meciuri din această etapă s-au desfășurat deja, așa că putem anticipa că AMEFA va termina campionatul fie pe locul 7 (dacă învinge), fie pe locul 8 (dacă face egal sau pierde, în acest din urmă caz cu condiția ca criteriul de departajare să fie golaverajul), fie pe locul 9 (dacă pierde și departajarea se face în funcție de meciurile directe, culmea, tocmai între cele două adversare, AMEFA și AS Borșa).

Așteptăm cu încredere primul rezultat pozitiv al AMEFA în disputele cu AS Borșa, care până acum a câștigat toate cele trei partide disputate în ediția precedentă de campionat și în turul acestui campionat. Un asemenea rezultat va depinde în primul rând de lotul pe care cei doi antrenori îl vor avea la dispoziție la ora meciului, și care a fost foarte ”subțire” la ultimele meciuri. Sperăm totuși ca în ceasul al doisprezecelea jucătorii care au venit mai rar la echipă să fie prezenți și să aibă și ei o contribuție la obținerea unui rezultat, oricare ar fi acesta.

Hai AMEFA!

Oaspeții nu s-au prezentat: AMEFA - Vlădeasa Huedin 3-0

Vineri, 26 mai, de la ora 18.30, pe terenul sintetic din Parcul Sportiv Universitar ”Iuliu Hațieganu” ar fi trebuit să se desfășoare partida dintre AMEFA și Vlădeasa Huedin, contând pentru etapa a 32-a a Campionatului Județean Cluj (zona Cluj). Echipa oaspete nu s-a prezentat însă la joc. În mod cert, AMEFA va câștiga partida cu 3-0 la ”masa verde”.

AMEFA ar fi evoluat cu: Paul Șofron (cpt.) - Marius Someșan, Tibor Razman, Emil Trifan, Robert Rus - George Deac, Adrian Oltean, Rareș Ciprian Câmpan - George Cotuț, Rareș Suciaghi. Rezerve: Tudor Herlea - Lucian Macri, Horațiu Moldovan, Marius Bolda, Lucian Dodea.

Arbitrii acestei partide ar fi fost: Dan Florin Dreve (la centru), Alexandru Cerei și Mihai Radu Muntean (asistenți) - toți din Cluj-Napoca. Observator din partea AJF a fost domnul Ovidiu Fărăgău (Cluj-Napoca).