Seria neagră continuă: Voința Pata - AMEFA 1-0 (0-0)

În etapa a 4-a a Campionatului Județean Cluj - Liga a 5-a, zona Cluj, grupa 1, AMEFA a jucat duminică, 5 octombrie, de la ora 11, în deplasare cu Voința Pata, pe o vreme bună pentru fotbal, cu cerul acoperit de nori, dar fără ploaie. După ploile consistente din ultima perioadă, ne-am fi așteptat ca terenul de la Pata să se prezinte așa cum îl știam - ca o mlaștină cu iarbă crescută mai mult decât e cazul, dar de data aceasta am avut plăcuta surpriză să constatăm că terenul de la Pata s-a prezentat în condiții excelente pentru joc. Chiar și așa, fiind vorba de un teren de iarbă și de dimensiuni mai mari decât cel sintetic din Parcul ”Iuliu Hațieganu”, unde joacă AMEFA meciurile de pe teren propriu, se poate spune că gazdele au avut totuși un mic avantaj al terenului propriu. În condițiile în care echipele s-au prezentat cam la fel pe terenul de joc, cu o primă repriză dominată de gazde, și o a doua dominată de oaspeți, se poate spune că rezultatul este unul dezamăgitor pentru AMEFA, care continuă așadar seria neagră, fără victorie în vreun meci și doar cu înfrângeri în deplasare, din acest sezon.

Cele două echipe, Voința Pata (în albastru) și AMEFA (în roșu-negru), alături de brigada de arbitri, înainte de startul meciului. Foto: Raularian Rusu

AMEFA a jucat în acest meci cu: Paul Șofron - János Szabó (80 Alex Molnar), Emil Trifan, Mihai Mihăiceanu, Robert Rus - Andrei Lakatos, Eugen Ciobanu, László Dénes (65 Sebastian Chiș), Rareș Ciprian Câmpan (70 Paul Duma) - Rareș Suciaghi, Adrian Blendea. Alături de echipă au mai fost Raularian Rusu, Gabriel Suciaghi și Andrei Țucudean.

Meciul a fost arbitrat de Cristian Maghiar (la centru), ajutat de George Bogdan Vieriu și Mihai Alexandru Jitaru (asistenți), toți din Cluj-Napoca. Observator din partea AJF a fost domnul Ovidiu Bocai (Cluj-Napoca).

Cartonașe galbene: Andrei Ratoni 25, Vlad Alexandru Petruț 47, respectiv Eugen Ciobanu 31.

Voința Pata a început meciul mai bine și chiar ar fi putut deschide scorul încă din primele minute, având două oportunități uriașe - un șut în bara transversală (min. 6) și o situație de unu contra unu cu portarul Paul Șofron, salvată însă de acesta (min. 7). AMEFA și-a găsit greu ritmul de joc, s-au tot făcut permutări în așezarea de pe teren, principala problemă fiind lipsa unui vârf de atac, dar și a unui mijlocaș de bandă, singurul prezent pe teren fiind Adrian Blendea (folosit inițial ca aripă stânga). În atac a jucat o vreme Rareș Suciaghi, dar acesta, supărat că nu primește mingi, a coborât mai târziu în linia de mijloc, rolul de vârf de atac fiind ocupat, pe rând, de Adrian Blendea, László Dénes și chiar Rareș Ciprian Câmpan. În cele din urmă, Adrian Blendea a rămas în postura de vârf ”împins”, deși este clar că nu este postul său favorit, ocazie cu care AMEFA fără niciun jucător de atac pe cele două benzi.

Oricum, meciul s-a mai echilibrat, pe măsură ce oaspeții s-au adaptat la teren și la condițiile de joc. Cu toate acestea, AMEFA nu prea a avut ocazii în prima repriză, poate doar ”șanse” - la o minge recuperată de László Dénes în careul advers, dar apoi pierdută (min. 29) și la o fază la care gazdele au pasat atât de haotic în propriul careu încât erau să-și deau autogol (min. 33). Ocaziile mai mari le-au avut tot cei de la Voința Pata, cu un șut din poziție foarte bună, în afara cadrului porții (min. 36), urmat, un minut mai târziu, de o intervenție ”la sacrificiu” a portarului Paul Șofron în fața unui atacant scăpat singur spre poartă (min. 37). De altfel, Paul s-a remarcat și în alte situații, fiind, alături de celălalt portar, al gazdelor (care s-a remarcat în repriza secundă), unul din jucătorii meciului.

În repriza a doua, AMEFA a început foarte curajos, împingând jocul spre poarta adversă. Adrian Blendea a avut două mari situații de gol, singur cu portarul, una de pe partea stângă, când a șutat la colțul lung, dar mingea a ocolit de puțin spațiul porții (min. 47) și una de pe partea dreaptă, când portarul a scos miraculos în corner (min. 48). Există această zicală în fotbal: ocaziile se răzbună! Din cornerul rezultat, gazdele au lansat un contraatac rapid, finalizat cu o pasă în centrul careului la Horațiu Cepoi, care a înscris singurul gol al meciului: 1-0 (min. 49).

Situația a fost cu atât mai frustrantă pentru oaspeți cu cât golul a venit într-un moment în care AMEFA juca cel mai bun fotbal al său de la începutul partidei. Demoralizarea și dezamăgirea a fost atât de mare în rândul echipei oaspete, încât gazdele au mai avut o ocazie uriașă imediat, salvată de intervenția lui Paul Șofron (min. 50). 

În tot timpul rămas până la final, oaspeții au încercat să egaleze, dar s-au lovit de o defensivă bine organizată, condusă de un portar aflat în zi de grație, la care s-a adăugat bineînțeles și lipsa de șansă, de încredere, de abilitate tehnică în momentele decisive. A mai ratat o situație clară de gol Adrian Blendea (min. 53), apoi din lovituri libere de la marginea careului nu au găsit spațiul porții Emil Trifan (min. 60) și Andrei Lakatos (min. 69). Andrei Lakatos, din postura sa neobișnuită de mijlocaș sau aripă pe banda dreaptă, a mai avut o ocazie și în minutul 77, când a scăpat spre poartă, dar a șutat pe lângă aceasta. Noul intrat Paul Duma a fost excelent lansat de Eugen Ciobanu pe banda stângă, dar nu l-a putut învinge pe portarul advers (min. 83). Spre final, acțiunile ofensive ale AMEFA s-au intensificat, dar nici Rareș Suciaghi (min. 87) n-a reușit să spargă ”blocada” echipei gazdă. 

Voința Pata a mai avut câteva șanse pe contraatac, dar senzația generală a fost că AMEFA ar fi meritat un egal după un meci destul de bun, în condițiile date, în special în repriza secundă, când, paradoxal, a primit și golul care s-a dovedit a fi decisiv.

AMEFA rămâne deocamdată pe penultimul loc în clasament, cu doar 2 puncte după 4 etape, și urmează să joace duminică, 12 octombrie, de la ora 18, pe teren propriu, cu Atletic Borșa.

De data aceasta AMEFA a egalat la ultima fază, din penalty: 2-2 (0-1) pe teren propriu cu Viitorul Dezmir

În cea de-a treia etapă a Campionatului Județean - Liga a 5-a, zona Cluj, grupa 1, AMEFA a întâlnit pe teren propriu, respectiv pe terenul 2 (sintetic) din Parcul Sportiv Universitar ”Iuliu Hațieganu”, pe Viitorul Dezmir, echipă care a revenit la vechiul nume, după ce vreo câțiva ani a purtat numele de Ardealul Cluj. În sezonul trecut, Ardealul (actuala Viitorul Dezmir) a câștigat ambele meciuri cu AMEFA, atât acasă, cât și în deplasare, și nu a fost deloc departe de o nouă victorie și în acest joc, disputat duminică, 28 septembrie, cu începere de la ora 17, pe o vreme închisă, cu unele secvențe de ploaie. Viitorul Dezmir a condus chiar cu 2-0 la începutul reprizei secunde, dar AMEFA a revenit pe final și a reușit egalarea din penalty la ultima fază a meciului, în prelungiri, după ce arbitrul refuzase anterior să acorde alte penalty-uri, atât gazdelor, cât și oaspeților. Scorul final, 2-2, este totuși unul echitabil în raport cu desfășurarea partidei.

AMEFA (cu tricouri albe), Viitorul Dezmir (în vișiniu) și brigada de arbitri înainte de startul jocului. Foto: Alexandru Boca.

AMEFA a evoluat cu: Tudor Muntean - Andrei Lakatos (72 János Szabó), Horațiu Moldovan, Mihai Mihăiceanu, Robert Rus - Andrei Nemeș, Rareș Ciprian Câmpan (72 Sebastian Chiș) - Mihnea Jurca, Rareș Suciaghi, Andrei Lăpădatu (75 Mirel Mureșan) - Paul Perșa (2 Cristian Cifor, 46 Vlad Miron). Rezervă neutilizată: László Dénes (bolnav). Antrenor: Emil Trifan (n-a jucat din cauza unei accidentări). Alături de echipă au mai fost: Raularian Rusu, Gabriel Suciaghi, Alexandru Boca, Romeo Dumitriu, Wally Jambard, Tudor Herlea, Bogdan Puskas.

Meciul a fost arbitrat de Dionisie Doru Matei (Florești) - la centru, ajutat de asistenții Laurențiu Ludovic Stoianovici și Tudor Horea Punteaș (ambii din Cluj-Napoca). Observator din partea AJF a fost domnul Marius Bălan (Cluj-Napoca).

Cartonașe galbene: Andrei Nemeș (min. 28), Rareș Suciaghi (min. 32) și Horațiu Moldovan (min. 85), respectiv Bogdan Paul Goron (min. 20) și Darius Chindriș (min. 30).  

Partida a început cum nu se mai poate mai prost pentru AMEFA, deoarece vârful de atac Paul Perșa ”Ledu” s-a accidentat chiar la prima fază, când a recepționat în plin mingea trimisă de jucătorii oaspeți de la centrul terenului și se pare că va fi indisponibil pentru mai multă vreme. Astfel, AMEFA a trebuit să efectueze o primă schimbare încă din minutul 2, când a intrat Cristi Cifor pe postul de atacant central.

Pe de altă parte, ca și în alte meciuri, AMEFA a avut o perioadă mai bună în prima repriză, în special în prima parte a acesteia, când toate ”motoarele” au fost turate la maxim, pentru ca apoi să se stingă, încetul cu încetul. Surprinzător, în repriza secundă, oaspeții au fost cei care au trecut prin același proces, fapt care a relansat partida și a dat posibilitatea gazdelor să egaleze.

Astfel, în primul sfert de oră mai ales, AMEFA a atacat mai mult și mai serios, având și o ocazie mare prin Andrei Lăpădatu, care n-a reușit să împingă mingea în poarta goală de lângă bară, la o centrare de pe dreapta a lui Mihnea Jurca (min. 6). Cristi Cifor a avut două acțiuni bune în careul advers, rămase însă fără finalizare, iar la o pătrundere a lui Andrei Lăpădatu, acesta a fost dezechilibrat de o intervenție în forță a unui fundaș advers, dar arbitrul nu a considerat că acesta ar fi fost un fault de penalty.

La cealaltă poartă, Viitorul Dezmir a replicat mai mult prin niște șuturi de la distanță, majoritatea aparținând fostului jucător al AMEFA, Darius Chindriș. Cel mai periculos dintre acestea s-a consemnat după o recuperare în treimea adversă, șutul trecând cu puțin pe lângă poartă (min. 20). Portarul AMEFA, Tudor Muntean, a mai avut câteva intervenții precise.

Cert este că de la jumătatea reprizei încolo, acțiunile ofensive ale AMEFA au devenit tot mai rare și și-au pierdut din claritate, în vreme ce oaspeții au pus tot mai mult stăpânire pe mijlocul terenului, lansând atacuri tot mai periculoase. În cele din urmă, după o fază bine lucrată în partea dreaptă și bâlbâită de apărarea AMEFA, Darius Chindriș a reușit să-și ”facă” balonul pe piciorul drept în interiorul careului și să șuteze fără speranță pentru portar la vinclu, la colțul scurt: 0-1 (min. 36).

Replica gazdelor nu s-a lăsat mult așteptată. După o pasă a lui Rareș Ciprian Câmpan, Mihnea Jurca a scăpat singur cu portarul advers, dar acesta i-a aplicat o talpă clară în interiorul careului. Deși Mihnea Jurca a ajuns primul la minge, încercând să-l lobeze pe portar, iar intervenția portarului a fost una incorectă, arbitrul a refuzat să acorde un penalty clar ca lumina zilei pentru echipa gazdă, generând și un val de proteste din partea acestora (min. 40).

În repriza secundă, AMEFA a început hotărâtă să egaleze și a și avut o primă oportunitate prin noul intrat Vlad Miron, care a ales să centreze în loc să șuteze din poziție clară de finalizare (min. 47). Din cornerul rezultat la această fază, oaspeții (!!) au fost cei care au profitat, majorându-și avantajul. E greu de explicat cum o echipă are corner și cealaltă înscrie. Cert este că Vlad Miron a executat scurt lovitura de la colț către Andrei Lakatos, dar l-a prins pe acesta pe picior greșit, oaspeții au recuperat și au lansat contraatacul; Andrei Nemeș a reușit pe moment să oprească acest contraatac, dar a pierdut la rândul său mingea în fața lui Mihai Darius Moldovan, care a trecut în dribling de toată apărarea AMEFA și a finalizat pe lângă Tudor Muntean: 0-2 (min. 48).

Viitorul Dezmir părea despinsă în câștigătoare, AMEFA tocmai traversa un moment de scădere din punct de vedere a moralului, dar oaspeții, deși defilau pe teren, nu au forțat înscrierea unui al treilea gol, deși au avut câteva ocazii destul de bune, pe care le-au ratat cu destulă seninătate și cu sentimentul că meciul e oricum câștigat, o greșeală deseori întâlnită.

Încetul cu încetul, aportul ofensiv al celor de la Viitorul Dezmir a mai scăzut, au mai făcut și unele schimbări, ca să joace toată lumea, și AMEFA a revenit încetul cu încetul în joc, inițial prin niște șuturi de la distanță, care au dat impresia că portarul advers nu e tocmai sigur pe el. Așa s-a înscris și primul gol al gazdelor: Rareș Suciaghi a șutat din afara careului, nu foarte puternic, dar destul de precis, lângă bară, iar portarul dezmirean nu a fost capabil să apere, deși a atins mingea: 1-2 (min. 69).

În ultimele 20 de minute, jocul s-a schimbat complet, AMEFA aruncându-se cu toate forțele asupra porții adverse și ratând câteva ocazii foarte bune de a egala. Este la fel de adevărat că și oaspeții, pe contraatac, puteau să refacă diferența de două goluri în favoarea lor. Cei de la Viitorul Dezmir se pot considera la rândul lor nedreptățiți de arbitraj, deoarece János Szabó (AMEFA) a avut o intrare neglijentă prin alunecare în careu asupra unui jucător advers, și nu s-a acordat penalty (min. 75). 1-1 la penalty-uri clare neacordate.

AMEFA a avut poate cea mai mare oportunitate de a egala în minutul 80, când Mirel Mureșan și Mihai Mihăiceanu, din careul mic, nu au reușit să șuteze cum trebuie la poartă, situația fiind în cele din urmă salvată de portarul advers.

Egalarea a survenit la ultima fază, în al cincilea minut de prelungiri. Andrei Nemeș a trimis o centrare în careu, oaspeții nu au reușit să respingă, Mihnea Jurca s-a accidentat în încercarea de a ajunge la minge, iar un jucător de la Viitorul Dezmir a încercat să se opună unui posibil șut al lui Vlad Miron sau Mihai Mihăiceanu, reușind să-i ”cosească” pe amândoi, cum se spune: doi dintr-o lovitură! Ba chiar trei, dacă-l punem la socoteală și pe Mihnea Jurca, a cărui accidentare pare să fie destul de gravă. Arbitrul n-a mai putut evita acordarea penalty-ului, acesta fiind transformat de Rareș Suciaghi: 2-2 (min. 90+5).

Dacă la primul meci de pe teren propriu, AMEFA a pierdut două puncte, fiind egalată în prelungiri de Unirea Cămărașu, se poate spune că acum roata s-a întors, și AMEFA a câștigat un punct, tot în prelungiri, dar totuși acesta a fost pe deplin meritat după aspectul general al jocului, chiar dacă oaspeții s-au considerat (prea devreme) câștigători.

În următoarea etapă, AMEFA va juca în deplasare cu Voința Pata, duminică, 5 octombrie, de la ora 11.

Repriza secundă, decisivă: ACS ”Vasile Moga” Apahida - AMEFA 4-0 (0-0)

Duminică, 21 septembrie, de la ora 13:30, pe o căldură sufocantă și neobișnuită pentru această perioadă a anului, AMEFA a jucat în deplasare cu ACS ”Vasile Moga” Apahida, echipă nou înscrisă în campionat și care are gânduri de Liga a 4-a, după cum susțin reprezentanții ei. De altfel, la primul meci de pe teren propriu din acest sezon (și după mulți ani fără ca Apahida să aibă echipă în vreun eșalon) a fost show încă de la început, când cele două echipe au fost însoțite pe teren de copii, ca la meciurile de Champions League, iar în tribună a fost prezentă și doamna primar, alături de un număr mare de spectatori, dovadă a faptului că la Apahida există planuri serioase din punct de vedere fotbalistic. AMEFA a încercat să strice atmosfera de sărbătoare a gazdelor, dar n-a reușit decât în prima repriză și câteva minute dintr-a doua. După înscrierea primului gol de către echipa din Apahida, suspansul a mai durat până în minutul 78, când al doilea gol a declanșat fiesta, dezlănțuind complet echipa gazdă, în vreme ce jucătorii oaspeți au căzut complet fizic și moral, încasând încă două goluri până la final. Totuși, după aspectul general al jocului, lăsând la o parte ultimul sfert de oră, scorul este cam exagerat față de ceea ce s-a văzut pe teren. Gazdele au beneficiat și de un număr mare de schimbări, fapt care a făcut diferența în repriza secundă, când AMEFA nu a avut la dispoziție decât trei jucători pe banca de rezerve.

AMEFA (cu tricouri roșii), brigada de arbitri și ACS ”Vasile Moga” Apahida, însoțiți de copii de la grupele de copii și juniori ale echipei din Apahida, înainte de startul partidei. Foto: Raularian Rusu

AMEFA a evoluat cu: Paul Șofron - Horațiu Moldovan, Eugen Ciobanu, Emil Trifan, Robert Rus (70 János Szabó) - László Dénes - Andrei Lakatos, Rareș Ciprian Câmpan (80 Felix Halbedel), Rareș Suciaghi, Adrian Blendea - Paul Perșa (65 Sebastian Chiș). Alături de echipă au mai fost Raularian Rusu și Gabriel Suciaghi.

Meciul a fost arbitrat de o brigadă clujeană, avându-l la centru pe Paul Călin Toșa, ajutat de asistenții Dennis Cristian Buiga și Andrei-Raul Sălăjan. Observator din partea AJF a fost doamna Teodora Albon (Cluj-Napoca).

Cartonașe galbene au primit Ovidiu Daniel Bondor (min. 54) și Vasile Daniel Telecan (min. 77), ambii de la gazde.

Prima repriză a fost destul de echilibrată, cu o ușoară dominare a gazdelor, care și-au creat mai multe ocazii, dar nu au reușit să le fructifice. AMEFA a părut destul de stăpână pe joc, mai ales la centrul terenului, iar defensiva și-a făcut treaba foarte bine. După primele minute de entuziasm ale gazdelor, jocul a alternat, cu momente mai bune sau mai puțin bune ale ambelor echipe. Jucătorii din Apahida au ajuns mai des în preajma porții adverse, dar i-au exasperat pe spectatori cu execuții greșite în momente cruciale. AMEFA a avut un prim șut pe spațiul porții prin Paul Perșa (min. 20), din afara careului, dar impresia a fost că un atac mai consistent ar putea duce la mai mult. Din păcate, Adrian Blendea a fost deseori blocat pe partea stângă, iar Andrei Lakatos aproape că nu a avansat pe partea dreaptă suficient pentru a pune în pericol poarta adversă, acțiunile mai sănătoase ale oaspeților desfășurându-se mai cu seamă pe centru, unde Rareș Suciaghi a creat câteva faze mai acătării, rămase însă fără finalizare.

Gazdele au presat însă mai mult, în special după jumătatea reprizei, având și două oportunități uriașe de a deschide scorul, la una dintre ele Robert Rus respingând de pe linia porții (min. 28), iar la cealaltă mingea, ușor deviată, a trecut milimetric pe lângă poartă (min. 30). Portarul Paul Șofron a avut destul de lucru, cu soarele în față, dar s-a descurcat, alături de o defensivă care a arătat solid în prima repriză.

Din păcate, în repriza secundă lucrurile nu au mai stat la fel. Gazdele au efectuat modificări încă de la pauză, precum și pe parcursul reprizei a doua, reîmprospătând permanent echipa în condiții de caniculă, în vreme ce în tabăra oaspeților s-a instaurat încetul cu încetul oboseala. De altfel, gazdele au pornit din nou foarte avântate, la fel ca și în prima repriză, și AMEFA a avut mult de furcă în a opri atacurile tot mai furibunde ale gazdelor. În minutul 55, Emil Trifan s-a opus din careul mic unui șut care se ducea spre poartă. Un minut mai târziu însă nu s-a mai putut face nimic. După o acțiune în viteză pe partea dreaptă, în care fundașii de la AMEFA au fost depășiți, centrarea l-a depășit pe portarul Paul Șofron, iar Cosmin Ioan Mureșan a înscris: 1-0 (min. 56).

La acest scor, oaspeții au fost nevoiți să iasă mai hotărât la joc, în vreme ce gazdele s-au retras, preferând contraatacurile. A rezultat un oarecare echilibru, deoarece AMEFA nu a mai avut puterea necesară de a pune cu adevărat stăpânire pe joc, deși a reușit să creeze o oarecare presiune la poarta adversă. Astfel, după un corner, Eugen Ciobanu a centrat de pe partea dreaptă prin fața porții, iar Adrian Blendea, din câțiva metri, nu a reușit să atingă sau să împingă mingea în plasă, ratând cea mai mare ocazie de egalare (min. 62). Accidentarea lui Paul Perșa, vârful de atac al oaspeților, a redus și mai mult din capacitatea ofensivă a AMEFA, acesta fiind înlocuit de Sebastian Chiș (min. 65), care a evoluat la mijloc, în vreme ce Rareș Suciaghi a trecut vârf de atac în lipsă de alte soluții.

Suspansul s-a menținut până în minutul 78, când gazdele au reușit să concretizeze unul din contraatacurile pe care le-au inițiat, Ovidiu Daniel Bondor scăpând singur spre poartă de la centrul terenului, dejucând ieșirea la offside a defensivei oaspeților, și înscriind pe lângă Paul Șofron: 2-0 (min. 78).

Meciul era cam gata la acest scor, mai ales că oaspeții dădeau tot mai clare semne de oboseală, în vreme ce gazdele tocmai primiseră un boost din punct de vedere moral, ceea ce le-a împins din nou spre poarta adversă. Iar aproape imediat scorul s-a majorat, la un șut totalmente ratat (și care mergea mult pe lângă poartă) al lui Vasile Daniel Telecan, dar pe care Sebastian Chiș a avut lipsa de inspirație să-l devieze în proprie poartă: 3-0 (min. 80).

Pe final, impresia a fost că echipa din Apahida ar mai putea înscrie ori de câte ori dorește, iar în tabăra gazdelor deja se instalase o atmosferă de sărbătoare, care a culminat în prelungiri, când Alexandru Ionuț Ivan a finalizat cu un șut din careu după o centrare de pe partea dreaptă: 4-0 (min. 90+1), scor final. Dacă la fotbal s-ar fi putut arunca prosopul, AMEFA l-ar fi aruncat probabil de la 3-0. 

O înfrângere dureroasă pentru AMEFA, care arată încă odată care sunt limitele și posibilitățile acestei echipe, mai ales într-un context nefavorabil: meci în deplasare, teren de iarbă (comparativ cu cel sintetic de pe teren propriu), caniculă, lot subțire, cu puține rezerve și condiție fizică deficitară. Urmează un meci pe teren propriu cu Viitorul Dezmir, care este practic fosta echipă Ardealul Cluj, revenită la denumirea inițială. Sezonul trecut Ardealul a câștigat ambele meciuri cu AMEFA, atât acasă, cât și în deplasare.

Egalați în prelungiri: AMEFA - Unirea Cămărașu 1-1 (1-0)

În prima etapă a campionatului 2025-2026 a Ligii a 5-a, zona Cluj, grupa 1, AMEFA a întâlnit pe teren propriu pe Unirea Cămărașu, echipă care în anii trecuți a evoluat în zona Mociu, desființată însă începând cu acest sezon. Toate echipele din zona Mociu au trecut așadar în zona Cluj, unele dintre ele (printre care și Unirea Cămărașu) fiind distribuite, prin tragere la sorți, în grupa 1 a zonei Cluj, în care evoluează și AMEFA. Meciul s-a jucat duminică, 14 septembrie, de la ora 17, pe terenul 2 (sintetic) din Parcul Sportiv Universitar ”Prof. Dr. Iuliu Hațieganu” din Cluj-Napoca, pe o ploaie zdravănă, care nu a contenit pe parcursul jocului, și care a influențat într-o oarecare măsură nivelul tehnic, rezultând un meci predominant cu dispute fizice, de uzură, care au și dus la un număr foarte ridicat de cartonașe galbene și trei cartonașe roșii. AMEFA a început mai bine și a deschis mai repede scorul, a avut și superioritate numerică vreme de 27 de minute (din minutul 39 până în minutul 66), de care n-a știut însă să profite, și a marcat pentru 2-0 în minutul 89, dar golul a fost anulat pe motivul unui fault în atac care, credem noi, în multe alte situații asemănătoare nu s-ar fi dat. Cum o nenorocire nu vine niciodată singură, AMEFA a rămas în inferioritate numerică în minutul 90, iar oaspeții au egalat în prelungiri.

AMEFA a evoluat în acest meci cu: Paul Șofron - Horațiu Moldovan, László Dénes (62 Eugen Ciobanu), Emil Trifan, Mihai Mihăiceanu (75 Robert Rus) - Rareș Ciprian Câmpan (46 Andrei Lakatos), Andrei Nemeș - Mihnea Jurca (62 Felix Halbedel), Darian Soporan (84 János Szabó), Adrian Blendea (75 Vlad Miron) - Paul Perșa ”Ledu” (84 Cristi Cifor). Alături de echipă au mai fost Raularian Rusu, Gabriel Suciaghi și Romeo Dumitriu.

Meciul a fost arbitrat de o brigadă clujeană condusă la centru de Eduard Andrei Ciugudean, ajutat de asistenții Tudor Horea Punteaș și Mihai Alexandru Jitaru. Observator din partea AJF a fost domnul Alexandru Pop (Dej).

Cartonașe galbene: Andrei Nemeș (18), Horațiu Moldovan (61, 66), Adrian Blendea (68), Felix Halbedel (82, 90) - Cristian Bujor (22), Ioan Adrian Luntean (25).

Cartonașe roșii: Horațiu Moldovan (66 - cumul de cartonașe galbene), Felix Halbedel (90 - cumul de cartonașe galbene), respectiv Ioan Adrian Luntean (39).

Cele două echipe, AMEFA (cu tricouri albe) și Unirea Cămărașu, și brigada de arbitri, înainte de începerea jocului. Foto: Raularian Rusu

AMEFA a început foarte bine partida, ratând câteva ocazii uriașe în startul jocului. Mai întâi, Paul Perșa ”Ledu” a scăpat pe un contraatac și a trimis un lob peste portarul ieșit din poartă, dar mingea a lovit transversala (min. 3). În minutul 5, Adrian Blendea are o acțiune pe partea stângă, încheiată cu un șut periculos, apărat de portar. Cea mai mare ocazie, care avea să preceadă golul, s-a consemnat în minutul 12: Darian Soporan l-a lansat pe Mihnea Jurca, acesta s-a descotorosit de fundașul care îl urmărea, dar a tras insuficient de plasat, dând ocazia portarului să respingă, dar mingea a ajuns la Adrian Blendea care, cu poarta goală în față, a preferat să-i paseze lui Mihnea Jurca, pentru ca acesta să înscrie, dar golul s-a anulat, fiindcă Mihnea Jurca era în offside! Peste doar un minut însă, AMEFA a punctat. După o acțiune prelungită de atac pe partea stângă, la care a participat aproape toată echipa, Darian Soporan l-a deschis pe Paul Perșa în partea dreaptă a careului, iar acesta, singur cu portarul, a înscris cu un șut plasat la colțul lung: 1-0 (min. 13).

Problema celor de la AMEFA a fost aceea că au crezut că acest scor este suficient ca meciul să fie câștigat, ceea ce s-a dovedit a fi fals. Încetul cu încetul, oaspeții au preluat inițiativa, în vreme ce AMEFA a preferat să joace pe contraatac, dar ocazii mari nu s-au mai consemnat la cele două porți, fiind de notat doar câteva șuturi de la distanță, care nu au pus probleme deosebite, ceva mai remarcabil fiind șutul lui Rareș Ciprian Câmpan, sub transversală, scos de portar (min. 25). Meciul s-a jucat mai ales la mijlocul terenului, unde s-au dat bătălii grele pentru controlul balonului și al jocului.

Un moment favorabil gazdelor s-a înregistrat în minutul 39, când Ioan Adrian Luntean (Unirea Cămărașu) a fost eliminat cu cartonaș roșu direct, în urma unor cuvinte mai neprotocolare pe care se pare că i le-a spus asistentului Tudor Horea Punteaș, acesta semnalizându-i centralului, care a luat măsura disciplinară aferentă.

Deși AMEFA ar fi trebuit să fie ”vioara întâi” pe teren, având un om în plus pe teren, situația i-a întărâtat mai degrabă pe oaspeți, care au jucat cu un elan deosebit spre sfârșitul reprizei, având și două șuturi periculoase în prelungirile primei părți (min. 45+1 și 45+2), scoase cu destulă dificultate de Paul Șofron.

În repriza a doua, omul în plus de la AMEFA practic nu s-a văzut, jocul fiind în continuare destul de echilibrat, de uzură, fără ocazii clare la cele două porți. Situația numerică de pe teren s-a egalizat pe la jumătatea reprizei. Horațiu Moldovan a luat un prim cartonaș galben în minutul 61 pentru un fault la marginea careului, și l-a luat și pe al doilea pentru un fault, de data aceasta neintenționat, în minutul 66, când a dorit să degajeze, dar un adversar a ajuns la minge înaintea sa cu o fracțiune de secundă și astfel jucătorul de la AMEFA a lovit piciorul adversarului și nu mingea. AMEFA rămânea așadar în zece oameni la rândul său. Jocul însă nu s-a schimbat, doar că Eugen Ciobanu, intrat inițial pe postul de mijlocaș defensiv, a trecut fundaș central.

Meciul a trenat însă pe mai departe, cu aceleași acțiuni care se sfârșeau înainte de a ajunge la poartă, și unele șuturi de la distanță, dintre care s-ar putea nota cel al lui Felix Halbedel (minutul 75), puțin în afara cadrului porții.

Jocul s-a dinamizat în minutele de final. În minutul 89, la un corner executat de Andrei Lakatos, Andrei Nemeș a reluat cu capul în plasă pentru 2-0, dar arbitrul a anulat golul pe motiv de fault în atac, mai exact o ușoară împingere a lui Andrei Nemeș înainte de a sări la cap. Nu mai comentăm aici dacă a fost sau nu fault în atac, cine dorește să se lămurească poate să acceseze filmarea pe Facebook. Discuțiile de la final cu arbitrul de centru nu au părut să schimbe opinia acestuia.

Cert este că în loc de 2-0 s-a făcut 1-1. Nu chiar imediat, pentru că între timp AMEFA a rămas în inferioritate numerică, deoarece și Felix Halbedel a luat al doilea cartonaș galben, pentru un fault fără sens comis la centrul terenului (minutul 90). Primul său cartonaș galben, din minutul 81, fusese de asemenea ceva neobișnuit, deoarece a luat mingea în mână după un fault, înainte ca arbitrul să fluiere faultul; faptul că arbitrul a fluierat și a acordat faultul nu a mai părut să conteze!

Rămasă în doar opt jucători de câmp, AMEFA a fost cumva surprinsă la singura acțiune mai coerentă de atac a oaspeților din a doua repriză, desfășurată pe partea stângă și încheiată cu o centrare în careu, unde Alex Victor Marcu, proaspăt intrat pe teren, a reușit să preia și să șuteze imparabil în stânga lui Paul Șofron: 1-1 (minutul 90+1).

Deși au fost 5 minute de prelungire, și arbitrul a lăsat chiar și un pic în plus, niciuna din cele două echipe nu a reușit să înscrie golul victoriei în aceste câteva minute, și nici măcar să aibă o ocazie mai acătării.

Pentru AMEFA a fost un duș rece și la propriu (cu ploaia de afară) și la figurat, campionatul se anunță mai greu decât ne-am imaginat, și trebuie urgent strânse rândurile pentru meciurile care urmează. 

Amical: AMEFA - Progresul Vlaha 4-10 (2-6)

Duminică, 7 septembrie, AMEFA a jucat ultimul amical al verii (chiar dacă e deja toamnă...), în condițiile în care a avut șansa să treacă fără să joace de primul tur al Cupei României - faza județeană, programat în această zi. În aceste condiții, adversarul nu putea fi decât o altă echipă care a avut exact aceeași șansă, de a se califica direct în turul 2 al Cupei României, respectiv Progresul Vlaha. Deși anul trecut această echipă nu a mai participat în Liga a 5-a, zona Cluj, în anul acesta s-a înscris din nou, având jucători de la mai multe echipe foarte bune, care s-au desființat între timp - Avântul Bradu Luna de Sus, Viitorul Poieni și Luceafărul Ghirișu Român, astfel că Progresul Vlaha se anunță de pe-acum ca fiind una din protagonistele actualei ediții de campionat de Liga a 5-a, zona Cluj.

AMEFA, pe de altă parte, a avut dificultăți în a strânge măcar 11 jucători, care s-au adunat cu chiu cu vai în cele din urmă, astfel că a jucat tot meciul în formula: Paul Șofron - Horațiu Moldovan, Emil Trifan, Mihai Mihăiceanu - Cătălin Miron, Adrian Blendea, Călin Tușer, Darian Soporan, Vlad Miron - Paul Duma, Ionuț Țucudean. Trebuie remarcat că doar 7 jucători sunt legitimați la AMEFA, alți 2 sunt ”în probe” (cei din atac), iar alți doi sunt fratele lui Vlad Miron (Cătălin Miron) și un prieten al lui Vlad Miron (Călin Tușer). În aceste condiții, era destul de clar de la bun început că oaspeții nu vor avea probleme în a se impune, singurul mister fiind scorul.

Meciul a fost unul destul de deschis, fiind amical. Oaspeții au preluat inițiativa după primele minute de ”tatonare” și au reușit destul de repede să se desprindă pe tabelă la 2-0. AMEFA a revenit cu un gol al lui Darian Soporan, 1-2, dar diferența de două goluri s-a restabilit aproape imediat, 1-3, pentru ca Vlad Miron să reaprindă speranța în rândul gazdelor, cu un gol spectaculos din centrarea lui Adrian Blendea: 2-3.

Finalul primei reprize a fost însă unul foarte bun pentru Progresul Vlaha, aceștia marcând trei goluri, ultimul din penalty, pentru a stabili scorul la pauză: 2-6.

A doua repriză a început sub aceleași auspicii, cu oaspeții la cârma jocului, atacând constant și marcând destul de des, astfel că în minutul 65 s-a ajuns la un scor de polo, 2-10.

Deși jucătorii de la AMEFA păreau ”căzuți” și fizic (pentru că nu au existat schimbări) și moral, datorită scorului, pe finalul partidei am asistat la un reviriment neașteptat al gazdelor, în condițiile în care oaspeții au efectuat multe schimbări și au început să joace tot mai dezordonat. AMEFA a reușit să marcheze două goluri, prin Cătălin Miron și Paul Duma, și a mai ratat câteva ocazii monumentale (în special prin Adrian Blendea), la care se adaugă un gol anulat pe motiv de offside, al lui Ionuț Țucudean, fază discutabilă (offside-ul a fost indicat pentru un alt jucător, care însă a refuzat să joace mingea, lăsând-o lui Ionuț Țucudean, care venea din spate și nu avea cum să fie în offside; arbitrul de linie a interpretat că jucătorul aflat în offside a influențat totuși faza).

Meciul s-a încheiat așadar cu scorul de 10-4 pentru Progresul Vlaha. Pentru ambele echipe, lucrurile serioase încep de săptămâna următoare, când, din 14 septembrie, începe campionatul. AMEFA va juca primul meci pe teren propriu cu Unirea Cămărașu, de la ora 17.

Amical: AMEFA - Progresul Sânnicoară 4-0 (2-0)

După o lungă vacanță de vară, lotul AMEFA s-a reunit astăzi, duminică, 31 august, când, de la ora 18 a fost organizat un prim meci amical cu Progresul Sânnicoară. Vremea mai puțin favorabilă (ploaie), precum și concediile și alte evenimente, au făcut ca numărul de participanți să fie destul de mic, mai exact doar 12 jucători s-au prezentat la acest meci, deși lotul este aproximativ dublu. Dintre aceștia, doi jucători sunt nou-veniți (în probe), Cătălin Duma și Ionuț Țucudean, care s-au descurcat destul de bine și au și marcat, fiecare, câte un gol.

Astfel, AMEFA a evoluat cu: Paul Șofron - Andrei Lakatos, Emil Trifan, Mihai Mihăiceanu, János Szabó - Felix Halbedel, Andrei Nemeș, Rareș Ciprian Câmpan - Adrian Blendea, Cristi Cifor, Cătălin Duma (Ionuț Țucudean). Pe parcursul meciului, jucătorii s-au mai ”rotit”.

În ciuda lotului restrâns, AMEFA a obținut o victorie clară, cu 4-0 (2-0), golurile fiind marcate de Andrei Nemeș, Adrian Blendea, Cătălin Duma și Ionuț Țucudean. Pe lângă cele 4 goluri, au fost și alte ocazii. Oaspeții, la rândul lor, au trecut de mai multe ori pe lângă golul de onoare.

Duminica viitoare, 7 septembrie, se desfășoară turul 1 al Cupei României - faza județeană, dar AMEFA nu este implicată, fiind calificată direct în turul 2. Astfel, se prefigurează un nou meci amical.

Campionatul va începe pe 14 septembrie, în prima etapă AMEFA evoluând pe teren propriu, cu Unirea Cămărașu. În acest sezon s-a renunțat la zonele geografice, iar cele 22 de echipe au fost împărțite în două serii de câte 11 echipe (între timp, una din serii a rămas doar cu 10 echipe). Echipele din cele două serii au fost trase la sorți. AMEFA va juca cu majoritatea echipelor care au fost și anul trecut în seria de vest, la care se adaugă două echipe din fosta zonă Mociu - Unirea Cămărașu și Recolta Frata. 

Acum 100 de ani: AMEFA - campioană districtuală și semifinalistă la nivel național în sezonul 1925-1926

AMEFA a obținut cele mai bune rezultate ale sale în perioada interbelică, și este din când în când necesar să analizăm cu mai multă atenție felul în care au fost obținute acele rezultate. Fotbalul era încă la începuturi, din perspectiva noastră de azi, dar totuși făcuse unele progrese remarcabile pe teritoriul României, cel mai important fiind acela că, din sezonul 1921-1922, exista un campionat național la care participau toate echipele de fotbal din România (România Mare, în granițele sale de atunci). Din cauza distanțelor mari și a posibilităților limitate, la fel ca și în alte țări, campionatul național era organizat pe districte. Mai exact, fiecare echipă juca în campionatul său districtual (regional, dacă doriți), în prima, a doua sau a treia ligă (dacă exista) a districtului, iar campioana primei ligi a districtului se califica la faza națională a Campionatului Național, care se desfășura în sistem eliminatoriu, la finalul sezonului. Numărul de districte a tot crescut în perioada interbelică, ajungând la începutul anilor 1930 la peste 20, organizate în ”ligi”, dar în 1925-1926 existau doar 13 districte. Acest sistem a fost practic înlocuit cu sistemul divizionar începând cu sezonul 1932-1933, când s-a desfășurat prima ediție a diviziei A, cu echipe din toată țara, iar din 1934-1935 a apărut și divizia B (ulterior și divizia C). Campionatele districtuale s-au păstrat însă ca ligi de nivel inferior, ale căror câștigătoare aveau drept de promovare în liga națională imediat superioară (inițial divizia A, apoi divizia B, ulterior divizia C). Ele sunt precursoarele campionatelor județene de astăzi (Liga a IV-a), ale căror câștigătoare joacă baraj de promovare în Liga a 3-a.

Revenind la sezonul 1925-1926, AMEFA era inclusă, evident, în campionatul districtului Arad, considerat ca fiind unul dintre cele mai puternice din țară la vremea respectivă (depășit, ca rezultate, doar de campionatul districtului Timișoara). Prima divizie a districtului Arad includea 8 echipe din județele Arad și Hunedoara. În sezonul precedent, 1924-1925, se produsese o mare surpriză: o echipă din afara Aradului câștigase campionatul districtual, respectiv UCASP (Uniunea Cluburilor Atletice ale Societății Petroșani). Clubul luase ființă chiar înainte de începerea sezonului respectiv, prin fuziunea cluburilor CAMP (Clubul Atletic al Muncitorilor din Petroșani) și CS Vulcan. UCASP s-a dovedit o echipă foarte puternică; nu doar că a câștigat campionatul districtual, ci ajunsese în finala campionatului național, după rezultate remarcabile (1-0 în deplasare cu Universitatea Cluj și 3-1 acasă cu Jahn Cernăuți), pierzând însă finala cu Chinezul Timișoara, 5-1, pe teren neutru, la Arad. Finala s-a jucat pe 9 august 1925. Înfrângerea dură din finală, dar și problemele financiare ale clubului, au făcut însă ca UCASP să nu se mai înscrie în ediția 1925-1926 a campionatului districtual, o situație de asemenea unică, în care campioana nu-și mai putea apăra titlul.

Astfel, în locul celor de la UCASP, a fost admisă pe ultima sută de metri Hakoah Arad, campioana ligii secunde districtuale, care nu era însă tocmai pregătită pentru această provocare, dovadă că a fost ”ciuca bătăilor” în campionatul 1925-1926. Totodată, retragerea celor de la UCASP a dat o șansă în plus echipelor arădene, dornice să-și ia revanșa în fața propriilor suporteri. Practic, la acel moment, în Arad existau 4 echipe de forțe relativ egale: Clubul Atletic Arad (CA Arad, cunoscut și ca AAC, în maghiară); Societatea de Gimnastică Arad (SG Arad, cunoscută și ca ATE, în maghiară); AMEFA (Asociația Muncitorilor pentru Educație Fizică Arad; AMTE, în maghiară) și Gloria CFR Arad. Clubul Atletic Arad era clubul de fotbal cel mai vechi din Arad, și totodată din România, fondat în 1899, însă perioada sa de glorie fusese mai degrabă în perioada antebelică; deja în anii 1920 se afla în declin. Societatea de Gimnastică din Arad era un club polisportiv, înființat în 1879, a cărui echipă de fotbal a apărut prin 1902, ca o rivală a CA Arad, fiind puternic susținută de autoritățile locale arădene din perioada antebelică. După Primul Război Mondial, susținerea a început încetul cu încetul să se risipească, astfel că și acest club, la fel ca și Clubul Atletic Arad, era deja în declin în anii 1920. AMEFA, club înființat în 1911, era clubul muncitoresc al Aradului, având susținere din partea proletariatului, dar și a multor patroni de fabrici și uzine. Asociat cu mișcarea sindicală, clubul a cunoscut o epocă de glorie în anii 1920 și 1930, când a ajuns să reprezinte cu cinste Aradul în competițiile naționale. Gloria CFR Arad a apărut în 1913 (cu numele de Gloria) ca și club care îi reprezenta pe românii din Arad. Clubul n-a avut un prea mare succes inițial, dar după Primul Război Mondial și mai ales după fuziunea cu CFR Arad în 1921, a primit și un sprijin consistent din partea autorităților locale, ceea ce a determinat o îmbunătățire constantă a rezultatelor în anii 1920 și 1930. Practic, la începutul anilor 1920 în Arad s-a făcut tranziția de la perioada dominată de Clubul Atletic Arad și de Societatea de Gimnastică Arad la perioada în care AMEFA și Gloria CFR au devenit cluburile de fotbal cele mai reprezentative ale orașului. Deja în 1925 această tranziție era practic completă, deoarece începând cu acest an doar AMEFA și Gloria CFR au mai câștigat campionatul districtului Arad, iar ulterior doar aceste două echipe au reprezentat Aradul în divizia A în perioada interbelică, începând cu sezonul 1932-1933. Gloria CFR, AMEFA și SG Arad jucau meciurile de ”acasă” pe stadionul Gloria, care era, la vremea aceea, stadionul orașului Arad, construit în 1913 pentru echipa orașului de atunci, SG Arad; ulterior, Gloria CFR a devenit echipa autorităților locale. Clubul Atletic Arad avea propria sa bază sportivă, construită în 1903, practic cel mai vechi stadion de pe actualul teritoriu al României (devenit ulterior stadionul CFR, și apoi Vagonul, actual Kaufland Banu Mărăcine).

În Arad existau însă și multe alte echipe de fotbal, împărțite după tot felul de criterii: etnice, religioase, spațiale (pe cartiere), pe categorii socio-profesionale, etc. De exemplu, la fel ca și în alte orașe multietnice și multiconfesionale, inițial criteriul etnic și confesional a fost foarte important în fondarea și susținerea unor cluburi și asociații sportive. Maghiarii susțineau în principal echipele Clubului Atletic Arad și a Societății de Gimnastică Arad; românii susțineau Gloria Arad; evreii susțineau Hakoah Arad; germanii aveau propria lor echipă, care evolua în liga secundă, Wacker Arad; sârbii aveau Slavia, și așa mai departe. Unele din aceste echipe aveau și un caracter confesional. De exemplu, Clubul Atletic Arad era profund atașat valorilor romano-catolice. În 1908 s-au schimbat chiar și culorile clubului, din albastru-negru în alb-galben, culorile Vaticanului. Hakoah era echipa comunității evreiești în toate sensurile (etnic și confesional). Clubul Gloria a inclus încă de la început în structura sa de conducere toate personalitățile marcante ale Episcopiei Ortodoxe Române a Aradului. Singura echipă care era, prin definiție, a tuturor, era AMEFA.

Multe dintre aceste echipe erau ale ”orașului”, dar aproape fiecare cartier avea echipa sa, iar unele cartiere aveau chiar mai multe echipe. Trebuie menționat că la vremea aceea Micălaca, Aradul Nou, Mureșelul și Sânnicolau Mic erau comune de sine stătătoare, abia mai târziu aveau să fie comasate cu orașul Arad. Ele aveau toate echipe proprii. Dintre acestea, Olimpia Micălaca era cea mai importantă, deoarece evolua în prima ligă districtuală. Cum Micălaca era o comună preponderent românească, și echipa de fotbal reflecta acest caracter românesc. Dintre jucătorii de la Olimpia Micălaca s-a remarcat Barbu II, care avea să facă parte din echipa națională a României ce avea să participe la prima ediție a Campionatului Mondial de Fotbal (Uruguay, 1930). Olimpia Micălaca avea propriul său stadion (ulterior stadionul Constructorul, apoi Telecom, actual Kaufland Micălaca). Celelalte echipe ale comunelor limitrofe de atunci (actuale cartiere ale orașului) sau ale cartierelor care deja erau parte din orașul Arad evoluau în liga secundă a districtului. Dintre acestea, se pot aminti: Înțelegerea (echipa cartierului Grădiște), Wacker (care era echipa germanilor, dar și a cartierului Aradul Nou, unde germanii erau majoritari), Banatul Sânnicolau Mic, Voința-Victoria (două echipe ale cartierului Pârneava, care tocmai fuzionaseră în 1925), Unirea (tot din cartierul Pârneava), Vulturul (din cartierul Șega), etc.

În afara acestora, în campionatul districtual participau și echipe din județul Hunedoara. În prima ligă districtuală, erau doar două echipe din acest județ: Clubul Atletic Jiul Lupeni, care reprezenta fotbalul din Valea Jiului, și CFR Simeria, care reprezenta fotbalul din zona Deva - Hunedoara - Călan - Simeria - Orăștie, fiind patronată de CFR.

AMEFA cuprindea și numeroși jucători care erau frecvent convocați la echipa națională, între care frații Auer, Ioan sau Pubi (Auer I) și Ștefan sau Rici (Auer II), și a câștigat fără probleme campionatul districtual în sezonul 1925-1926, terminând fără înfrângere și cu doar două rezultate de egalitate în cele 14 meciuri. Gloria CFR a părut să fie rivala cea mai importantă pe parcursul campionatului, dar în cele din urmă Gloria CFR a pierdut și locul al doilea, la golaveraj, în fața Clubului Atletic Arad. La capătul opus, Hakoah Arad a pierdut toate partidele din campionat, dar a câștigat barajul de promovare / retrogradare, disputat cu campioana ligii secunde, Voința-Victoria Arad, și astfel a rămas în prima ligă a districtului și în 1926-1927.

Pe la mijlocul lunii mai se cam terminaseră de disputat aproape toate meciurile din campionat, mai rămăseseră doar câteva. Trebuie menționat că sistemul de disputare era destul de diferit de cel din prezent. Astfel, nu existau etape propriu-zise, ca și astăzi. Echipele se înțelegeau între ele cu privire la data și ora la care să se joace meciul. Pe lângă meciurile de campionat, toate echipele erau angrenate în numeroase alte competiții, cu caracter amical, dar care erau văzute, la vremea aceea, ca fiind foarte importante. Unele meciuri amicale implicau echipe foarte puternice, venite de la mare distanță, inclusiv din Ungaria, Austria, Serbia, și care atrăgeau un număr mare de spectatori. De asemenea, unele echipe plecau ele însele în turnee prin țară sau prin străinătate. La toate acestea se adăugau meciurile echipelor naționale, dar și meciuri ale selecționatelor orașelor, considerate foarte importante în acea epocă. Astfel, selecționata Aradului juca frecvent meciuri cu selecționatele altor orașe, în principal Timișoara (rivalitatea cea mai mare), Oradea, Cluj, Brașov, etc. Când aveau loc astfel de meciuri între orașe, nu se prea puteau juca meciuri de campionat, fiindcă în selecționata Aradului erau jucători de la aproape toate echipele de primă ligă. De asemenea, echipa națională a României includea frecvent jucători de la echipele arădene, astfel că nici când juca naționala nu se puteau juca meciuri de campionat de primă ligă a districtului.

AMEFA s-a calificat la faza ”pe țară” a Campionatului Național, unde a avut o comportare meritorie, având însă și șansa de a juca toate meciurile pe teren propriu. Astfel, în optimi de finală, AMEFA a trecut cu 3-1 de Victoria Cluj, echipă foarte puternică, fostă vicecampioană națională. În sferturi de finală, AMEFA a obținut o victorie și mai categorică, 3-0 cu Colțea Brașov. În semifinale, AMEFA urma să întâlnească echipa prietenă (muncitorească) din Oradea, Stăruința. Se anunța o victorie ușoară și o calificare în finală. Cu toate acestea, lucrurile s-au dat peste cap din cauza unei contestații depuse de Chinezul Timișoara, care pierduse ”la mustață” campionatul districtului Timișoara, după o înfrângere, 1-0, cu Clubul Atletic Timișoara, care a făcut ca cei de la CA Timișoara să devină campioni. Deși contestația a fost inițial respinsă de forurile districtuale, cei de la Chinezul au făcut recurs la forurile sportive naționale, care le-au dat dreptate, în sensul că cei de la CA Timișoara utilizaseră în meciul decisiv doi jucători suspendați; aceștia nu fuseseră suspendați la nivel districtual, ci la nivel național. A fost un întreg scandal, mai ales că CA Timișoara deja jucase (și pierduse cu 5-2) sfertul de finală cu Stăruința Oradea. În urma deciziei FRF, Stăruința Oradea a fost obligată să joace din nou sfertul de finală, de data aceasta cu Chinezul, care s-a impus cu 5-0. Următoarea adversară a Chinezului (care era deja de patru ori consecutiv campioană a României la acel moment) era AMEFA. Meciurile însă se decalaseră. Pe 11 iulie trebuia să se joace finala, dar abia în 18 iulie s-a putut juca semifinala. În plus, clubul AMEFA trecuse printr-o groaznică tragedie chiar la începutul lunii iulie, care a afectat foarte mult jucătorii și staff-ul. La un antrenament obișnuit, chiar de dinaintea meciului cu Colțea Brașov, jucătorul Iuliu Schuh s-a accidentat la cap, la un duel pentru minge cu Pál Teleki. Iuliu Schuh a fost dus acasă, și abia mai târziu la spital, unde s-a constatat că făcuse o comoție cerebrală. Evident, el n-a putut fi folosit în meciul cu Colțea Brașov. Starea sa s-a înrăutățit însă constant în zilele următoare, și în cele din urmă jucătorul a decedat, spre stupefacția generală a întregii mișcări sportive arădene. Jucătorii de la AMEFA au fost profund afectați, acesta fiind, poate, și unul din motivele înfrângerii destul de drastice, 5-2, suferită în fața Chinezului, chiar în fața propriilor suporteri. Chinezul avea să câștige cel de-al cincilea titlu consecutiv, câștigând și finala, 3-0 cu Juventus București, la Timișoara.

 

 

Tur

 

30 august 1925

 

Gloria CFR Arad – Hakoah Arad 6-0 (3-0) Ardelean (2, unul din penalty), Guga (2), P. Szabó (penalty), L. Szabó.

SG Arad – CFR Simeria 3-2 (2-0) Szikula, Tóth (2) – Pataki, Pribil.

 

6 septembrie 1925

 

Olimpia Micălaca – CA Arad 1-3 (0-1) Barbu II – Kelly (2), Pfeiffer.

CFR Simeria – Gloria CFR Arad 1-1 (1-1) Pataki – P. Szabó.

CA Jiul Lupeni – AMEFA 2-4 (2-0)

 

13 septembrie 1925

 

Olimpia Micălaca – AMEFA 2-2 (1-1) Barbu II, Barbu I – Stoffa, Auer II.

CA Arad – Hakoah Arad 9-0 (5-0) Szabó (3), Gombócz (2), Gallov (2), Duffner, Török.

CA Jiul Lupeni – SG Arad 2-0 (1-0) Zintaller (2).

 

20 septembrie 1925

 

AMEFA – Gloria CFR Arad 6-0 (2-0) Rónai II, Teleki (3), Auer II (2).

CA Jiul Lupeni – CFR Simeria 7-2

 

4 octombrie 1925

 

SG Arad – Gloria CFR Arad 0-0

CA Arad – AMEFA 0-0

CFR Simeria – Hakoah Arad 6-0 (0-0) Pribil, Boroș (5).

CA Jiul Lupeni – Olimpia Micălaca 5-4

 

18 octombrie 1925

 

CA Arad – CA Jiul Lupeni 8-1 (4-0) Duffner, Czegka, Török (2), Gyebrovszky (2), Pálinkás (2) – Szabados.

Hakoah Arad – SG Arad 1-7 (0-2) Szabó (autogol) – Tóth (2), Julinszky, Balogh (2), Kaiser, Grosz.

CFR Simeria – Olimpia Micălaca 1-3 (0-1) Kreutz – Barbu I (2), Barbu II.

 

25 octombrie 1925

 

Meciuri de campionat amânate din cauza ploii:

 

SG Arad – CA Arad

Gloria CFR Arad – Olimpia Micălaca

 

Meci amânat din alte cauze:

CA Jiul Lupeni – Hakoah (Hakoah a pierdut trenul)

 

1 noiembrie 1925

 

Hakoah Arad – Olimpia Micălaca 0-10 (0-3) Barbu II (4), Kárpáthy I (2), Kárpáthy II (2), Barbu I (2).

 

8 noiembrie 1925

 

SG Arad – Olimpia Micălaca 5-1 (1-0) Szikula, Vajda (2), Bodnár, Balogh – Barbu I.

AMEFA – Hakoah Arad 12-0 (6-0) Auer II (6), Stoffa (2), Mikóczi, Gencsy, Feleky, Auer I.

 

15 noiembrie 1925

 

AMEFA – CFR Simeria 7-1 (4-1) Auer II (3), Stoffa (3), Ladányi – Kreutz.

Gloria CFR Arad – CA Arad 6-3 (0-2) Popescu (3), Guga, Tisza, Fürbacher (penalty) – Török, Duffner (2).

 

22 noiembrie 1925

 

AMEFA – SG Arad 4-0 (2-0) Stoffa (2), Auer II (2, primul din penalty).

Gloria CFR Arad – CA Jiul Lupeni 2-1 (2-1) Guga (2) – Zintaller.

 

29 noiembrie 1925

 

Gloria CFR Arad – Olimpia Micălaca 5-3 (2-2) Guga (2), L. Szabó (2), Giurgiu – Barbu II, Barbu I, Crișan.

 

                         Clasamentul înaintea pauzei de iarnă

 

1	AMEFA	7	5	2	0	35-5	12	Calificare la faza națională
2	Gloria CFR Arad	7	4	2	1	20-14	10
3	CA Arad	5	3	1	1	23-8	7
4	SG Arad	6	3	1	2	15-10	7
5	CA Jiul Lupeni	6	3	0	3	18-20	6
6	Olimpia Micălaca	7	2	1	4	24-21	5
7	CFR Simeria	6	1	1	4	13-21	3
8	Hakoah Arad	6	0	0	6	1-50	0	Participă la baraj pentru menținere

 

Notă: se acordau 2 puncte pentru victorie, 1 punct pentru egal, 0 puncte pentru înfrângere. Criteriul de departajare în caz de egalitate de puncte era golaverajul (în sensul de atunci, adică raportul dintre numărul de goluri marcate și numărul de goluri primite, nu diferența dintre ele).

 

Nu s-au disputat meciurile, reprogramate în anul următor:

 

CFR Simeria – CA Arad

SG Arad – CA Arad

CA Jiul Lupeni – Hakoah Arad

 

28 februarie 1926 (restanță)

 

SG Arad – CA Arad 1-1 (1-0) Vajda – Török.

 

7 martie 1926

 

CA Arad – Gloria CFR Arad 1-1 (1-0) Romváry – Mágory.

AMEFA – Olimpia Micălaca 7-0 Auer II (5), Auer I (penalty), Teleki.

 

Restanță

 

CA Jiul Lupeni – Hakoah Arad 3-1 (3-1) Kertész, Steiner (2) – Reich.

 

14 martie 1926

 

CA Arad – SG Arad 2-1 (1-1) Pálinkás (penalty), Romváry – Tóth.

Hakoah Arad – Gloria CFR Arad 0-4 (0-4) P. Szabó, Müller, L. Szabó, Gelb (autogol).

CFR Simeria – AMEFA 1-3 (0-1)

 

21 martie 1926

 

Hakoah Arad – CA Jiul Lupeni 1-4 (1-1)

Gloria CFR Arad – SG Arad 3-1 (2-0)

 

Restanță

 

CFR Simeria – CA Arad 1-1 (0-0)

 

28 martie 1926

 

Hakoah Arad – CA Arad 2-3 (2-3)

Gloria CFR Arad – AMEFA 0-3 (0-0) Auer II (2), Auer I.

Olimpia Micălaca – SG Arad 2-3 (2-1)

CFR Simeria – CA Jiul Lupeni 2-5 (2-3)

 

11 aprilie 1926

 

CA Arad – AMEFA 3-5 (0-3) Pálinkás (penalty), Török, Singer – Auer II (3, al doilea din penalty), Auer I (penalty), Teleki.

CFR Simeria – SG Arad 0-2 (0-1) Grosz (2).

Olimpia Micălaca – Hakoah Arad 6-0 (4-0)

 

18 aprilie 1926

 

SG Arad – AMEFA 1-2 (0-1) Grosz – Auer II, Stoffa.

CA Arad – CFR Simeria 1-0 (0-0) Gallov.

CA Jiul Lupeni – Olimpia Micălaca 2-2 (0-1)

 

23 aprilie 1926

 

SG Arad – Hakoah Arad 5-1 (2-0) Balogh (2), Tóth (2, al doilea din penalty), Grosz – Blum.

Gloria CFR Arad – CFR Simeria 5-5 (1-3) P. Szabó (2, al doilea din penalty), Mágory (2), Tulescu – Pribil, Ambrus (2), Pozsgay (2).

 

2 mai 1926

 

CA Jiul Lupeni – Gloria CFR Arad 0-2 (0-1) L. Szabó, Suciu.

Olimpia Micălaca – CFR Simeria 7-0 (0-0) Barbu II (4), Bali (2), Kárpáti.

 

9 mai 1926

 

Hakoah Arad – AMEFA 2-8 (0-1) Lengyel, Hartmann – Auer II (3), Stoffa (2), Auer I (2), Teleki.

 

16 mai 1926

 

Gloria CFR Arad – Olimpia Micălaca 2-0 (0-0) Dobos (autogol), P. Szabó (penalty).

SG Arad – CA Jiul Lupeni 2-2 (2-2) Tóth (2, al doilea din penalty) – Kertész, Zintaller.

 

6 iunie 1926

 

CA Jiul Lupeni – CA Arad 1-4 (0-2)

 

13 iunie 1926

 

AMEFA – CA Jiul Lupeni 8-0 (5-0) Teleki (4), Auer II (3), Stoffa.

 

4 iulie 1926

 

CA Arad – Olimpia Micălaca 4-2 (3-0) Duffner (2), Török, Gruber - ?.

 

                                                Clasament final

 

1	AMEFA (C)	14	12	2	0	71-12	26	Calificată la faza națională
2	CA Arad	14	8	4	2	43-22	20
3	Gloria CFR Arad	14	8	4	2	37-24	20
4	SG Arad	14	6	3	5	31-23	15
5	CA Jiul Lupeni	14	6	2	6	35-42	14
6	Olimpia Micălaca	14	4	2	8	43-39	10
7	CFR Simeria	13	1	3	9	22-45	5
8	Hakoah Arad (B)	13	0	0	13	8-83	0	Baraj de promovare / retrogradare

 

Notă: se acordau 2 puncte pentru victorie, 1 punct pentru egal, 0 puncte pentru înfrângere. Criteriul de departajare în caz de egalitate de puncte era golaverajul (în sensul de atunci, adică raportul dintre numărul de goluri marcate și numărul de goluri primite, nu diferența dintre ele).

 

C – campioană districtuală

B – joacă baraj de promovare / retrogradare cu câștigătoarea ligii secunde districtuale

 

Lipsește meciul Hakoah – CFR Simeria (fie nu s-a mai jucat, fie rezultatul nu a fost consemnat). Indiferent de rezultat, ordinea în clasament ar fi fost aceeași.

 

 

Baraj de promovare / retrogradare (4 iulie 1926)

 

Hakoah Arad – Voința-Victoria Arad 2-1 (1-1) Dózsa (2) – Tolan.

 

Campionatul național

 

Echipele câștigătoare ale districtelor, calificate la faza națională:

 

Olimpia Satu Mare

Stăruința Oradea

AMEFA

Chinezul Timișoara (inițial CA Timișoara, doar ulterior Chinezul a primit titlul districtual)

Victoria Cluj

SG Sibiu

Colțea Brașov

Hakoah Cernăuți

Fulgerul Chișinău

Juventus București

Craiu Iovan Craiova

 

Notă: toate meciurile s-au jucat într-o singură manșă, desfășurată pe terenul primeia dintre echipe.

 

Optimi de finală, 20 iunie 1926

 

AMEFA – Victoria Cluj 3-1 (1-1) Auer II (3, 2 din penalty) – Istvánffy II.

 

AMEFA: Czinczér – Gencsy, Merffi – Schuch, Mikóczy, Ladányi – Blaskovics, Auer II, Stoffa, Teleki, Auer I.

Victoria: Molnar – Dóci, Chifor – Győry, Stanciu, Istvánffy I – Abrudan, Huniade, Istvánffy II, Mattauch, Cipcigan.

Arbitru: Volsanszky Eduard (Sibiu).

 

Stăruința Oradea – Olimpia Satu Mare 4-3 (disputat pe 13 iunie 1926)

Juventus București – Craiu Iovan Craiova 4-1

 

Celelalte echipe s-au calificat direct în sferturi.

 

Sferturi de finală, 29 iunie 1926

 

AMEFA – Colțea Brașov 3-0 (2-0) Teleki, Auer II (2).

 

AMEFA: Czinczér – Gencsy, Merffi – Ladányi, Mikóczy, Kolumbán – Blaskovics, Auer II, Stoffa, Teleki, Auer I.

Colțea: Kiss – Zordóczy, Varga – Daum, Adamovits, Vizváry – Ursulac, Szabó, Dandler, Kerschek, Szkladányi.

Arbitru: Volsanszky Eduard (Sibiu).

 

SG Sibiu – Juventus București 1-3 (disputat pe 27 iunie 1926)

Stăruința Oradea – CA Timișoara 5-2 (disputat pe 27 iunie 1926, rezultatul s-a anulat ulterior)

Stăruința Oradea – Chinezul Timișoara 0-5 (disputat pe 11 iulie 1926)

Hakoah Cernăuți – Fulgerul Chișinău 0-1 (disputat pe 12 iulie 1926)

 

Semifinale, 18 iulie 1926

 

AMEFA – Chinezul Timișoara 2-5 (0-2) Teleki, Auer I – Zemler (3), Wetzer, Matek.

AMEFA: Czinczér – Gencsy, Csajka – Merffi, Mikóczy, Ladányi – Walter, Auer II, Stoffa, Teleki, Auer I.

Chinezul: Ritter – Hoksári, Steiner – Lakatos, Vogel, Rössler – Tänzer, Lotter, Wetzer, Zemler, Matek.

Arbitru: Dr. Morar Teofil (Oradea).

 

Juventus București – Fulgerul Chișinău 2-2

 

Rejucare (20 iulie 1926): Juventus București – Fulgerul Chișinău 4-1

 

Finala, 1 august 1926

 

Chinezul Timișoara – Juventus București 3-0